Tâmplaru’ şi Electricianu’ l-au făcut pe Ungureanu

IRONIE ● Fostul ministru de Externe care a fost demis din cauza a doi presupuşi spioni este acum şeful Serviciului de Informaţii Externe
În 2006 doi români au fost arestaţi în Irak de armata americană, fiind suspectaţi de spionaj, după ce au fost prinşi filmând în interiorul unei baze militare. Eliberarea lor a iscat un scandal uriaş în lumea politică românească, cel mai şifonat ieşind ministrul de Externe de atunci, Mihai Răzvan Ungureanu, care a demisionat. Cei doi prezumtivi spioni care au dat jos un ministru îşi văd acum de treabă. Unul are o mică firmă, iar celălalt a trăit din împrumuturi până când a fugit în Ungaria.


La 30 octombrie 2006, doi români au fost arestaţi în Irak de Poliţia Militară Americană pentru că au filmat în interiorul bazei Q – West din apropierea oraşului Mossul. Nelu Ilie şi Adrian Gâncean au fost angajaţi ca operatori maşini la Al-Morrell Development, o companie americană din Utah, care avea încheiat un contract cu armata Statelor Unite. Cei doi alături de alţi aproape 50 de români lucrau la aceeaşi fabrică de îmbuteliere a apei din Irak, fabrică pe care, de altfel, ei au ridicat-o.


Românii au ajuns să lucreze pentru firma americană prin intermediul societăţii International Media Recruitment SRL. Autorităţile americane din baza Q – West i-au acuzat imediat pe cei doi români de spionaj, dar la eliberare li s-a dat o hârtie din care rezulta că au intrat neautorizat într-o bază militară irakiană. Povestea celor doi români a încins spiritele politicienilor mioritici, în urma scandalului Răzvan Ungureanu, care era pe atunci ministru de Externe, a demisionat.


SCANDAL. Timp de trei luni, cei doi au fost plimbaţi prin diferite baze militare americane din Irak pentru a fi interogaţi de serviciile de informaţii americane. Gălăţeanul Nelu Ilie şi topliceanul Adrian Gâncean au fost eliberaţi în februarie 2007 din închisoarea de la Camp Cropper. Autorităţile le-au înlesnit repatrierea, dar mai întâi i-au "găzduit‘‘ în ambasada noastră din Bagdad, dar şi în baza militară românească de la Tallil. Aici, în aşteptarea avionului militar cu care trebuia să se întoarcă în patrie, au acordat un interviu corespondentului Radio România Actualităţi Radu Dobriţoiu şi colonelului Benone Neagoe, redactor-şef la emisiunea militară Pro Patria. De aici a pornit scandalul, interviul dat celor doi jurnalişti adâncind şi mai mult misterul arestării şi al motivului existenţei în Irak a electricianului Ilie şi a tâmplarului Gâncean, cei doi prezumtivi spioni.


Supărat că nu a fost informat direct despre cazul celor doi muncitori, premierul Călin Popescu Tăriceanu i-a cerut demisia ministrului de Externe, care s-a conformat rapid. Atunci când, la 5 februarie 2007, Răzvan Ungureanu a demisionat din funcţia de ministru, cei doi muncitori nu călcaseră încă pe teritoriul românesc. Câteva zile mai târziu, revenirea în România a celor doi muncitori a iscat o isterie în mass-media, jurnaliştii fiind interesaţi să afle cât mai multe despre buturugile mici care au răsturnat un ministru de Externe. Cu timpul, flacăra curiozităţii s-a stins şi nimeni nu a mai fost interesat să vadă ce s-a mai ales de Nelu Ilie şi de Adrian Gâncean. I-am căutat pe cei doi. Nelu Ilie are o firmă de amenajări interioare, iar Adrian Gâncean şi-a pus mama să ia un împrumut bancar, i-a luat banii şi a plecat din ţară.


