Stimaţi călători pe căile ferate române, Vi se par biletele prea scumpe şi serviciile feroviare insuportabil de proaste? Vă enervează că aşteptaţi trenul care nu mai vine? Ajungeţi la destinaţie mult mai târziu decât trebuie? Aflaţi că şefilor CFR, pe care-i ţineţi pe bani grei, nu le ajung limuzinele cumpărate de fostul director general de la Călători, Alexandru Noapteş. Câteodată, îşi mai iau un tren pentru ei, pentru prieteni, neveste, soacre, căţei şi purcei şi pleacă la plimbare prin ţară. Numai ei ştiu când se întâmplă asta. Voi nu ştiţi. Ştiţi doar că aşteptaţi pe linie moartă, în vreme ce pe lângă voi trece fluierând Automotorul ministerial. Înăuntru se mănâncă icre şi se beau vinuri scumpe. Noi vă prezentăm dovada unui asemenea abuz strigător la cer.
S-a întâmplat în zilele de 2, 3 şi 4 februarie 2007, când directorul general al CFR Călători din acea vreme s-a dus până la Cluj, la ziua unui şef din Poliţie, cu un tren întreg rezervat pentru el şi pentru neamurile lui. A plecat când a vrut, s-a oprit unde-a vrut, cât i-a făcut plăcere. S-a... în capul tuturor românilor care merg cu trenul şi înjură, dar şi în capul românilor care nu merg cu trenul, însă plătesc subvenţia grea dată de stat Căilor Ferate. Citiţi povestea halucinantă a dezmăţului pe calea ferată justificat astfel de documentul ce autorizează mersul acestui tren special pentru cheflii: "Trenul poate circula timpuriu sau întârziat, la solicitarea ocupanţilor. Întârzierile trenurilor de călători şi marfă din program, produse ca urmare a circulaţiei acestui tren, se vor analiza la iniţiala «Ordin Superior»".
Vă invit să călătorim împreună prin România feudală. Îndeobşte, vechilii şi logofeţii se plimbau prin ţară în caleaşcă, dar noi ne vom plimba cu trenul. Cu trenul statului, că de aia suntem noi şefi mari la CFR, şi de-aia sunt căile ferate moşia noastră, că să ne plimbăm în voie pe moşie ca vodă prin lobodă. Pe banii plătitorilor de taxe, de impozite şi de bilete de tren.
PROLOG
Povestea noastră începe la 2 februarie 2007, din Gara de Nord. Personajele sunt: Alexandru Noapteş, directorul de atunci al CFR Călători, soţia dumisale Cristina, fiica lor, Irina, iubitul de atunci al Irinei, secretarul de stat din Ministerul Transporturilor Constantin Dascălu, mai mulţi negustori cu greutate, precum Călin Mitică, Cornel Tăbăcaru sau Gabriel Stanciu, iar pe post de figuranţi avem un şef din Poliţia Cluj, niscaiva popi, mecanici şi stewarzi, directorul filialei CFR care patronează vagoanele de dormit şi restaurant pe nume Năstăsescu.
ACTUL 1
Bucureşti, Gara de nord, vineri, 2 februarie 2007. Se constituie transportul special cu numărul 141, de rang II, cu plecare din Bucureşti şi sosire la Cluj Napoca, urmând a se întoarce duminică, 4 februarie, cu numărul 142. Prin dispoziţia CNCFR SA, direcţia Trafic - Serviciul Circulaţie, cu numărul 2650, trenul poate circula timpuriu sau întârziat la solicitarea ocupanţilor. Întârzierile trenurilor de călători şi marfă din program, produse ca urmare a circulaţiei acestui tren, se vor analiza la iniţiala "Ordin Superior" (O).
Trenul special este constituit din două automotoare, cu patru dormitoare şi sufragerie. Mergea preşedintele Băsescu la Cluj cu trenul? Premierul de atunci, Tăriceanu? Regele Mihai? Dar cine mergea, mă rog frumos, pentru cine atâta deranj din "Ordin Superior"?
Automotorul ministerial, cum era numit trenuleţul în cauză, era garat la linia 14, linia de protocol, va să zică, iar în jurul lui foiau stewarzi, încărcând navete cu vinuţ din cel mai bun, icre, fructe scumpe, crăpelniţă de soi. Mecanicii ciocăneau cu atenţie fiecare roată, să fie totul în cea mai bună regulă.
Deodată, soseşte înconjurat de impiegaţi, de şeful gării şi de toţi sicofanţii însuşi Noapteş Alexandru, Şeful CFR Călători, cu regina sa şi cu prinţesa, mândru ca un zeu, după care, câte unul câte unul, invitaţii. Să facem o paranteză spunând că unii dintre invitaţi s-au simţit prost, la propriu, văzând atâta opulenţă şi s-au scuzat. Trebuia să meargă împreună la Cluj la ziua unui poliţist şef, însă nu chiar toţi cei convocaţi au acceptat să meargă în acele condiţii cam neruşinate, aşa că au găsit oareşice pretexte şi au mers separat, care cu avionul, care cu maşina mică. Trenul pleca din gară la ora 17:30, având la bord familia Noapteş şi o parte dintre negustorii invitaţi. Roţile se învârtesc, chelnerii servesc, înaltele feţe mănâncă binişor, beau mulţumitor, privesc pe geam, glumesc, zic bancuri, apoi aţipesc.
