Strategie - Asistenta maternală l-a abandonat la poarta părinţilor

Asistenta socială i-a zis că-l duce în vizită la mamă. Doar cu hainele de pe el l-a lăsat la poarta părinţilor şi a plecat. S-a lepădat de el ca de un bagaj oarecare. I-a spus copilului că va rămâne pentru totdeauna la femeia care-l abandonase înainte să înveţe să zică "mama". Bogdan Dumitrache, 14 ani, integrat în familie cu forţa.

"Ca şi cum am fi fost aruncaţi în stradă"

Asistenta socială i-a zis că-l duce în vizită la mamă. Doar cu hainele de pe el l-a lăsat la poarta părinţilor şi a plecat. S-a lepădat de el ca de un bagaj oarecare. I-a spus copilului că va rămâne pentru totdeauna la femeia care-l abandonase înainte să înveţe să zică "mama". Bogdan Dumitrache, 14 ani, integrat în familie cu forţa.

Reintegrarea lui Bogdan a fost de la început o păcăleală şi pentru fiu, şi pentru părinte. După ce oamenii de la Protecţia Copilului Vrancea l-au dus de nas pe băiat, şi mama copilului zice că s-a simţit amăgită. Cei de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Vrancea i-au zis că, după ce-şi ia băiatul acasă, va primi bani de la Guvern. "Mi-au zis că îmi dau un milion opt sute, că atât se dă pentru un copchil pe care-l iei de la stat."

"NU LE AJUNGEAU BANII". Pe Bogdan l-au luat de la Centrul de Plasament din Dumbrăveni, judeţul Vrancea. Asistenta socială a DGASPC Vrancea, "una, Maricica, nu mai ştiu cum, o creţoică", cum şi-o aminteşte Bogdan, i-a spus copilului de 14 ani că vor merge în vizită în comuna bacăuană Horgeşti, la mama pe care nu o mai văzuse de ani buni. L-a luat din cămin fără nici un bagaj, doar cu hainele cele bune, de drum. În dreptul dispensarului din comuna unde locuia mama i-a zis scurt: "Vei rămâne aici". Conform spuselor băiatului, au găsit poarta încuiată. Mama era plecată cu actualul soţ la câmp. L-a lăsat pe băiat la poartă, după care asistenta socială a făcut cale-ntoarsă. Aşa a rămas Bogdan în drum, aşteptându-şi mama, care nu-l vizitase în viaţa ei la cămin. Din ziua aceea, băiatul se simte abandonat. "Pe toţi de la cămin ne-au aruncat la părinţi. M-au luat de acolo cu o pereche de pantaloni şi cu o bluză, şi m-a adus aici. Nu e ca şi cum m-ar fi aruncat în stradă?", zice tânărul cu voce groasă, ducându-şi palmele mari la spate. La 14 ani e un bărbat în toată firea. Încercăm să-i explicăm că centrele trebuiau închise după o lege dicatată de UE. "Eeee, U-ni-u-nea Europeană, pe naiba. Nu le mai ieşea salariul la ăştia de la stat. Crezi că eu nu ştiu că stăteam cu doamnele de la centru... păi, eu nu vedeam că nu se mai săturau de bani?!" Mama l-a găsit pe Bogdan plângând. Era parcă altcineva decât băieţelul din clasa a II-a care mai venise şi cu trei ani în urmă să o viziteze. Avea în faţă ei un om în toată firea. "Ce puteam să fac când l-am văzut?! Ca oricare mamă, am plâns, ce altceva puteam să fac", rememorează ziua când s-a întâlnit cu Bogdan. Femeia, Tomozei Arica, 45 de ani, nu şi-a vizitat niciodată fiul la centru. Acum 12 ani a rămas fără bărbatul care aducea un ban în casă şi ea, femeie încă bună de muncă, şi-a abandonat cei doi copii mai mici la stat. Nu dă prea multe explicaţii. "Aşa a fost să fie!", oftează teatral.

S-a pornit să-şi caute un alt bărbat cu care să trăiască. A găsit unul, l-a iubit, i-a făcut un copil, şi s-au despărţit. Era alcoolic şi o bătea. A rămas Aurica, mamă cu mulţi copii în acte, fără nici un acoperiş deasupra capului. Apoi l-a găsit pe Ion, un bărbat care s-a înduplecat să o ţină în casa lui cu doi copiii, nici unul al lui.