RECRUTAREA. Ca mulţi alţi români, şi electricianul Nelu Ilie şi tâmplarul Adrian Gâncean au ales să muncească în străinătate pentru a câştiga mai mult. Numai că ei s-au hotărât să plece într-o zonă fierbinte a planetei, Irak. Gălăţeanul Nelu Ilie a găsit un anunţ pe internet în care se cerea forţă de muncă pentru străinătate. Nu a mai stat pe gânduri şi s-a înscris, mai ales că se plătea bine. Compania Al-Morrell Development din Utah i-a selectat şi angajat, printre alţii, şi pe cei doi, prin intermediul unei firme din România. În Irak aveau să lucreze la o fabrică de îmbuteliere a apei, într-o bază militară americană. Ilie şi Gâncean s-au întâlnit prima dată la îmbarcare, în aeroport, atunci când au luat drumul Irakului. S-au împrietenit în cele trei luni cât au stat la muncă, dar şi în timpul detenţiei de încă trei luni. În baza Q – West a US Navy de lângă Mossul lucrau aproximativ 50 de muncitori români pentru a ridica o fabrică de îmbuteliere a apei. După finalizarea construcţiei din tablă, muncitorii au continuat să lucreze la îmbutelierea apei pentru soldaţi. Ca să nu se plictisească, au pus mână de la mână şi au cumpărat o antenă de internet, pentru a putea comunica şi ei cu familiile rămase în ţară. Nelu Ilie povesteşte că unul dintre şefi era texan la origine, avea ceva pregătire tehnică şi o făcea pe "Gigi Duru‘‘, adică îşi cam bătea joc de ei. Ceva de genul frecuşului milităresc al bibanilor. "Mentalitatea acolo era că tot timpul trebuia să avem ceva de făcut, chiar dacă nu aveam. Mai adunam un cui de prin deşert, mai greblam chiştoacele de pe jos, pe care tot noi le aruncam...‘‘, povesteşte Ilie. Necazul a venit în ziua de 30 octombrie 2006, când Ilie şi amicul Gâncean se plimbau prin baza militară Q – West cu o maşină a companiei Al-Morrell. Gâncean conducea, iar Ilie filma. "În momentul în care ne-au reţinut nu mai filmam. Colegul meu voia să plece acasă şi dorea să aibă amintiri. Eu filmam pentru el. Nimic care să ne bage la apă! Probabil una dintre maşinile cu care ne-am intersectat, pentru că era un mic oraş acolo, ne-a dat prin staţie. A venit Poliţia Militară şi ne-a tras pe dreapta. Camera era în torpedou‘‘, şi-a amintit electricianul Ilie, care a mai povestit cum Gâncean a coborât din maşină, apoi a fost întrebat de militarii americani dacă are vreo cameră video. Ilie susţine acum că Gâncean a negat că ar deţine o cameră video, motiv pentru care le-a fost percheziţionată maşina: "Asta a fost o mare greşeală!‘‘.


ARESTUL. Prinşi cu minciuna, electricianul şi tâmplarul, ultraspionii români, au fost reţinuţi imediat. După o săptămână de arest în baza militară în care lucrau, românii au fost trimişi la o închisoare. "În Mossul era o închisoare militară unde erau ţinuţi insurgenţii, pentru că acolo se duceau lupte. Acolo am zis că s-a terminat totul, pentru că a fost un adevărat calvar. După cele trei zile petrecute în Mossul, am fost legaţi la mâini, la ochi şi ne-au suit în avion, pentru a fi duşi în Bagdad‘‘, îşi aminteşte Ilie. Odată ajunşi la Bagdad, românii au fost trimişi la închisoarea Camp Cropper, unde armata americană menţine în numele forţei multinaţionale din Irak deţinuţii cu ştaif. Ilie îşi aduce aminte că la Camp Cropper au stat aproximativ două zile într-o celulă de fier: "Nu mai conştientizez timpul, pentru că am trăit intens acele clipe. Am stat într-o celulă de fier cu pereţii căptuşiţi, din tablă. Dormeam pe jos, fără saltele, fără absolut nimic, până s-au hotărât ce să facă cu noi. Vă daţi seama, într-o mare de arabi eram singurii creştini‘‘. După câteva zile de interogatorii, Ilie şi Gâncean au fost puşi împreună cu deţinuţii şiiţi. Ilie mai păstrează şi acum în minte imaginea centrului de detenţie, care era ca un lagăr de concentrare: "Curţile erau împrejmuite cu sârmă, iar dormitoarele erau în nişte hangare, unde dormeau aproximativ 100 de persoane pe jos, pe saltele, puse una lângă alta‘‘.


