Superstiţii: Marţi 13, o zi norocoasă sau nefastă?

Marţi 13, două semne rele care, alăturate, dau fiori multora. Superstiţioşi sau nu, nu se poate ca această dată să treacă neobservată! De ce creează probleme cele două semne puse alături? Pentru că ambele, separat, au conotaţia lor negativă. Multe popoare consideră numărul 13 ca fiind blestemat.

Marţea sunt trei ceasuri rele. Dacă mai combinăm şi cu data de 13, număr cu ghinion pentru multe culturi, atunci "reţeta" insuccesului este garantată.

Există oameni care au din naştere o puternică înclinaţie către superstiţie, astfel încât ajung să facă tot felul de asocieri între anumite evenimente şi diferite semne reale sau imaginare, practic îşi creează propriile superstiţii. Cei mai mulţi, însă, sunt doar influenţabili, îi ascultă pe cei din jur vorbind cu multă hotărâre despre o superstiţie oarecare şi şi-o însuşesc, după care se lasă duşi de val. Putem scăpa de tot de superstiţii? Grea treabă! E adevărat, se spune că tot învăţul are şi dezvăţ, pe de altă parte însă, obişnuinţa este cea mai rea dintre toate. Care este soluţia optimă pentru a scăpa de teama care ne copleşeşte atunci când întâlnim un semn rău prevestitor? Să transformăm semnul negativ într-unul pozitiv. Să luăm, spre exemplu, două dintre cele mai răspândite superstiţii, cea care spune că marţi sunt trei ceasuri rele şi că, în general vorbind, este o zi sortită eşecului şi cea care pretinde că cifra 13 este aducătoare de ghinion. Dacă credeţi aşa ceva, cu siguranţă că nu aparţineţi religiei romano-catolice. Unul dintre cei mai iubiţi sfinţi ai acestei biserici este Sfântul Anton de Padova, a cărui sărbătoare este la 13 iunie. Este ziua în care sunt sfinţiţi copiii şi crinii în amintirea sa. Este ziua în care se rosteşte o rugăciune specială care dă posibilitatea fiecăruia de a cere sfântului un har sau un dar. Romano-catolicii sunt convinşi că dacă se roagă într-o zi de marţi, dorinţele lor se vor împlini. Şi asta deoarece se spune că, în ziua funeraliilor Sfântului Anton, ce s-au petrecut într-o zi de marţi, s-au întâmplat mai multe minuni. "Cine nu are superstiţii, nu trăieşte" susţine un vechi proverb chinezesc. Mircea Eliade credea şi el într-un fel de superstiţii, scriind la un moment dat că "ne-am născut toţi cu o superstiţie că ne aşteaptă lucruri bune sus, niciodată jos".

Cu toate că numărul 13, de sine stătător, este considerat de greci unul aducător de noroc, combinaţia marţi şi data de 13 este considerată fatidică. Totul a plecat de la faptul că într-o  zi de marţi (ce-i drept nu 13), Constantinopolul a căzut în mâna otomanilor. Şi nici un grec nu va demara vreun proiect într-o zi de marţi 13. Spaniolii, mexicanii şi latino-americanii au "martes trece". Şi, după cum consideră ei, marţea este ziua lui Marte, zeul roman al războiului, care aduce cu sine numai necazuri. Totuşi, nu sunt uitate nici considerentele religioase. Cei cu sânge latin consideră că răul vine de la faptul că la Cina cea de taină au participat 13 persoane, Iisus şi cei 12 apostoli. Cu toate acestea, cifra 13 îi este atribuită lui Iuda, trădătorul. În plus, Anticristul apare în Biblie în Capitolul al 13-lea din Apocalipsă, iar Adam, spun unii, a mâncat din fructul oprit într-o zi de marţi. În mitologia scandinavă, se spune că 12 zei s-au adunat la o sărbătoare atunci când un al 13-lea zeu, Loke, a venit şi el. Se zice că Loke l-a omorât, după masă, pe Balder, cel mai iubit dintre zei... Marii conducători se temeau de ziua de 13. Spre exemplu, Sir Winston Churchill nu călătorea într-o asemenea zi decât dacă era absolut necesar. La fel procedau şi Napoleon, Mark Twain sau Franklin Delano Roosevelt. Misiunea Apollo 13 a fost lansată la ora 13:13 şi abandonată în ziua de 13 aprilie 1970.

