Jurnalul National: Cum ati ajuns sa-l cunoasteti pe Che Guevara?

Rene Burri: Cred ca aveam vreo 22 de ani si lucram deja la Magnum. Eram la Paris… In 1958 exista posibilitatea de a deveni membru plin. S-a spus: "Ren... e foarte bun, dar e prea tanar". Asa ca am plecat in America de Sud, unde am stat sase luni. Am revenit la Paris si editorii mi-au spus: "Trebuie sa te duci in Cuba". "Dar abia m-am intors", am replicat. Ei mi-au explicat ca gherilele de la Sierra Maestra vor ataca Havana. Mi-au zis: "Uite biletul, te duci acolo, pentru ca Fidel Castro si Che Guevara vor ataca". M-am dus acasa si m-am gandit... sa ma duc? Nu. M-am dus la schi si atunci s-a intamplat: a avut loc revolutia, iar in iarna aceea Fidel Castro a ocupat Havana si a ajuns la putere. Au mai trecut cativa ani, am facut alte lucruri si apoi, in 1962, m-au sunat cei de la Magnum. Era chiar in apropierea Revelionului. Mi-au spus ca trebuie sa plec la Havana. Am plecat. Am ajuns in timpul blocadei, am luat un taxi si am mers pe strazi printre tancuri. Peste o saptamana eram in biroul lui Che Guevara.

Cum s-a intamplat sa ajungeti atat de aproape de el?

Motivul pentru care cei de la Magnum m-au sunat era ca o jurnalista americana, Laura Bergquist, de la Look Magazine, care era a doua mare revista in State, vroia sa-i ia un interviu. In ’62 Cuba era prinsa in razboiul rece, intre Rusia si SUA. Che Guevara era furios din cauza asta. Era pe vremea cand nici o televiziune nu putea intra in Cuba, iar Che a invitat-o la Havana, dupa un interviu la New York. I-a spus: "Daca CIA te lasa sa vii in Cuba, vino!". Laura a avut permisiunea la finele anului 1962. Dar si-a dat seama ca nu are fotograf. Nimeni nu avea viza, dar eu ca cetatean elvetian puteam sa intru fara sa am nevoie. Asa am ajuns acolo, ne-am intalnit, l-am contactat pe Che si am ajuns in biroul lui.

Ce stiati la acel moment despre Che?

Am aflat mai tarziu cine era de fapt. Provenea dintr-o familie instarita de argentinieni, a studiat medicina, iar apoi, dupa o vreme, a plecat cu un prieten de-al lui, pe motocicleta si asa a putut vedea "curtea din spate" a Americii de Sud. Au calatorit prin Argentina, Brazilia, Chile si Peru. Au facut autostopul, au intalnit oameni simpli carora le-au ascultat povestile. Pe acest om, cu care a calatorit Che Guevara si care mai traieste inca, il cheama Alberto Granado. L-am cunoscut acum doi ani in Paris. Este un om minunat, el a scris intreaga poveste a acelei calatorii.
Apoi s-au intors, Che a terminat facultatea si a plecat in a doua calatorie. A ajuns in Guatemala si acolo a participat la "revolucion agraria". Acolo a cunoscut o femeie de care s-a indragostit si care era marxista. Din cauza americanilor s-au refugiat in Mexic. Che imbratisase deja ideile revolutionare si acolo i s-a spus: "Trebuie sa il cunosti pe Fidel". La randul sau, Castro abia fusese eliberat din inchisoare, unde era sa fie condamnat la moarte, din cauza unui atac pus la cale in 1953. Pentru ca era avocat a avut o pledoarie fantastica. "Istoria ma va absolvi", a spus atunci. Dupa ce s-au cunoscut, Fidel i-a spus lui Che sa vina cu ei, pe post de medic. Si intr-o zi, in ’57, au plecat cu o barca, au incercat sa acosteze in Cuba, dar pentru ca era furtuna nu au putut sa debarce la locul stabilit, unde aveau contacte si in acel moment au fost atacati, oamenii le mureau. Pana sa ajunga la Sierra Maestra ramasesera doar 12, ca apostolii. Alta data au fost atacati pe munte. Che avea la el geanta cu ustensile si medicamente si... o arma automata. Cand a auzit impuscaturile, Che a dus automat mana la arma, in loc de geanta medicala. In acea zi a realizat ce este de fapt: un guerilera, un luptator.

Pe bune

Ce credeti ca a determinat un om care detesta America sa stea de vorba cu un jurnalist american?

Dupa revolutie, Guevara a devenit numarul doi ca importanta in Cuba. A fost desemnat ministru al Industriilor, iar figura lui era tiparita pe bancnote. Era complet antiamerican, dar a invitat-o pe jurnalista pentru ca, spunea el, vroia sa informeze poporul american.
Nu a durat mult pana cand s-au luat la cearta. Ea punea intrebari foarte dure. El argumenta ca revolutia a fost facuta pentru ca situatia in Cuba era dezastruoasa, din cauza cazinourilor americane, pentru ca prostitutia era la orice colt de strada, iar toate astea trebuiau curatate. Bineinteles… revolutia nu este o promenada intr-o dimineata insorita de duminica!

Che Guevara i-a fascinat pe multi...