LAGĂRUL. Cei doi români au stat o lună în ţarcul pentru şiiţi. Aceşti deţinuţi, spune Ilie, i-au primit bine, pentru că se zvonise că ar fi ziarişti: "E adevărat că teroarea psihică este mare când ai ceva minte. Arabii ăştia sunt mai săraci cu duhul, adică privesc altfel viaţa! Sunt foarte resemnaţi pentru că ştiau că, odată intraţi acolo, vor scăpa ori când se termină războiul, ori cu picioarele înainte‘‘. După aventura şiită, cei doi români au fost mutaţi în ţarcul pentru cazuri speciale, denumit generic de deţinuţi "camp-ul copiilor‘‘, unde erau reţinuţi spionii şi informatorii, bănuiţi că ar lucra pentru diverse servicii secrete. Românii au fost interogaţi de mai toate serviciile de informaţii americane din Irak. De la CIA la US Navy. "Unul de la NAVY făcea pe Gigi Duru’. Adică ne punea întrebări încrucişate. Te întreba acum un lucru, te ducea cu vorba prin păpuşoi, după care îţi punea aceeaşi întrebare sub altă formă. Să vadă dacă se pupă una cu alta. Apoi îmi spunea, de exemplu: «Colegul tău a spus că…». Eu i-am spus adevărul. Exact cum a fost. O vorbă aruncată aiurea ne putea lega pe vecie!‘‘, rememorează Ilie. După primul set de anchetă în Camp Cropper, românii urmau să fie transferaţi într-o închisoare din sudul Irakului, deţinută de armata britanică. Nelu Ilie este ferm convins că au fost reţinuţi pe nedrept, deoarece acuzaţia oficială era că ei au intrat într-o bază irakiană neautorizaţi, încălcând astfel legile irakiene. Ilie spune acum că nu au fost acuzaţi pentru că au filmat sau au făcut poze într-o bază militară deţinută de americani: "Acuzaţia a fost formulată în limba arabă de un tribunal irakian. Noi nu am avut nici un contract cu statul Irak. Demersurile le-a început un american, şi am primit acuzaţia din partea unui tribunal irakian. Povestea cu tribunalul e un simulacru, pentru că noi nu am fost la nici un tribunal. Am primit acuzaţia pe o hârtie scrisă‘‘. Viaţa grea din arest este cunoscută şi de o verişoară a lui Adrian Gâncean, care nu a vrut să îi dăm numele, însă a declarat că vărul ei a susţinut de mai multe ori că a fost bătut pe perioada reţinerii.


SPRE CASĂ! În seara de 2 februarie, românii au fost eliberaţi. Înainte de a primi vestea că se vor putea întoarce acasă, Nelu Ilie şi Adrian Gâncean ştiau că trebuie să fie trimişi la o închisoare a armatei britanice, din sudul Irakului, unde interogatoriul dura minimum şase luni. Chiar în momentul în care erau triaţi pentru a fi trimişi la închisoarea britanică gardianul-şef le-a dat vestea că vor fi eliberaţi. Imediat au primit haine noi, pentru că cele vechi fuseseră arse. Au plecat cu un convoi militar pentru a fi predaţi către consulul României, lângă aeroportul civil din Bagdad. După ce au ajuns în custodia autorităţilor române, Ilie şi Gâncean au fost cazaţi timp de două zile în Ambasada României, apoi au fost transferaţi în baza militară românească din Tallil. Nelu Ilie spune că pe perioada cât a stat în ambasadă a fost sunat de preşedintele Traian Băsescu: "Ne-a sunat şi ne-a întrebat: «Măi, băieţi, sunteţi bine? Poate ne vedem când veniţi acasă!» Şi atât. Cred că şi-a dat seama că nu are ce capital de imagine să culeagă de pe urma noastră. Între timp, ziarele au tot scris că suntem spioni, că suntem oamenii preşedintelui...‘‘.