SIMBOLUL CIFREI 13
Cifra 13 este atribuită în anumite culturi tradiţionale divinităţii însăşi. Unii o încadrează pompos la "legende urbane". În calendarul mayaş, anul avea 13 luni şi 13 zodii. În lucrările de numerologie această cifră apare investită cu următoarele semnificaţii simbolice: are proprietăţi purificatoare, reprezintă încercarea, suferinţa şi moartea – în sensul că distruge un înveliş material pentru a face trecerea la un nivel superior de existenţă. În Caballa numărul 13 este asociat Şarpelui, Dragonului, Satanei şi Criminalului, dar totodată în creştinism este atribuit Fecioarei Maria, a cărei menire este să zdrobească ţeasta Satanei. Este, de asemenea, numărul eternei reîntoarceri, al ciclicităţii, al spiralei, al perpetuei reînnoiri, care supune cosmosul unor permanente mişcări şi oscilaţii. Este simbolul unei fiinţe care îngenunchează în faţa tronului divinităţii: 1 în faţa lui 3. Deopotrivă reprezintă manifestarea binelui sau răului generatoare de putere – după Schwaller. Arcana desemnată în Tarot de cifra 13 este aceea fără nume, asociată cu "trecerea", "descompunerea", moartea, transmutaţia, echivalente simbolic etapei de "putrefacţie" din cadrul procesului alchimic. Al 13-lea capitol al "Revelaţiei" îi este dedicat Anticristului. Tot numărul 13 este cel care însumează persoanele prezente la Cina cea de taină: Iisus şi cei 12 apostoli; este atribuit magiei şi învăţăturilor oculte, nihilismului, lui Lucifer şi, în anumite interpretări, este considerat simbol al divergenţei, deviaţiei, distorsiunii. Însă, în culturile precreştine şi la grecii antici numărul 13 reprezintă, ca şi la precolumbieni, o cifră a plenitudinii: pitagoreicii îl concepeau ca octavă superioară a lui 4, interpretat de asemenea ca 12 + 1, caracterizat prin valenţe iniţiatice şi asociat cu o octavă muzicală cromatică. În mitologia egipteană, în Templul lui Osiris, 13 figurează ca simbol al eternei creaţii şi distrugeri a vieţii. Semnificaţiile sale sunt mult mai numeroase, dar mă voi opri aici cu înşiruirea lor.

CEASURI RELE
Ziua de marţi este considerată, alături de ziua de sâmbătă, ca fiind o zi cu trei ceasuri rele. Nimic magic la mijloc, ci totul provine de la o regulă folosită în astrologia orară, una din ramurile astrologiei generale. Se ştie că fiecare zi este împărţită în 24 de ore, numai că în astrologie, lungimea orelor – denumite "ore planetare" – nu este aceeaşi cu cea deja cunoscută de 60 de minute şi nu fiecare zi începe cu aceeaşi oră. Nu vă gândiţi la un ceas obişnuit care arată orele şi minutele, ci la un ceas special, care nu arată cifre, ci planete. Ziua – între răsărit şi apus – şi noaptea – intervalul orar de la apus la răsărit – sunt împărţite în câte 12 ore egale ca lungime, dar pentru că ziua şi noaptea au lungimi diferite pe parcursul anului – doar la echinocţii fiind perfect egale – cele 12 ore au, aşadar, dimensiuni diferite. De exemplu, vara, ora planetară diurnă este mai lungă decât iarna, iar ora planetară nocturnă este mai scurtă decât iarna. Fiecare zi a săptămânii începe la răsăritul Soarelui cu ora ce corespunde planetei guvernatoare a zilei respective. Ziua de marţi, în acest caz, începe la ora la care răsare Soarele, ca atare prima oră planetară a oricărei zile de marţi aparţine planetei Marte, care guvernează ziua respectivă. Pe parcursul celor 24 de ore, şapte planete diferite guvernează câte o oră, succedându-se de mai multe ori până la finalul zilei. Dintre cele şapte planete, Marte şi Saturn sunt considerate planete malefice, a căror simbolistică nu este întotdeauna pozitivă. Pentru că ziua de marţi este guvernată de Marte, iar ziua de sâmbătă de Saturn, se consideră că prima oră planetară a celor două zile din săptămână aparţine celor două planete negative, şi pe parcursul întregii zile vor mai exista şi alte două ore planetare marcate de energia celor două planete. Marţi, vor exista trei ore planetare patronate de Marte, iar sâmbăta – trei ore planetare guvernate de Saturn. În restul zilelor din săptămână vor exista câte două ore guvernate de cele două planete malefice, deci se poate spune că fiecare zi din săptămână are câte două ceasuri rele, numai că marţea şi sâmbăta există "trei ceasuri rele", adică trei ore planetare guvernate de cele două planete care aduc, de regulă, conflicte, neînţelegeri, piedici, probleme, eşecuri etc. Reţineţi, fiecare zi are câte două ore marcate negativ de Marte şi Saturn, dar faptul că marţea şi sâmbăta avem deja o oră în plus a generat ideea că trebuie să ne luptăm cu cele trei ceasuri rele de marţi şi sâmbătă. Că alături de marţi mai aşezăm şi simbolistica negativă a numărului 13, iată, avem un motiv de teamă în plus!

