Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Presa din România a fost sensibilă la tragedia Titanicului. Ziarul Universul, specializat în “cele din urmă ştiri din lumea întreagă, telegrafice şi telefonice”, inserează informaţii venite pe agenţiile de presă.
Presa din România a fost sensibilă la tragedia Titanicului. Ziarul Universul, specializat în “cele din urmă ştiri din lumea întreagă, telegrafice şi telefonice”, inserează informaţii venite pe agenţiile de presă.Cele dintîi relatări apar în ziarul de la Bucureşti “joi, 5 aprilie 1912”. Pentru cititorul din ziua de azi, datarea publicaţiei poate provoca un şoc: Cum se poate? Oare nu ştim precis în ce zi s-a scufundat Titanicul? Ba ştim. Tragedia s-a petrecut în noaptea de 14 spre 15 aprilie. Discordanţa temporală este dată de faptul că, în vreme ce mai toate statele europene şi Lumea Nouă schimbaseră calendarul, în România, timpul se măsura încă după calendarul vechi (schimbarea se va produce abia în 1924). Dar iată ce informaţii prelua Universul la acea vreme.
NAUFRAGIUL. Ediţia din 5/18 aprilie 1912. Sub titlul “Gravul accident al unui transatlantic. Ciocnirea unui vapor cu un imens bloc de gheaţă”, Universul relatează: “Londra, 2/15. – Direcţiunea companiei White Star Line a primit următoarea telegramă: «Transatlanticul Titanic naviga pe o vreme foarte liniştită, cînd deodată, pe înserate, s-a produs ciocnirea cu un munte de gheaţă plutitor. (...) Ultimul semnal prin telegrafia fără fir trimis de pe Titanic a fost cel primit la orele 12 şi 27 de minute d.a. de vaporul Virginia».”
De-a lungul zilelor ce au urmat, informaţiile care s-au succedat se contrazic adeseori. Astfel, pe 5/18 aprilie, o telegramă din Viena, publicată în Universul, anunţa: “După toate probabilităţile, nici un supus austriac nu se afla pe bordul vaporului naufragiat Titanic. La biroul de călătorii Cook se declară că toate biletele de clasa 1 vîndute la Viena au fost cumpărate numai de americani”. Cîteva zile mai tîrziu, pe 20 aprilie, apare următoarea informaţie: “După ultimele telegrame primite de la Londra, mai nici unul din emigranţii austrieci şi ungari, care se aflau pe Titanic, n-a scăpat”.
Nu sînt singurele inadvertenţe. Cele legate de numărul supravieţuitorilor şi al celor înecaţi, precum şi numărul de călători ori de membri ai echipajului sînt, de asemenea, diferite de la o relatare la alta, de la un ziar la altul.
Iată una dintre statisticile publicate în Universul din 7/20 aprilie: “Bilanţul catastrofei, după cifrele controlate, e acesta: la bord se aflau 1.455 de pasageri şi 903 oameni de echipagiu, inclusiv statul-major al vaporului. În total, 2.358 de persoane. Din cei 868 de oameni salvaţi, s-a putut pînă acum stabili identitatea a 315: 201 pasageri de clasa I (132 de femei, 6 copii şi 63 de bărbaţi) şi 114 pasageri de clasa II (88 de femei, 10 copii şi 16 bărbaţi)”. Se va scrie apoi că au fost salvate 719 persoane, apoi se dă ca sigur numărul 705. Iată şi cum este relatată acţiunea navei salvatoare Carpathia: “(...) ajungînd la locul catastrofei, s-a apropiat de fiecare barcă de salvare în parte, luînd la bord pe toţi care se aflau în ele. Bărbaţilor şi femeilor li s-au aruncat frînghii cu care s-au încins la mijloc, apoi au fost traşi pe bordul vaporului. Copiii au fost puşi în saci legaţi la gură cu frînghie. Unii din cei salvaţi erau în toaletă de bal, alţii numai în cămaşă”.
ANCHETA. Presa din întreaga lume a criticat aspru “neprevederea companiei White Star Line, care, la un vapor de mărimea Titanicului, nu a prevăzut decît 18 bărci de salvare”. “Că Titanicul, graţie construcţiei sale speciale, nu avea să se teamă de nici un accident, s-a dovedit, din nenorocire, a fi o simplă legendă”, scriu şi ziarele româneşti, care afectează spaţii ample anchetei Senatului American cu privire la groaznicul accident. Universul din 10/23 aprilie publică următoarea telegramă din New York: “Ancheta comisiunii senatoriale a stabilit că bărcile de salvare ale transatlanticului Titanic erau în stare proastă şi că puteau fi salvaţi încă 300 de oameni, dacă se proceda cu mai multă atenţiune la lucrările de salvare. Multe bărci n-au avut mateloţi, aşa că n-avea cine să le conducă, din care cauză multe s-au scufundat cu persoanele din ele”. Urmarea acestui demers a fost un proiect de lege “spre a preveni catastrofe similare”.
Citește pe Antena3.ro
CONFRATELE AMERICAN. Interesantă, dintre zecile de poveşti preluate de jurnaliştii români, ni s-a părut experienţa unui “confrate” american: “Un redactor al ziarului New York American a reuşit să urce la bordul vaporului Carpathia cu o oră înainte de sosirea acestuia în portul New York. Ziaristul s-a dus în întîmpinarea vasului cu o barcă şi, cu toată protestarea comandamentului vasului, el s-a urcat la bord. El s-a dus de-a dreptul la puntea de comandă, unde se afla comandantul Rostran, care însă a refuzat să-i dea orice lămuriri. Ziaristul a făcut aspre imputări lui Rostran, pentru că nu voieşte să-i comunice nimic asupra celor petrecute. De asemenea, i-a reproşat că n-a răspuns la telegrama preşedintelui Taft. Ziaristul a vorbit apoi cu Ismay, preşedintele companiei White Star Line. Acesta i-a interzis să vorbească cu pasagerii salvaţi de pe Titanic. În urmă, comandantul Rostran a dat ordin ca ziaristul să fie aşezat pe puntea de comandă şi să fie păzit de doi marinari, ca să nu se mişte de la locul său”. (Universul).
