Tălmăcitorul poeziei tari şi rafinată în cântec...

Întotdeauna şi-a privit publicul în ochi, pentru a-l cunoaşte, pentru a-i câştiga respectul. Tudor Gheorghe nu a lăsat ca oamenii care s-au abonat la spectacolele lui să aibă privirea căzută spre vârful pantofilor. "Ca artist, n-ai voie să te tragi de şireturi cu publicul" - spune maestrul.

Tudor Gheorghe şi-a asumat misiunea de restaurator şi rostitor al unui melos peste care au crescut buruienile showbiz-ului (pe care tot el le pliveşte). În schimb, publicul are voie să-l amendeze, dacă nu-şi face treaba. "Timp de 40 de ani nu l-am păcălit niciodată şi de fiecare dată i-am propus teme noi de gândire. Peste tot unde mă duc în ţară, sălile sunt arhipline. Publicul vrea să vadă ce mai am să-i spun. N-am făcut un spectacol şi apoi să trag de el 20 de ani! Eu n-am făcut şlagăre. Nu mai sunt demult în sfera showbiz-ului românesc. Am intrat în sfera culturii şi a educaţiei, pentru că mai este nevoie şi de aşa ceva", mărturiseşte menestrelul.

Ce vorbe grele are Tudor Gheorghe pentru cei care-şi bat joc de meseria de artist? "Cel mai mult mă întristează mârlănia care mă înconjoară, lipsa de profesionalism în orice domeniu, amatorismul care escaladează în toate planurile vieţii sociale, treaptă cu treaptă. Sunt înduioşat atunci când văd că trupe de amatori iau locul artiştilor profesionişti, pentru că nu le văd un viitor!"

ÎN LUMEA CULTURII ROMĂNE
În cei 63 de ani, Tudor Gheorghe a dat dovadă de o decenţă reală: "Degustătorul de poezie rafinată - aşa cum mă consi-der - a luat-o înaintea poetului. Mi-am înfrânat mie însumi orgoliile de poet, căci toţi poeţii sunt orgolioşi! Când e vorba despre poezia de dragoste, e cam greu să stai lângă Arghezi... Eu cred că locul meu va fi în poezie ca tălmăcitor al ei în cântec, şi nu atât de important ca poet".

În viaţa sa tumultoasă, omul Tudor Gheorghe a ştiut să reţină esenţialul: "Îmi plac femeile în ochii cărora se citeşte inteligenţa, căldura, pasiunea. În ochii lor vezi până şi numărul copiilor pe care ţi-i pot face, spun arabii. Şi, dacă eşti prost, meriţi nevasta pentru care eşti făcut. Oamenii deştepţi s-au căsătorit întotdeauna cu femei interesante".

Şi s-a căsătorit cu o femeie deşteaptă, care este o actriţă-poetă, Georgeta Loch (după numele de fată). "Ea este realmente o structură poetică şi poezia ei va fi un lucru însemnat în mişcarea feminină. Spun asta, deşi nu am avut acces la întreaga ei operă. Nu m-a lăsat să citesc, decât doar ce a mai publicat pe ici pe colo. Dar a fost suficient să-mi dau seama că stau lângă un poet veritabil", declară mândru soţul oltean.

Iată ce declară mândră soţia olteanului: "Ne e drag unul de altul, trăim în lumea culturii române. Vedeţi, nu spun «lumea culturală», căci noi nu suntem VIP-uri. Tudor Gheorghe e mult prea preţios pentru Cultura română, ca să-l intereseze VIP-urile moderne. Nu se duce niciodată la sindrofii. De fapt, cei din vârful conducerii destinelor culturii româneşti uită de el când ajung acolo sus".

"Mahalaua, mon Amour" - trei reprezentaţii  

Pentru spectacolul său din luna aprilie - "Mahalaua, Mon Amour" - Tudor Gheorghe a făcut o selecţie "fioroasă": "Din 400 de cântece, am ales vreo 18. Am ţinut cont de poezie, de linia melodică. Veţi întâlni versuri de genul: «Am dat Doamne de belele, parc-am dat cu pietre-n stele» sau «Blestemat să fii de stele!». Sau «Stinge, Doamne, stelele/ Şi-ascultă-mi suspinele»...

Nu lipsesc nici capodoperele: «Inel, inel de aur», «Deschide-mi, gropare, mormântul», «La Chilia-n port»... O să-l pomenesc şi pe tatăl acestei muzici, pe Anton Pann! Voi demonstra că sunt cântece în lacrimi, că sunt fadouri. Toată văicăreala aia de mahala este acoperită de sentimente. Va fi o atenţionare discretă a maneliştilor!"

La cererea publicului, "Mahalaua, Mon Amour" va avea trei reprezentaţii: la 8 şi 9 aprilie şi 17 mai, la Sala Palatului. De asemenea, Tudor Gheorghe pregăteşte o stagiune pentru la toamnă (septembrie 2009 - iunie 2010) în care va relua spectacolele sale de succes din seria celor patru anotimpuri, dar va veni şi cu alte concerte în premieră.

Primăvară, primăvară!

Pentru că este prea multă iarnă în sufletele românilor, Tudor Gheorghe oferă prin Ediţia de Colecţie cu CD a Jurnalului Naţional de luni, 23 martie, o selecţie inedită de cântece care să ne readucă primăvara. Cine altcineva putea să "exorcizeze" iarna, decât  "părintele" Tudor Gheorghe?!

Aşadar, după ce ne explică el cum stă treaba cu "Antiprimăvara" lui Adrian Păunescu, vine tot el şi-i dă lovitura de graţie cu "Primăvara mea": "Uite-o, vine-ncet pe vale/ Calcă parcă atinge stele/ Râde, cred că i se pare/ Că e prinsă-n joc de iele/ Nu e fată, nici femeie/ Deşi plete lungi i-atârnă/ Ca un snop de curcubee/ Peste umerii de zână// Primăvară, primăvară/ Râs al bucuriilor noi/ Stai un pic la noi în ţară/ Măcar pân-o să răsară/ Cel trifoi cu patru foi/ Poate l-om găsi vreodată/ Să ne stea norocu-n poartă/ Primăvară, primăvară// Tace, răsucind pe-un deget/ Fraged fir de iarbă mare/ Ochii verzi, trupul suleget/ Mersul, dulce legănare/ Mâna mică duce-n soare/ Rupe-o rază şi-o înfige/ Lâng-un bobocel de floare/ Care tremură şi plânge// Primăvară, primăvară/ Râs al bucuriilor noi/ Stai un pic la noi în ţară/ Măcar pân-o să răsară/ Cel trifoi cu patru foi/ Poate l-om găsi vreodată/ Să ne stea norocu-n poartă/ Primăvară, primăvară".