Paraskavedekatriafobie

Dacă frica de numărul 13 se numeşte "triskaidekafobie", teama de ziua de vineri ce cade pe 13 are şi ea un nume: paraskavedekatriafobie (un cuvânt grecesc la origine). Teama de vineri 13 este atât de răspândită încât afectează peste 17 milioane de oameni de pe întregul glob. Unii sunt practic paralizaţi de frică şi nu au curaj să se dea jos din pat într-o astfel de zi. Scandinavicii credeau că numărul 13 este unul cu ghinion, deoarece celor 12 semizei din mitologie li s-a alăturat un al 13-lea, unul demonic, care le-a adus oamenilor numai nenorociri. În statele vestice, vineri 13 este considerată "ziua neagră". Şi tot de la reperele religioase s-a născut superstiţia: Iisus a fost crucificat într-o zi de vineri, potopul a început într-o zi de vineri, Dumnezeu a amestecat limbile în turnul lui Babel într-o zi de vineri, iar Adam – spun alţii – a muşcat din fructul oprit într-o zi de vineri, iar sfârşitul lumii – potrivit credinţei mayaşe – se pare că va veni tot într-o zi de vineri. Ar putea există şi aici o explicaţie foarte simplă. Înainte de existenţa bisericii, ziua de vineri era dedicată lui Venus, zeiţa dragostei. O dată cu trecerea de la păgânism la creştinism, biserica a fost condusă de către bărbaţi care n-au mai acceptat, se pare, să fie guvernată de către o zeitate feminină. Drept pentru care au lansat tot felul de zvonuri potrivit cărora vinerea este o zi plină de ghinion. Primul eveniment marcant, înregistrat în istorie, legat de această dată este masacrul Cavalerilor Templieri care a avut loc vineri 13 octombrie 1307. Legenda spune că marinarii englezi refuzau să plece pe mare vinerea. Pentru a sparge mitul, Marina britanică a selectat câţiva oameni într-o zi de vineri, i-a îmbarcat pe nava "HMS Friday" (vineri) sub comanda căpitanului James Friday şi i-au trimis în larg într-o zi de vineri.

Ghinion însă, teama de vineri 13 s-a întărit, pentru că nava nu s-a mai întors în port. Unele evenimente sunt special organizate în această zi de vineri 13. De exemplu, albumul de debut al trupei rock Black Sabbath a fost lansat în Marea Britanie la 13 februarie 1970; ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Atena a avut loc vineri 13, în 2004; seria de filme de groază "Friday the 13th" a fost lansată pe piaţă într-o zi de vineri 13; în fiecare vineri 13 mii de biciclişti îşi dau întâlnire în Port Dover din Ontario, Canada. Cât despre personalităţile născute într-o zi de vineri 13, este greu de spus dacă influenţa lor a fost sau nu nefastă: fostul premier britanic Margaret Thatcher, liderul de la Havana, Fidel Castro, scriitorul Samuel Beckett, cântăreţul Scatman John, baschetbalistul Jermaine O’Neal.