Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Trei luni mai târziu avea să vină ultimatumul din 26 iunie 1940 adresat de Uniunea Sovietică guvernului român, prin care teritoriile istorice Basarabia, Bucovina și Ținutul Herța trebuiau „să fie smulse din mâinile tâlhăreşti ale României”.
Molotov s-a folosit atunci de ceea ce în zilele noastre poartă denumirea de fake news. În discursul său, ministrul sovietic a spus că „dacă este cazul să ne ocupăm de această problemă a Basarabiei, atunci trebuie să reamintim rolul dubios pe care l-au avut autorităţile române în anul 1938 în legătura cu ambasadorul Butenko, ambasadorul Uniunii Sovietice în România și este binecunoscut faptul că el a dispărut în împrejurări misterioase din incinta legaţiei din România şi nici până astăzi guvernul sovietic nu a reuşit să obţină vreo informaţie autentică cu privire la dispariţia lui”.
Un diplomat rus dispărut la momentul potrivit
Folosindu-se de tertipuri ordinare, Molotov punea neîncheierea unui tratat cu România nu pe seama ambiţiilor Kremlinului de acaparare a Basarabiei, ci pe un incident diplomatic legat de dispariția subită a ambasadorului sovietic de la București, incident cu care, de fapt, România nu a avut nici o legătură. Asta pentru că, în 1941, diplomatul sovietic a apărut la Roma, cerând azil politic, el reușind să se salveze prin fugă după ce intrase în dizgrația lui Stalin. Însă până ca diplomatul sovietic să iasă din ascunzătoare, dispariția sa a fost speculată de către Kremlin, care a trecut la masarea de trupe la granița cu România în apropierea Basarabiei, marcând începutul campaniei de anexare a Basarabiei către U.R.S.S.
Pe lângă acest incident, Molotov s-a mai legat în discurs de faptul că Uniunea Sovietică nu are un tratat de bună vecinătate cu România, deoarece există o chestiune litigioasă cu privire la Basarabia, a cărei anexare de către țara noastră în 1918 nu a fost niciodată recunoscută de sovietici.
S-a cerut „rapida descompunere a armatei române”
La trei luni după discursul lui Molotov din fața parlamentului sovietic, şeful Direcţiei principale politice a Armatei Roşii a transmis regiunilor militare de la Kiev şi Odesa ordinul ca Basarabia „să fie smulsă din mâinile tâlhăreşti ale României”, iar în caz de conflict armat între U.R.S.S. şi România, erau precizate obiectivele ce trebuiau cucerite de către Armata Roşie, pentru „rapida descompunere a armatei române”. La 26 iunie 1940, Uniunea Sovietică impune nota ultimativă în care solicită cedarea Basarabiei, Bucovinei de Nord, iar acest ultimatum a fost acceptat de România la 28 iunie 1940 şi teritoriile de mai sus au fost cedate, din păcate fără luptă, Uniunii Sovietice. Deși Nicolae Iorga s-a opus din răsputeri cedării fără rezistență a teritoriilor române la Consiliul de Coroană, Carol al II-lea şi clasa politică românească de atunci au admis pierderea provinciilor fără să tragă un singur foc de armă! Teritoriile au fost înglobate în RSS Moldovenească și RSS Ucraineană. Au revenit României în 1941, după ce România s-a aliat cu Germania, dar au fost pierdute din nou în 1944.
Citește pe Antena3.ro
Cu cinism, Molotov explică în cartea sa de amintiri cum l-a terorizat pe Hitler să-l lase să ia Bucovina
„L-am adus la disperare până a cedat”
Circumstanțele pierderii teritoriilor noastre în favoarea Uniunii Sovietice sunt descrise amănunțit de Viaceslav Molotov în cartea sa, „Amintirile lui Molotov. În interiorul politicilor Kremlinului”. În acea perioadă, Rusia și Germania semnaseră tratatul de neagresiune Ribbentrop-Molotov, care prevedea ca Germania şi Rusia să păstreze linişte la graniţele lor comune atunci, după desfiinţarea Poloniei.