PĂRĂSIT. Amiciţia nu a rezistat scandalului arestării, astfel că, la revenirea în ţară, relaţiile dintre cei doi erau destul de reci. Nelu Ilie crede că o mare parte din vină pentru arestarea lor o poartă Adrian Gâncean, care era mai agitat de felul lui: "Cert este că, fiind o fire mai colerică, a agravat un pic situaţia. Adică a făcut uz de faptul că vorbeşte foarte bine engleză. Şi nu-l puteam controla. Adică a început să ţipe că el are drepturi. În momentul când te arestează armata americană pe teritoriul irakian e bine să taci din gură‘‘. Nelu Ilie are 42 de ani şi, după experienţa irakiană, a crezut de cuviinţă că e mai bine să-şi deschidă o mică afacere în România decât să se plimbe cu duba, legat la mâini, la picioare şi la ochi prin diverse baze militare americane. Se ocupă acum cu amenajări interioare. Ne-am întâlnit într-un restaurant pe faleza Galaţiului. Venea de la negocierea unui contract pentru firmă. Îmbrăcat în haine de lucru, puţin prăfuite, cu privirea aţintită spre Dunăre, îşi aprindea ţigară după tigară. Mâinile îi tremurau de fiecare dată când îşi aducea aminte de clipele de groază petrecute în arest. Nici nu apucase să se trezească din coşmar când a ajuns acasă, că soţia lui Renata, grefieră pe atunci la Judecătoria Galaţi, intentase divorţul. Mai mult, instanţa a hotărât ca băiatul pe care-l aveau să fie încredinţat mamei. Fără nevastă şi copil, Nelu Ilie a descoperit amorul pe internet. La scurt timp după divorţ, şi-a găsit online o femeie, cu care s-a şi căsătorit acum trei săptămâni. "Mi-am dat seama la un moment dat că nu are nici un sens să plâng după ce a fost. Plâng doar după copil‘‘, a spus Ilie.


FRUNZE LA CĂINI. Adrian Gâncean, tâmplarul spion din Topliţa, era cunoscut ca un cal breaz în zonă. Nu mai e găsit de câteva luni bune. Familia i-a pierdut urma, rudele susţinând că s-a împrumutat de aproximativ patru milioane de lei vechi de la ei şi de la un ins din oraş pentru a pleca în Ungaria la muncă. Ranchiuna purtată de Nelu Ilie colegului său Gâncean nu l-a împedicat să mai corespondeze prin intermediul internetului. Din discuţiile avute, Ilie ştie că Gâncean s-ar fi dus la cules de portocale în Grecia: "Câteva luni m-a mai căutat pe mail. Dar încet-încet am renunţat. E un episod pe care nu vreau să mi-l amintesc. Sunt oameni cu care vrei să ţii legătura şi cu care nu‘‘.


Victoria Gâncean spune că nu mai ştie nimic de fiul ei încă din luna octombrie 2007, când a sunat-o şi i-a spus că-i va trimite trei milioane de lei vechi pentru a-i da cui îi va spune el. De atunci l-a înghiţit pământul. La casa familiei Gâncean, lacătul rugineşte. O vecină a spus că nici ea nu mai ştie nimic de Adrian şi nu ştia nici de ce e pus lacătul la poartă. L-am găsit, după o aventură prin gropile oraşului, pe unchiul lui Gâncean. Acesta nu a vrut să îi publicăm şi prenumele de teamă ca nu cumva fata lui, studentă la Drept la Cluj, să aibă probleme în carieră, din cauza poveştii cu iz de spionaj din Irak. Unchiul nu ştie unde este tâmplarul acum, dar îi ştie foarte bine trecutul: "Cine ştie unde o fi!? A lăsat-o pe nevastă-sa înainte de Irak. Femeia s-a dus acasă, în Oradea. Apoi, când s-a întors din Irak, a luat-o pe una de la Huedin, cu un copil, care l-a părăsit. Eu în Ungaria ştiu că e plecat‘‘. Unchiul Gâncean a mai povestit că, înainte de a pleca în Irak, nepotul lui a trăit mult timp în Ungaria: "A tăiat frunze la câini şi acolo. Adică, te duci în Ungaria să lucrezi şi vii acasă la părinţi să-ţi scoată bani din bancă, să te duci înapoi în Ungaria?! Părinţii lui au plătit datoriile!‘‘.


