Personajele din film au inlocuit identitatea actorilor care le-au interpretat.
De 50 de ani, goeleta "Speranta", trecand din paginile cartii in film, la bord cu atat de cunoscutul si indragitul ei echipaj, navigheaza cu toate panzele sus prin inimile romanilor. Si niciodata nu-si va arunca ancora in apele negre ale uitarii.VIOREL ILISOI
Din opera lui Radu Tudoran, scriitor la fel de prolific si de consistent ca fratele sau, Geo Bogza, nici o alta carte n-a avut un destin atat de luminos precum "Toate panzele sus!", poate cel mai frumos roman de aventuri din literatura romana. Cartea a intrat repede in biblioteca de baza a oricarui cititor, indiferent de varsta, a fost si este reeditata cu regularitate in tiraje impresionante. Destinul ei s-a impletit, de la un moment dat, cu acela al filmului omonim - si acesta reluat cu regularitate, dupa Revolutie, la televiziune - potentandu-se reciproc. O poveste simpla, fara varsta, scrisa intr-un moment de gratie si ecranizata sub aceleasi auspicii divine.
Colea Rautu:
o masca pagana
Cativa pustani, stransi
ciotca in jurul unei fete cu un
delicat belciug in nas si cu
urechile doldora de cercei,
beau si fumeaza frenetic intr-
un bar ieftin de langa ASE.
Deodata incremenesc cu
paharele in maini. "Uite-l pe
Spanu!", striga unul. "Spanu
si mai cum?" "Spanu, ba, anticultule!
"
Colea Rautu, ghemuit intr-un palton ponosit, adasta de un ceas la o bere. In aerul opac al barului, chipul lui, in care plugul celor 90 de ani de viata si-a infipt adanc brazdarul, pare o masca pagana. Pentru generatia care strecoara berea prin veriga din limba el nu are nume. Este Spanu, atat. Rolul din "Toate panzele sus" i-a acaparat identitatea...
Un tatuaj de nesters
Mai tanarul Ion Besoiu, la
numai 73 de ani, cand isi
aminteste de rolul chipesului
capitan de vas, fata i se lumineaza
de un zambet nostalgic,
iar in ochi ii scapara
entuziasmul de neinfrant al
lui Anton Lupan...
Lui Jean Constantin i se spune si astazi Ismail. In orice ipostaza l-ai vedea, parca ii lipsesc polonicul si replicile in acea limba romaneasca adorabil stalcita. Pe Sebastian Papaiani, Ieremia, aproape nu ti-l poti imagina altfel decat cu flinta lui fara gres. Ce sa mai spunem de Ilarion Ciobanu - carmaciul Gherasim... Pielea oricarui alt personaj memorabil ar mai imbraca acesti actori, imaginea personajelor din "Toate panzele sus!" nu li se va sterge niciodata, ca un tatuaj.
Ion Besoiu
n-a citit "Toate
panzele sus!"
"Cand am aflat ca voi juca
rolul lui Anton Lupan - spune
Ion Besoiu -, m-am hotarat
ca nu voi citi aceasta carte.
Nu voiam sa ma las contaminat
de personajul literar,
voiam sa-l fac asa cum era
vazut de regizorul Mircea
Muresan, care a scris si scenariul,
impreuna cu Alexandru
Struteanu, nepotul lui
Slavici... Si se pare ca bine am
facut. Aproape doi ani, cat au
durat filmarile, am fost un
echipaj la fel de unit ca si in
film. Un film care vorbeste
despre devotament, prietenie,
curaj, entuziasm, sacrificiu...
valori universal si vesnic valabile...
In portul Tomis, unde
regretatul Marcel Bogos a
recreat porturile prin care trecea
"Speranta", oamenii ne
intampinau cu bratele deschise,
simteam ca suntem
iubiti, era formidabil..."
Cu o "ocazie"
pana in Brazilia
Regizorul Mircea Muresan
poate spune ca a avut noroc.
Geo Saizescu, pe atunci directorul
sectiei de cinema din
TVR, a fost de acord cu
ecranizarea romanului, apoi
impreuna au obtinut aprobarea
lui Cornel Burtica. Pentru
cele 12 episoade s-au alocat
fonduri cat pentru sapte
lungmetraje, a lucrat o echipa
tehnica de peste 100 de
oameni. S-a filmat in Constanta, Sulina, Midia. Tarade-
Foc a fost "reconstituita"
in Bulgaria, cu tigani locali
in rolul alcalufilor.
Echipa de filmare, fara actori, a ajuns pana in Brazilia, cu un mineralier luat la "ia-ma, nene"; pe drum s-au tras cadrele exterioare, care apoi au fost inserate in film, din Istanbul, Atena, Pireu, Marsilia, Saint-Malo, Rio de Janeiro.
Cainele cu instinct
actoricesc
"Pentru mine, spune
Muresan, Besoiu a fost cel mai
potrivit pentru rolul capitanului,
asa cum il vedeam eu.
Bine, era si prietenul meu,
locuia la mine, dar asta l-a
facut sa se apropie mai mult
de viziunea mea. S-a vazut ca
nu m-am inselat in alegerea
mea, ca si in cazul celorlalti
actori, alesi tot de mine."
Cainele Labus (in carte: Negrila) a fost ales tot de regizor. Dupa ce cainele dresat "distribuit" initial l-a muscat de mana, regizorul si-a adus cainele sau de acasa, o corcitura fara nici o ora de dresaj. In schimb, era inteligent, asculta si executa orice ruga- minte venita din partea regizorului si a stapanului sau.
O premiera trista
Filmul s-a difuzat prima
oara la tv pe 15 martie 1977.
Besoiu si sotia lui de atunci
(acum e cu penultima, glumeste el) locuiau la Muresan.
Dar cum casa acestuia se da-
ramase la cutremur, stateau
toti la Irina Petrescu. Au vazut
impreuna primul episod". A
fost o premiera trista.
"Am facut 73 de filme. Dar
"Toate panzele sus!" este
preferatul meu. Pentru
rolul Ismail, la preselectie
mi-am pus pe cap un fes si
am inceput sa vorbesc cu
accent turcesc. Am primit
imediat rolul. S-a muncit
din greu la filmari, dar au
existat si momente amuzante.
Stateam aproape
toata ziua pe mare, asa ca
am cerut Ministerului de
Finante din vremea aceea
sa ne dea norme de marinari.
Toti cascadorii si
piratii se fereau de mine in
timpul fimarilor, pentru
ca eu dadeam cu polonicul pe
bune. La un moment dat, trebuia
sa il lovesc pe regizorul
Mircea Muresan cu polonicul.
Isi pusese sub fes un castron.
Dar eu am uitat in ce parte si l-a
pus si l-am lovit in cap"
Jean Constantin
"Am jucat in mai mult de
100 de filme, multe dintre
ele de referinta in cinematografia
romaneasca,
am facut atatea roluri...
Sunt ca un parinte care
are de ales intre unul sau
altul dintre copiii sai: nu
pot sa aleg. Toate imi
sunt dragi. Dar Anton
Lupan e ceva cu totul special,
are un loc aparte
undeva in strafundul
sufletului meu"
Ion Besoiu
"Corabia a inceput sa ia
apa in cala. Am lucrat cu
actori care imi erau
prieteni, cu tehnicieni
admirabili, ne-am inteles
minunat. Filmul are in el
entuziasmul cu care a
fost turnat. A avut o stea
norocoasa. A fost vandut
in toate tarile blocului
sovietic, dar si in Italia
sau RFG, se reia mereu la
televiziune, dar nu ni se
mai da nici un ban"
Mircea Muresan