Iată manevra prin care Molotov i-a determinat pe germani să recunoască anexarea teritoriilor românești de Rusia, povestită chiar de ministrul sovietic în cartea sa: „Am cerut să trasăm graniţele în aşa fel încât oraşul Cernăuţi să ne aparţină nouă. Germanii mi-au spus: «Dar voi n-aţi avut niciodată Cernăuţiul, el a aparţinut întotdeauna Austriei. Cum puteţi să-l cereţi?», «Ucrainienii îl cer! Sunt ucrainieni care trăiesc acolo, ei ne-au ordonat să facem asta!», «Dar Cernăuţi n-a fost niciodată oraş rusesc, a fost întotdeauna parte a Austriei şi apoi a României!», a răspuns Friederich von der Schulenburg, ambasadorul german la Moscova. «Da, dar ucrainienii trebuie să se unească!», «Nu sunt mulţi ucrainieni acolo... Hai să nu discutăm chestiunea asta!», «Trebuie sa luăm o decizie. Ucrainienii sunt acum în ambele părţi, în Ucraina Trans-Carpatică şi în partea de est; toată asta aparţine Ucrainei şi dumneavoastră vreţi să păstraţi o bucată în afara ei? Imposibil. Cum se poate asta?», «Cum se cheamă asta... Bukovina». Schulenburg s-a foit în fotoliu, a oftat şi apoi a zis: «Voi raporta guvernului meu». A raportat şi Hitler a acceptat”.
A fost ideea lui Molotov ca, odată cu Basarabia, să ceară de la Hitler şi Bucovina, băgându-i la înaintare pe ucraineni. Toţi membrii Biroului Politic - scrie Molotov cu satisfacţie - s-au înghesuit să-l felicite ulterior pentru obţinerea Bucovinei şi a Ţinutului Herţa, pentru că niciunul dintre ei n-a crezut posibilă această manevră.
Fuhrerul, ironizat de Molotov
Molotov descrie și cum a reuşit să-l scoată din sărite pe Hitler cu pretenţiile Rusiei asupra României. În vizita de stat efectuată de Molotov la Berlin în noiembrie 1940, el a purtat tratative directe cu Hitler privind împărţirea lumii între Rusia şi Germania, la 15 luni de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov. „«De ce aveţi acele trupe acolo (n.r. - în România)? Cum putem discuta probleme majore dacă nu putem să convenim în coordonarea acţiunilor noastre în aspecte secundare?» El o ţinea pe a lui («Mofturi, fleacuri») şi eu pe a mea. El a devenit agitat. Eu am persistat. Într-un cuvânt l-am adus la disperare și a cedat”, povestește Molotov.
«Cum se cheamă asta... Bukovina». Schulenburg s-a foit în fotoliu, a oftat şi apoi a zis: «Voi raporta guvernului meu». A raportat şi Hitler a acceptat
Hitler: Țările noastre sunt prea mari ca să se certe pentru niște petice de pământ
Jurnalistul american William Shirer, aflat la Berlin în acea perioadă, scrie în cartea sa, Ascensiunea şi prăbuşirea celui de-Al Treilea Reich, că România a avut un aport important în ceea ce privește ruptura dintre Rusia și Germania. Momentul crucial al întrevederii lui Molotov cu Hitler la Berlin, care a dus la încheierea pactului Ribbentrop-Molotov, a fost povestit de William Shirer: „La reproşul lui Molotov că Germania a dat garanţii României, Hitler i-ar fi declarat exasperat acestuia că ţările lor sunt prea mari pentru a se certa pentru nişte petece de pământ din România”. Molotov a justificat nemulţumirea Rusiei faţă de garanţiile date României de Hitler prin faptul că graniţa naturală a Rusiei era pe linia Carpaţilor răsăriteni şi nu pe râul Prut. „Deci acum vreţi toată Moldova!”, a spus Hitler. În acel moment s-a produs o ruptură serioasă în atmosfera discuţiilor dintre cei doi negociatori, Hitler convingându-se că nu se poate baza pe ruşi. Imediat după plecarea lui Molotov din Berlin, Hitler a ordonat generalilor săi întocmirea Planului Barbarossa de atacare a URSS-ului.
Molotov, după Lenin şi Stalin, a avut timp de decenii cea mai înaltă funcţie din conducerea URSS. A decedat la 8 noiembrie 1986 la vârsta de 96 de ani.