Cand am intrat in camera in care a avut loc interviul, jaluzelele erau trase, asa cum se poate vedea in fotografii. L-am intrebat daca pot sa le deschid, iar el a spus aproape ca intr-un raget: "Nu, nu." Apoi m-am gandit, bun, trebuie sa schimb obiectivul, nu am profunzime in cadru, in fine... Si mi-am spus in minte ca nu-i nici o problema, pana la urma este fata lui, nu a mea.
Vreau sa va spun ca nu am, in cele zece role de film pe care le-am facut atunci, nici o fotografie in care Che Guevara sa se uite direct in camera! Am stat trei ore pe langa el. Orice om, la un moment dat, s-ar fi uitat catre aparat. Dar el… nici macar o data. La un moment dat, insa, a aparut, din spate. Era imbracat in uniforma, cu cizme, ca si cum ar fi fost gata de lupta in orice moment. Privindu-l mi s-a parut ca se transforma intr-un tigru. Doar pentru o secunda. Il vedeam cum paseste, iar barele de la jaluzele, in spate, neclare, erau ca o jungla si atunci am vazut fata unui tigru, iar peste un moment a devenit din nou Che Guevara. Mi-am amintit mai tarziu de asta, de felul in care arata, atunci, cu trabucul aprins… A fost doar un flash si atunci am realizat ca acest om, care nu era cubanez, ci argentinian, dar a fost adoptat de Cuba, era un om al actiunii. Am realizat ca, atunci, in birou, nu era si nu se simtea deloc un functionar, fie el si ministru. Chiar m-am si gandit: "Oare cat va sta acest om aici?". In 1965 a plecat. I-a spus lui Fidel multumesc frumos, a predat cetatenia si a plecat. O vreme nu s-a mai stiut nimic de el, a fost in China, in Congo…

In timpul interviului ati vorbit ceva cu Che Guevara sau doar acel scurt dialog despre posibilitatea de a deschide jaluzelele?

La un moment dat s-a intors catre mine brusc si mi-a spus: "Ren..., daca il vezi pe prietenul tau Andy spune-i ca daca il prind il omor!". Nu era chiar un prieten al meu, ci doar un cunoscut. Care era situatia? Andy era un maghiar care traia in New York si fusese in Sierra Maestra, cu ei, in 1957. Scria articole. Daca ar fi fost prins probabil ca ar fi fost aruncat in puscarie, dar in America vroiau sa auda povesti despre ei, despre Che Guevara. Andy, dupa revolutie, a devenit un contra-revolutionar, la fel ca si unii cubanezi care doreau ca lucrurile sa redevina cum fusesera inainte.

"Impusca-ma!"

Ce credeti ca l-a determinat sa paraseasca o tara in care era al doilea om in stat?

La acel moment era puternic, nu avea nevoie de nimic pentru ca era pe culmi. Apoi, probabil ca s-a gandit: "I-am ajutat pe cubanezi sa faca asta, ce fac in continuare?". Nu s-a dus acasa, in Argentina. Si-a indreptat privirea catre un punct fragil: Bolivia. Unde era un partid comunist, dar in spatele lui erau rusii, care si-au spus "omul acesta nu este bun". A fost de fapt un joc geo-politic. In Bolivia a fost tradat de oameni care au stat langa el. Dar el a ramas... pana la final.
La cativa ani dupa moartea sa am fost in locul in care a fost prins. Intr-o micuta scoala, din munti, in apropiere de Santa Cruz. Au fost trimisi sute de soldati sa-l inconjoare, sa stranga cercul in jurul lui. A fost atras acolo. Unul dintre luptatorii sai a vrut sa plece, iar el i-a spus "Du-te!". Soldatii se intrebau unul pe altul cine sa traga in el. Cand a fost prins, Che i-a spus soldatului, gafaind, sufocat de astmul de care suferea: "Trage! Impusca-ma!".

La acel moment ce credeau oamenii despre el?

Fireste, nu-l poti compara cu Iisus! La Magnum aveam colegi care spuneau ca cel mai bun lucru pe care-l putea face Che Guevara era sa moara. Altii spuneau altceva.
De aceea lumea este cum este, dar din cand in cand apare un grup de oameni care stau laolalta, calauziti de o ambitie. Isi impart sarcinile: tu faci asta, eu fac aia, exact ca o echipa de fotbal. Dar daca ai numai Zidani, nu castigi nimic.Chiar si in Franta, din ’67 pana in ’70, era asa un entuziasm fata de acesti oameni care au schimbat situatia in Cuba. Situatie care era foarte rea. Era terenul de joaca al gangsterilor, era o tara a bordelurilor, iar oamenii la sate aproape ca mureau de foame, traiau ca niste sclavi. Grupul acesta de oameni a schimbat asta.

Maraiala

V-ati mai intors in Cuba?

PLANURI. Rene Burri se gandeste deja la expozitia de fotografie de anul viitor, dedicata lui Che Guevara

Periodic. Dar cel mai rau a fost pe vremea lui Brejnev. Era o perioada teribila. Dupa aproape zece ani de la interviu am fost iar in Cuba… Ii adusesem lui Fidel Castro fotografiile cu Che Guevara, semnate de Che. Am crezut ca o sa se bucure, dar numai s-a uitat la mine si a marait ceva...
Atunci am realizat… M-am uitat la fotografii si i-am spus: "Uite, Che a ramas vesnic tanar, dar noi... uita-te la noi". Nu a spus nimic, dar intr-adevar asta e perceptia. Fidel este totusi un supravietuitor. Acum mai sunt doar trei din grupul lor. Se zice ca revolutia isi mananca proprii copii. Idealurile, doctrinele sunt una, chiar si comunismul parea bun, dar oamenii sunt cei care le fac sa mearga sau nu. Un vis dureaza foarte putin. Apoi apare presiunea si oamenii incep sa se impuste intre ei, sa se tradeze.
Trebuia sa merg acum, in august, pentru a 80-a aniversare a lui Fidel, dar s-a imbolnavit. In martie anul viitor, insa, voi organiza acolo o expozitie retrospectiva, care acum se afla in Anglia si am mai fost cu ea si in alte tari. Oricum anul viitor se implinesc 40 de ani de la moartea lui Che - a murit la 9 octombrie 1967, si o sa organizez in Cuba o mare expozitie!