ABANDON şCOLAR. Femeia zice că nu l-a luat pe Bogdan pentru că i s-au promis bani. Dar se simte amăgită şi hotarâtă să se foiască pe la autorităţi până dă de urma acelor aproape două milioane de lei . "Trebuie umblat după bani, dar nu mă las. Dacă mi-au zis că se dau, trebuie să se deie." Secretarul primăriei zice că acei un milion opt sute de care ştie mama reprezintă de fapt bursa de studiu care i s-ar fi dat copilului dacă urma liceul de arte şi meserii din comună. Dar până la liceu mai are trei clase. şi oricum a abandonat şcoala imediat ce s-a văzut la poarta mamei. La centru se ducea la ore deşi recunoaşte că nici acolo nu se omora cu cartea. Părinţii nu au bani să-l trimită mai departe la cursuri. Nimeni de la primărie, nimeni de la DGASPC Bacău şi nimeni de la DGASPC Vrancea nu s-a sesizat până acum că Bogdan reintegratul nu mai urmează învăţământul obligatoriu. La primăria din Horgeşti i s-a zis mamei că băiatul trebuie să-şi schimbe domiciliul de pe cartea de identitate. Din buletin de Focşani să-şi facă buletin de Horgeşti. Dar mama a sărit în sus: "Cum să-i stric băietului buletinul?". Înţelege că buletinul de Focşani e singura avere pe care poate să i-o garanteze. "La Focşani şi-o găsi el un loc de muncă. Chiar dacă e să dea cu mătura pe acolo, îl angajează dacă e din Focşani. Dar cu Horgeşti cine îl ia pe el?".

DOR. Mama nu l-a vizitat niciodată la centru

AU ADUS-O şI PE SORĂ "ÎN VIZITĂ". Până acum, chiar dacă trăieşte doar de pe urma unui ajutor social de un milion de lei, zice că s-a descurcat să-l crească şi pe Bogdan aşa cum îl creşte pe Cătălin Bogdan, celălalt fiu, de 9 ani. De fapt nu foloseşte prea multe cuvinte atunci când explică ce înseamnă să creşti un copil în plus: "Nu mi-e greu deloc cu încă o gură de hrănit. Tot o oală de mâncare fac...". În bucătăria de vară, unde gunoiul zace în mijlocul camerei pe "podeaua" din lut, Bogdan ne zice de faţă cu mama că nu îi place acasă. Visează să se întoarcă. La auzul vorbelor, mama îşi vâră căciula între umeri a neputinţă. "Cum o vrea el... Eu aş fi bucuroasă să stea cu mine...", spune cu jumătate de gură, privind în apa verzuie a albiei unde tocmai frecase cu săpun de casă un covor slinos. Primăria din Horgeşti ştia că băiatul nu s-a putut adapta acasă. Chiar secretarul Mitică Costică ne zice că băiatul umbla pe la primărie şi se plângea că vrea să se întoarcă la cămin, că a fost păcălit. şi totuşi tot Bogdan e de vină, crede secretarul. Ar fi trebuit să facă o cerere scrisă că vrea să se întoarcă. Acum Mitică se arată optimist. Crede că situaţia copilului s-a îmbunătăţit "deoarece el nu a mai venit la mine!".

Într-o zi, după "reintegrarea cu succes" a lui Bogdan, sună din nou telefonul în primărie. Secretarul Mitică răspunde. Alo?! Cine să fie? Aceiaşi de la Protecţia Copilului din Vrancea. Cică vin să o "aducă în vizită" şi pe sora lui Bogdan. Secretarul a sărit de pe scaun. "Nu o mai daţi şi pe fata aia la părinţi!" Cei de la Vrancea au insistat: "E doar o vizită". "Le-am zis: «Lasă că aşa aţi făcut şi cu băiatul, îl aduceţi numai în vizită şi când colo l-aţi lăsat aici»", îşi aminteşte secretarul din Horgeşti. Fiica a venit până la urmă în vizită, însoţită de aceeaşi asistentă socială, Maricica. Bogdan a ochit-o şi s-a răstit la ea: "Iar aţi venit să vă lăsaţi plozii pe aicişa?!".

NO COMMENT

Mama nu a fost niciodată să-şi viziteze copilul în plasament, conform Siţei Niţă, directoarea centrului din Dumbrăveni, Vrancea, de unde a fost luat Bogdan. Niţă neagă că băiatul ar fi fost luat doar cu hainele de pe el. "ştiu că la un anumit moment a vrut să meargă în familie. La un anumit moment, dar ştiţi cum sunt copiii din centre, instabili emoţional...". Am identificat-o pe asistenta socială care l-a adus pe copil în familie. Maricica "creţoaica" e Maricica Chiscop, care lucrează la DGASPC Vrancea. Numai că preţ de două săptămâni nu am reuşit să luăm legătura cu dumneaei. Ultima discuţie pe care am avut-o cu secretara DGASPC-ului unde lucrează Maricica Chiscop e bizară: "Dar în ce problemă vreţi să discutaţi cu doamna Chiscop? Nu vreţi să îmi spuneţi?... Dar numai purtătorul de cuvânt poate da relaţii... Purtătorul de cuvânt şi-a dat demisia. Dar să ştiţi că pe Maricica nu o să o prindeţi niciodată!".

NU RATAŢI! În numărul de mâine veţi putea afla cum a fost readusă în familie o fată care primise diagnosticul de "dezvoltare dizarmonică de personalitate din cauza mediului familial"