TRADIŢII ROMÂNEŞTI ÎN CAPITALA AUSTRIEI, DE ZIUA NAŢIONALĂ / Viena, vrăjită de magia horilor

Corespondenţă de la Viena.
În inimile vienezilor, Ziua Naţională a României din acest an va rămâne pentru foarte mult timp la loc de cinste. Grigore Leşe i-a călăuzit pe austrieci pe potecile României prin intermediul muzicii noastre tradiţionale.

Bine aţi venit la Minoritenkirche, Biserica Minoriţilor! Fie că sunteţi austrieci sau români, haideţi la concert! Haideţi la Grigore Leşe! A adus cu sine două doamne şi un domn! Şi a adus şi Obârşiile... Haideţi! Este ora 16:00! Trebuie să înceapă!

ŞI AU VENIT
Duminică la ora 16:00, la Minoritenkirche, Catedrala Minoriţilor din Viena păstorită de italieni, un român plecat tot cu pălăria-n lume, a venit să facă din muzica tradiţională românească o cunoştinţă dragă austriecilor. Românilor... păi şi românilor, dar... ei nu prea s-au înghesuit la cunoştinţe de genul ăsta, i-or lăsat pe vienezi înainte, ca la război! Ei veneau de erau multe plăcinte! (Se explică situaţia... mai jos în text).

Cu ce aşteptări au venit vienezii la concertul lui Leşe...nu ştim. Dar că au plecat mulţumiţi... ştim sigur! Spectacolul artistului lăpuşan a fost organizat la Viena de Institutul Cultural Român vienez. S-a dorit o sărbătoare a muzicii tradiţionale româneşti în prag de zi naţională. S-a reuşit, sperăm la mai mult pentru la anul!

La ora 16:00, ora concertului, măreaţa catedrală era plină. Din cunoştinţele noastre, au fost prezenţi atât membri ale diferitelor corpuri diplomatice din capitala Austriei, cât şi simpli vienezi, evident...şi români. Nu poţi să spui, fără frică de greşeală, ce limbă se folosea mai mult, a austriecilor sau cea românească. Vedeţi dumneavoastră, şi sufletele astea omeneşti, fie ele ce naţie or fi, tot au nevoie din când în când să se încarce cu frumos, cu vise, cu vraja cântecului… La 30 noiembrie, pentru cei strânşi la Minoritenkirche, la sărbătoarea României, energia a venit de la Grigore Leşe şi cele două voci feminine absolute speciale, Doina şi Zamfira, alături de organistul Gruia Stoia.

OBÂRŞII
Maestrul a adus la Viena conceptul muzical şi de spectacol intitulat “Obârşii”. Un concept care i-a asigurat de fiecare dată artistului succesul, fie că a fost vorba de spectacole desfăşurate în România ori în afara graniţelor.

La Viena conceptul a fost adaptat. Variante de “Mioriţa”, pasaje la fluier, la caval ori acompanieri mirifice la orgă. Cântecele de război din spectacol, cântate de ţăranii români încă de pe vremea când transilvănenii îşi trimiteau feciorii la luptă din dorinţa împăratului austro-ungar, nu au lipsit nici ele. Horile maramureşene au fost şi ele aduse în spectacol. Corindele asemenea. Cântece reprezentative, tradiţionale, româneşti. Cântări cu care te poţi prezenta în faţa lumii de Ziua ta Naţională, atunci când doreşti să arăţi tradiţiile proprii, identitatea, unicitatea. Grupul lui Grigore Leşe a reuşit acest lucru, în prag de Zi Naţională, la Viena, capitala Austriei.

VEGHEAŢI DE SFINŢI
Iisus răstignit pe Cruce în altar, o frescă imensă pe peretele Altarului, în Biserica Minoriţilor. Leşe şi-a început concertul. O catedrală cu o sonoritate excepţională. Aici un cântec potrivit şi o inimă deschisă zboară împreună până ce ajung sus de tot, aproape de bolta bisericii, sprijinită pe uriaşele ziduri, apoi coboară năvalnic şi te inundă cu alese stări. Te apropii, cu voia ta şi ajutorul cântecelor, de o reverie spirituală. La concertul lui Leşe, Bocetele “Mioriţei” i-au adus pe spectatori aproape de starea necesară pentru a putea asculta şi înţelege conceptul Obârşii. Ochii sfinţilor sculptaţi se aţinteau asupra spectatorilor. Cu fiecare vers, ori cânt de fluier, între cei prezenţi şi Leşe se crea o legătură tot mai puternică. Fie spus, lăpuşanul este un artist căruia îi place să creeze o legătură cu publicul, să-i simtă vibraţiile, lucru care îi poate schimba starea, uneori, poate chiar programul de spectacol.

