Sub lupa Occidentului

Cunoscutul saptamanal francez Courier International a publicat recent o analiza retrospectiva a situatiei accesului la arhivele serviciilor secrete din fostele tari comuniste din Europa de Est. Va prezentam in continuare traducerea materialului de sinteza.

MONITORIZARE. In toate fostele tari comuniste (hasurate in culoare inchisa) se incearca descecretizarea arhivelor

O data cu prabusirea lagarului socialist - colosul cu picioare de lut al Europei de Sud-Est - , tarile aflate sub dominatia dictaturilor comuniste o jumatate de veac au reusit sa se elibereze. Succesul fortelor democratice s-a implinit in 1989, supranumit si "anul miraculos".

O AFACERE REGLATA. La 3 octombrie 1990 a avut loc istorica reunificare a fostei Republici Democrate Germane cu Republica Federala Germania, ca urmare a prabusirii cu aproape un an inainte a zidului Berlinului, simbolul dictaturii comuniste. O alta emblema a trecutului totalitar german - politia politica (STASI) - a fost luata cu asalt de populatie pe 15 ianuarie 1990. Dornici sa afle adevarul despre trecutul lor recent, ascuns intre filele dosarelor STASI, germanii, mai ales disidentii din partea de est a tarii, s-au opus vehement intentiei autoritatilor de la Bonn de distrugere a arhivei politiei politice. Peste doar un an, in 1991, este votata "legea pentru dosarele STASI", iar din 1992, administratia pastorului Joachim Gauck va deschide portile Institutului pentru dosarele STASI, numit Biroul Gauck (apoi Birthler). In gestionarea acestei institutii au ajuns 180 de kilometri de dosare, puse la dispozitia a doua milioane de persoane. Victimele regimului de tip stalinist si denuntatorii pot avea acces nelimitat la arhiva, cu mentiunea ca identitatea agentilor STASI poate fi dezvaluita doar la cerinta celui interesat, iar denuntatorii nu isi pot citi rapoartele.

CINE DADEA ORDINELE? In Republica Ceha, abia dupa 1999, legislatia a permis oricarei victime a regimului comunist sa isi acceseze dosarul, dar fara sa cunoasca numele denuntatorilor. Urmatorul pas in deconspirarea sistemului politienesc din aceasta tara s-a facut in 2002, cand a fost autorizat si accesul la dosarele necenzurate. In 2003, o lista de 75.000 de colaboratori ai fostei politii politice (StB) a fost publicata de Ministerul ceh de Interne. Cu o singura problema: lista nu contine decat o mica parte a agentilor StB, care in 1989 erau 12.000. Completarea "inventarului" se poate face pe baza unei alte liste date publicitatii de ex-disidentul Petr Cibulka - www.cibulka.com - care a dezvaluit opiniei publice numele a peste 20.000 de ofiteri, numar care contrazice cifra de 106 ofiteri regasiti in inventarul oficial. Detinatorul arhivelor fostei politii politice (StB) - Ministerul de Interne - a publicat pe site-ul sau oficial - http://www.mvcr.cz - dosarele, facilitand astfel consultarea publica si anonima a listei de agenti ai Securitatii de Stat. Dosarele complete pot fi accesate de oricare persoana majora, care formuleaza in prealabil o cerere in acest sens.

SUB SUPRAVEGHEREA KGB-ULUI. In cazul statelor baltice (Letonia, Estonia si Lituania), din 1988, KGB-ul a inceput distrugerea si transferul masiv al documentelor apartinand regimului de ocupatie sovietic la Moscova. Si totusi, dosarele care nu au ajuns in capitala Rusiei se regasesc in arhivele din cele trei state. Dupa obtinerea independentei lor (1992), statele baltice introduc, fiecare, cate o lege pentru "insanatosirea" vietii publice, prin care intentionau sa-i excluda pe fostii colaboratori ai serviciilor secrete sovietice de pe scena politica, si nu numai. In acelasi timp, arhivele se deschid, cel mai mare fond apartinand Lituaniei. Consecinta imediata a permiterii accesului oricarui cetatean la arhivele fostei politii politice a constat in intentarea de procese fostilor KGB-isti, acuzati de crime impotriva umanitatii (deportarile in Siberia), mai ales in Estonia si in Letonia. In Lituania, accesul este permis doar victimelor si, pentru dosarele agentilor, oricarei persoane care a primit o autorizatie speciala.