INFORMAŢII OFICIALE. La data de 31 ianuarie 2007, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, Corina Vinţan susţinea într-o conferinţă de presă că, la data de 26 noiembrie 2006, reprezentantul României de la Bagdad i-a vizitat pe cei doi români. A constatat că Adrian Gâncean şi Nelu Ilie se află în condiţii de reţinere normale, fără probleme deosebite de sănătate. O zi mai târziu, MAE avea să revină cu un comunicat în care se preciza: "comandanţii militari ai bazei unde sunt reţinuţi în prezent cei doi au comunicat ambasadei României că, datorită anchetei preliminare în desfăşurare, îşi rezervă opţiunea de a permite contactarea celor doi doar de către echipele Comitetului Internaţional al Crucii Roşii‘‘. Practic, autorităţile americane le-au interzis oficialilor români să mai intre în contact cu cei doi muncitori.

Declaraţie ciudată

În interviul acordat postului public de radio, Adrian Gâncean le-a urat colegilor "La mulţi ani!‘‘ şi "Crăciun fericit!‘‘. Se întâmpla la începutul lunii februarie 2007. Declaraţia i-a pus pe jar atât pe jurnalişti, cât şi pe cei din serviciile secrete. Toată presa a întors pe toate feţele această declaraţie aiuritoare. S-a speculat că aceasta ar fi fost, de fapt, un mesaj codificat pe care Gâncean ar fi încercat să-l transmită în România. În schimb, Nelu Ilie a spus despre colegul lui de suferinţă că era cam sărac cu duhul: "A fost o poveste tâmpită. El a vrut să fie drăguţ faţă de colegi. Pentru că nu am fost alături de ai noştri de Sărbători, el a vrut să le transmită colegilor La mulţi ani. Atunci (la momentul interviului – n.r.) eram în baza militară de la Tallil‘‘.

CV-uri

Nelu Ilie a frecventat cursurile liceului de electricieni din Galaţi, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Metalurgie, pe care a şi absolvit-o. În anul 1987 a terminat stagiul militar la transmisiuni, într-o unitate militară din Iaşi. Reîntors în Galaţi, Nelu Ilie s-a căsătorit doi ani mai târziu. De atunci a muncit ca electrician, chiar şi-a încercat norocul şi în afaceri, însă nu prea i-a surâs. Pasionat de internet şi căutând un loc de muncă bine plătit, şi-a depus CV-ul în vara anului 2006 pe unul dintre site-urile care recrutează forţă de muncă. Aşa a ajuns "spion‘‘. Adrian Gâncean era tâmplar de meserie înainte să ajungă în Irak, dar mai făcea pantofi şi repara viori. Liceul l-a făcut în oraşul Târgu-Mureş, fiind specializat în industria lemnului. Apoi s-a aventurat pe meleaguri străine. Acest lucru le-a dat de bănuit şi americanilor, după cum îşi aminteşte Ilie: "Faptul că a stat foarte mult în Ungaria a fost o poveste urâtă. Americanii au intrat în posesia paşapoartelor noastre. Şi în momentul în care vezi că a stat zece ani în Ungaria se ridică oarece întrebări. Acolo a avut relaţii cu asiatici. Lucra în piaţă, la nişte vietnamezi. Trebuie să recunoaştem că au avut sursele lor să afle vrute şi nevrute despre un om‘‘.