La Viena, când i-a simţit pregătiţi pe spectatori, artistul i-a rugat să cânte împreună un cântec foarte greu, “O, Marie, frumos nume”.

Un imn, o rugă, un cântec de stare. Spectatorii austrieci, prezenţi în număr mare, aceşti spectatori obişnuiţi cu spectacole grandioase la fabuloasa Operă din capitala lor, cu spectacole de teatru ce au făcut înconjurul lumii, l-au primit cu braţele deschise pe Leşe şi grupul lui. Chiar dacă, poate, nu au înţeles versurile, ori puţinele cuvinte rostite de artist, au încercat aşa cum s-au priceput să-l acompanieze atunci când a fost cazul ori să simtă vibraţiile unei voci care pare de neegalat, cel puţin în muzica tradiţională românească. Vocile femeilor, voci alese, una din Maramureş, iar cealaltă din Moldova, au adus cu ele ceva din tânguirea unui neam românesc greu încercat de vremuri şi împăraţi, conducători ce trimiteau urgia chiar din actuala capitală a Austriei. Au adus sonorităţi de excepţie ce te înconjurau ca o vrajă. De ţineai ochii închişi, sigur te apuca un dor de zbor, de plutire. Nu cumva să te transformi în vreo zână... sau zân! Noroc că austriecii sunt oameni cu mintea la locul ei. S-au lăsat vrăjiţi, dar bine sprijiniţi de scaune ori bănci. Iar românii....românii s-au dat după ei, că doar sunt oaspeţi, nu gazde!

TOACA UNUI ÎNCEPUT
Începutul lumii sigur s-a petrecut în bătăi de toacă. Prea te cutremură sunetul lemnului bătut de lemn! Prea aduce a bătăi primordiale! Duminică, la Minoritenkirche, toaca la fel a bătut... ca într-un început de lume.

Alături de fluier şi caval s-a pus pe trezit sfinţii adormiţi de pe socluri... Apoi, lumea, după facerea bocetelor şi plânsul mamelor din cântecele de cătănie, s-a mai veselit niţel. Cu hori lăpuşeneşti şi cu corinde. “Nu-i lumină nicări” sau corinda interpretată de toată sala, pe cât se pricepea fiecare, ori cât îl lăsa înţelegerea versurilor. “Mulţumesc” sau sfârşitul unui spectacol reuşit, cu un bis cerut frenetic, cu ropote de aplauze parcă nesfârşite. Ieri a fost un alt concert. La Peterskirche, o altă biserică impresionantă. Un alt cântec de toacă, alte suflete plecate în visare.

Muzică tradiţională

În prag de sărbătoare naţională românească, sufletele vienezilor s-au bucurat cu ceea ce românii prezenţi în capitala fostului mare imperiu nu au ştiut să o facă. Muzică tradiţională românească. Concertul lui Grigore Leşe de la “Catedrala Minoriţilor” a atras foarte mulţi vienezi, membri corpului diplomatic, şi mai puţini români stabiliţi în capitala Austriei. Ciudat la prima vedere, normal la al doilea gând. Duminică dimineaţă, Grigore Leşe şi companionii lui au fost duşi la Biserica românească din Viena.

De Sărbătoarea Sfântului Andrei, de hramul bisericii, lăcăşul de cult era plin. Buni credincioşi românii vienezi… Sfârşitul slujbei îl prinde pe preot anunţând prezenţa lui Leşe, a concertului lui de seară. Oamenii îl ascultă pe preot, îl ascultă pe Leşe şi apoi, dintr-o parte sau alta a bisericii răzbat cereri muzicale, mai lipseau doar dedicaţiile… Cântecul interpretat de Leşe i-a lăsat muţi pe credincioşii prezenţi. Un imn, o Priceasnă numai bună pentru perioada Postului Naşterii Mântuitorului. Toate bune, doar unele frumoase. Din păcate, se pare că nu a mers ca la chef pe dedicaţii. Leşe n-a convins. Nu-i pe cerere şi dedicaţie, nu-i bun! Prea puţini din cei veniţi la biserică s-au numărat printre sutele de oameni prezenţi la concertul de duminică. Un lucru totuşi bun. Cât ar fi ea de tradiţională, şi muzica asta din vatra satului nu-i chiar pentru oricine...