SE PUNE CAPAT TRIERII SELECTIVE. Destul de grabita in demascarea colaboratorilor regimului comunist a fost si Ungaria. In 1990 este dizolvat departamentul III/III, insarcinat cu "reactia interioara", dar o mare parte din cei 7.940 de angajati ai acestuia sunt inclusi in noul Oficiu de securitate nationala. In 1994 este impusa desfiintarea unor anumite posturi si in 1996 este creat Oficiul Istoriei. In 2002, primul ministru, fost agent, Peter Medgyessy, promite deschiderea arhivelor. In 2005, succesorul sau, Ferenc Gyurcsany, recidiveaza. Dupa ce Parlamentul a inceput sa dezbata problema, mai multe liste au aparut pe Internet. Dosarele fostei politii politice ungare, care au fost distruse sau clasate ca secrete de stat, se regasesc la Oficiul Istoriei. La ele au acces victimele, cercetatorii si magistratii specializati.

MAREA DESCHIDERE. Spre deosebire de alte tari, legislativul Poloniei a emis o lege a lustratiei inca din 1997, act care le obliga pe inaltele personalitati ale statului sa marturiseasca orice colaborare pe care au avut-o cu serviciile de securitate comuniste. Una dintre victimele descoperite prin aplicarea legii a fost Jozef Olesky, presedintele Dietei, care a fost nevoit sa demisioneze in 2004, fiind descoperit ca si colaborator al regimului si al organelor sale represive. Inainte de aceasta, insa, setea de adevar a polonezilor greu incercati de dictatura comunista a fost potolita in 1992 cu o prima "lista de agenti" ai vechii politii politice. In 2005 apare pe Internet "lista lui Wildstein", care cuprinde 240.000 de nume de colaboratori. Arhivele fostului Minister de Interne si ale Serviciilor de securitate (SB) se afla in administrarea Institutului Memoriei Nationale (IPN), fondat in 1999. Acces la dosarul lor au victimele regimului, iar acces la toate arhivele au ziaristii si cercetatorii.

SECRETELE SECURITATII. Iata cum vede Europa situatia din Romania: dupa Revolutia din 1989, serviciile secrete (ex-Securitate) isi iau numele de SRI in 1990. In 1999 a fost votata legea care autoriza fiecarui cetatean sa consulte documentele care il vizeaza si a fost creat CNSAS, care sa se ocupe cu primirea dosarelor Securitatii. Dar, de la revenirea lor la putere, in 2000, fostii comunisti blocheaza procesul. In 2005, noul presedinte, Traian Basescu, ordona, in sfarsit, transferul rapid de catre SRI a 12 kilometri de documente la CNSAS, cei sase kilometri de dosare ramasi urmand sa fie transferati mai tarziu. Dosarele Securitatii sunt in curs de transfer de la SRI (Serviciul Roman de Informatii) la CNSAS (Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii). CNSAS si oricare cetatean au acces la aceste arhive.

UN TRECUT MEREU INACCESIBIL. Autoritatile din Bulgaria interzic in 1992 distrugerea dosarelor apartinand vechilor structuri de politie politica. Peste cinci ani, in 1997, accesul la arhiva fostului regim este, teoretic, largit prin adoptarea legii privind accesul la documente si prin crearea unei comisii care sa administreze si sa stabileasca apartenenta la fosta Securitate a statului. Dupa venirea la putere a Miscarii Nationale a lui Simion al II-lea, Parlamentul a abrogat textul si l-a inlocuit, in 2002, cu un altul. Cele doua legi prevad depunerea la arhivele statului a dosarelor pentru care termenul de confidentialitate (cinci, cincisprezece sau treizeci de ani) a expirat - depunere care a fost amanata la infinit. Dosarele care nu au fost distruse se gasesc la Ministerul bulgar de Interne si la Ministerul Apararii. In principiu, acces la ele are orice cetatean. In practica insa, permisul de acces nu este acordat nimanui.

CAMPIONUL TRANSPARENTEI. Desi a durat pana in 2002, procesul de deconspirare a regimului totalitar din Slovacia este unul complet. In anul amintit s-a infiintat Institutul Memoriei Natiunii, cel care detine si dosarele fostei dictaturi. Orice victima isi poate accesa dosarul si poate cunoaste identitatea turnatorilor, dosarele lor personale, cat si dosarele agentilor din StB, care contin informatii legate de propria persoana. Dosarele colaboratorilor din cele doua sisteme totalitare (dupa 1939) sunt publicate pe site-ul http://www.upn.gov.sk.