Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În toamna anului 1990, reţeaua de televiziuni locale era în creştere, pe fondul nemulţumirilor faţă de programul postului public, dar şi a dorinţei românilor de a viziona emisiuni despre zonele în care trăiau. Existau astfel de staţii la Cluj, Braşov, Timişoara, Oradea şi Târgu-Mureş.
Întrucât diversitatea posturilor tv era o noutate în istoria României, reporterii ziarului România liberă s-au deplasat la Braşov pentru a observa la faţa locului cum supravieţuia o astfel de staţie locală. Interlocutor a fost Mircea Boanţă, şeful tv Braşov, care conducea o echipă de 15 redactori şi tehnicieni.
Televiziunea locală braşoveană fusese fondată în primăvara anului 1990, însă echipa iniţială se scindase cu ocazia alegerilor din mai. Unii au dorit să prezinte neutru realităţile urbei, alţii, dimpotrivă, erau de părere că ziariştii aveau datoria "civică" de a lua parte unui sau altuia dintre candidaţi. În vară, postul tv s-a reorganizat, reluându-şi emisia în toamnă. Staţia braşoveană difuza programe 10 ore săptămânal, pe frecvenţele canalului 2 al televiziunii publice. Din cauza dependenţei de "gigantul" media de la acea vreme, staţiile locale susţineau că erau victimele unor şicane, datorate politicii editoriale independente. În primul rând, canalul TVR 2 îşi prelungise de curând emisia, la ore de mare audienţă, drept pentru care televiziunile locale nu mai aveau spaţiu de transmisie. În al doilea rând, canalul 2 emitea pe o lungime de undă care nu era receptată de televizioarele mai vechi, ceea ce dezavantaja posturile locale.
În ciuda dificultăţilor tehnice, Mircea Boanţă susţinea că staţia pe care o conducea răspundea intereselor braşovenilor. În septembrie, TV Braşov a fost prezentă în punctele fierbinţi ale grevei muncitorilor de la Uzina "Tractorul", prezentând atât punctul de vedere al protestatarilor, cât şi al guvernanţilor. La Braşov se deplasase cu această ocazie o comisie parlamentară şi, mai apoi, însuşi prim-ministrul Petre Roman. Televiziunea publică "trunchiase" discuţiile, susţinea Mircea Boanţă. Nu şi postul tv pe care-l conducea!
La începutul lui octombrie, TV Braşov a înregistrat o audienţă însemnată cu ocazia difuzării filmului "De ce?" realizat de Grupul pentru Dialog Social. Producţia prezenta imagini nedifuzate încă în ţară, filmate de ziariştii străini în zilele mineriadei din iunie. Pe lângă aceste emisiuni cu caracter special, televiziunea braşoveană îşi construia programul zilnic în funcţie de interesele locale, susţinea Mircea Boanţă. Astfel, se difuzau ştiri despre aprovizionarea cu alimente a oraşului, extrem de deficitară la acea vreme, despre dificultăţile economice ale întreprinderilor judeţului, precum şi despre iniţiativele - firave - de privatizare. TV Braşov emitea săptămânal şi trei ore de emisiuni în limbile maghiară şi germană. Acestea erau netitrate, din lipsă de fonduri. Aparatura necesară dublării în limbile minorităţilor naţionale costa 15.000 de lei. Oricum, postul făcea faţă cu greu cheltuielilor, se plângea Mircea Boanţă. Numai chiria pentru releul de emisie de pe Tâmpa se ridica la 40.000 de lei lunar. De ceva timp, prefectura judeţului plătea această factură către televiziunea publică, însă nu se ştia cât va dura "suvenţia". Printre alte cheltuieli, costurile pentru achiziţionarea de programe se ridicau la 20.000 de lei. Conducerea TV Braşov a încercat să acumuleze venituri şi din alte surse, cum ar fi publicitatea. Mircea Boanţă susţinea însă că era greu să convingi întreprinderile judeţului să plătească pentru reclame, mai ales că multe dintre ele se confruntau cu probleme economice. Pe parcursul anului 1990 conducerea managerială a acestora a atras atenţia asupra perspectivelor falimentului. Aşadar, investiţii în publicitate zero!
Citește pe Antena3.ro