ACTUL II
Înalta delegaţie soseşte noaptea la Cluj, se cazează la hotel. De dimineaţă, sâmbătă, 3 februarie, în faţa hotelului cu pricina aşteptau cu motoarele pornite trei limuzine plus una bucată maşină poliţie antemergător cu girofar. Cei veniţi cu trenul se reunesc cu membrii grupului care, pesemne ruşinaţi să meargă pe banii statului, la miliardele lor, sau temători mai degrabă să nu-i afle presa, sosiseră cu mijloace proprii.
Convoiul merge către mănăstirea Nicula, pe care o vizitează cu pioşenie, după care iau loc în trapeză să servească o masă popească, adică deopotrivă consistentă şi bine stropită cu agheasmă din aceea veche, ţinută la butoi de stejar. Poliţaiul, antemergătorul, îşi face cruci întrebându-se pentru cine dracu i-au stricat lui şefii sâmbăta... Să fie miniştri, să fie parlamentari, da nu prea i-a văzut la televizor pe niciunul... Nici măcar pe Irina, fetiţa lui Noapteş, nu a recunoscut-o, că nu devenise domnişoara persoană publică graţie iubirii lui Andrei Hrebenciuc, iar Cancan şi Libertatea nu îi conferiseră pe atunci notorietatea.
Seara, petrecere la comisarul cu pricina, nici n-are importanţă cine e, că doar e figurant, cum am stabilit la început, deşi nu ne e clar totuşi de ce trebuia antemergător de la Cluj la Mănăstire şi înapoi... Ce, se pierdeau pe drum fără poliţai în faţă?
N-ajungeau la timp la rugăciune sau la masă? În fine, după cuviincioasa petrecere de ziua comisarului, grupul cel vesel se îmbarcă în trenul ministerial. Urmează o noapte tihnită după o cină copioasă.
ACTUL III
La 7 dimineaţa, garnitura poposeşte în Gara Braşov, dar e trasă pe linie moartă, pentru că unii călători încă îşi făceau siesta. Domnul Noapteş este renumit prin faptul că are o digestie îndelungată şi tihnită, dar şi pentru că-i displace profund să-i fie tulburat somnul de dimineaţă. Şeful regionalei Braşov, şeful gării, niscaiva impiegaţi dârdâiau pe peron ca nişte... mă rog, nu-i locul aici să facem rime, şi au dârdâit cum vă ziceam până pe la 9, când alaiul a intrat în gară.
Maşinile regionalei aşteptau cu motorul pornit, să fie cald şi bine. O nouă paranteză: ne amintim că directorul general Noapteş a înzestrat CFR Călători nu cu vagoane, ci cu o sumedenie de Volkswagenuri şi Toyote. Pentru achiziţiile cu pricina, dar şi pentru altele, se ştie că are dosar la DNA. Am închis paranteza.
Coloana porneşte către Poiana Braşov, unde unul dintre membrii grupului are un hotel. La hotelul cu pricina a sosit şi secretarul de stat Dascălu, care nu fusese la Cluj cu grupul. Se petrece civilizat, ziua de duminică se termină într-o tonă generală de voioşie şi optimism, înapoi în trenul special, în drum spre casă. Iarăşi o parte din membrii grupului se sfiesc să se urce în tren. Deh, nu toţi au fire de nabab... Secretarul de stat de la Transporturi ar fi fost unul dintre cei care s-au temut ca dracul de tămâie să călătorească pe banii statului, bravo lui! A preferat să înfrunte traficul de coşmar spre Bucureşti, pe DN 1, duminică seara.
Asta e povestea din care să înţeleagă fiecare ce vrea, dacă mai e ceva de înţeles. La înnodarea firului epic au participat, într-o măsură mai mare sau mai mică, şi participanţii la această călătorie de pomină. Unul dintre personajele acestei istorii, Călin Mitică, patronul "Remarul 16 Februarie", firmă aflată în strânsă relaţie de afaceri cu CFR Călători, a ţinut să nege însă categoric participarea sa la evenimentele descrise mai sus, motivând că fusese tocmai operat la Viena şi se afla internat în spital. Îi publicăm punctul de vedere, deşi îl considerăm total nesincer.
EPILOG
Cerem Ministerului Transporturilor grabnica instituire a unei comisii de anchetă cu scopul de a stabili responsabilităţile pentru autorizarea curselor 141 şi 142, calcularea pagubei materiale adusă Căilor Ferate, recuperarea pagubei de la cei vinovaţi şi tragerea lor la răspundere, administrativ sau penal, dacă se va constata săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu. Vrem să ştim câţi bani a costat transportul, cine a plătit mâncarea şi băutura servite în tren, precum şi lefurile mecanicilor şi chelnerilor pe durata transportului. Vrem să ştim ce trenuri au întârziat în zilele de 2-4 februarie 2007 din pricina transportului 141-142 şi cine plăteşte pentru nervii pulimii care aştepta în staţii sau în vagoane să treacă Autotrenul ministerial.
AŞTEPTĂM DECONTUL
Jurnalul Naţional a publicat istoria unui Audi A8, cumpărat de Alexandru Noapteş, din banii CFR Voiaj, de la firma Tess din Braşov, societate câştigătoare a unor licitaţii importante organizate de CFR Călători. În urma dezvăluirilor noastre, DNA anchetează acum această achiziţie suspectă. Potrivit informaţiilor noastre, în contul acestor bani s-ar fi livrat de fapt două maşini: Audi pentru garajul CFR şi VW Touareg pentru garajul fostului director. Ziarul Libertatea a publicat la începutul acestui an dovada cheltuielilor de peste 70.000 de dolari făcute de Noapteş într-o plimbare de trei zile la New York.