Baban Florin Corneliu s-a nascut la Galati, insa, impreuna cu sora lui, Maria, a fost crescut de bunica Melania. A invatat la Scoala generala nr. 84 din Bucuresti apoi s-a inscris la cursurile scolii profesionale de chimie. A dorit din toata inima sa urmeze liceul, asa ca, fara sa stea pe ganduri, a continuat treapta intai la Liceul "Nicolae Tonitza", insciindu-se ulterior la cursurile serale. "Era un copil linistit, respectuos, modest si curajos. In timpul liceului a urmat scoala de ghizi montani. (…) Viata era grea, banii erau putini. Dimineata muncea la Combinatul de Cauciuc Jilava ca mecanizator, in praf si fum, iar seara mergea la scoala. In vara anului 1987, pe 13 august, hotaraste impreuna cu un prieten sa plece din tara. Este arestat si inculpat pentru tentativa de trecere frauduloasa a frontierei. Multa vreme familia nu a stiut nimic despre el. A spus atunci ca nu poate trai decat liber si va face tot ce poate pentru a reusi. Pe 21 decembrie 1989 a implinit 22 de ani. Din economii si-a cumparat o pereche de pantaloni si un material pentru palton. Avea sa le ia cu el in pamant, fiind ucis in fata Salii Dalles, de ziua lui. Cei de acasa l-au asteptat, au sperat, dar el nu s-a mai intors. L-au cautat zile in sir prin toate spitalele. Au cercetat chipurile tuturor celor omorati, asezati in sali sau in gramezi umane incremenite in camerele frigorifice. Au cautat printre legaturile cu haine pentru a-l descoperi dupa imbracamintea purtata. Au atins sangele inchegat, scurs din ranile facute de baionete sau de gloante explozive. Aproape toti erau tineri. Pe 27 decembrie l-au inmormantat in Cimitirul Eroilor tineri, zi plumburie in care noroiul pamantului l-a inghitit in mare graba", a povestit, cu sufletul cernit de durere, mama sa, in albumul "Miracol ’89 – eroi si martiri".