Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Îmi doresc mult să joc un spectacol pentru libertatea cuvântului, pentru libertatea presei... de la Chişinău, despre care am impresia că este strâmtorată cumva", spune Dumitru Acriş, actor şi producător al spectacolului "Hitler in love".
Îşi rodea unghiile, suferea de "tulburări digestive", era rapid, mecanic, pentru el mâncarea era un mijloc indispensabil subzistenţei. Zvonurile despre homosexualitatea lui şi obsesiile anormale au rămas la stadiul de zvonuri. Femeile din Germania îl considerau "politicos, şarmant, stilat şi foarte chipeş". Ochii lui de un albastru pal radiau o putere hipnotică.
Un personaj ce poate fi recunoscut uşor din această scurtă descriere: Hitler.
Actorul Dumitru Acriş, interpretul acestui Hitler al ultimelor clipe spune că sala George Constantin este ideală pentru acest spectacol deoarece scările care duc până la scenă dau senzaţia de buncăr. Dumitru Acriş are de-a lungul spectacolului o evoluţie surprinzătoare, care, pentru câteva clipe, aduce aminte de Ovidiu Iuliu Moldovan, în paranteză fie spus, fără vocea aferentă.
INSPIRAŢIE. Cum i-a venit ideea unui astfel de spectacol? "Ideea mi-a venit la Târgovişte", spune Dumitru Acriş. "Am venit invitat la Festivalul Babel şi îl ştiam pe regizor de prin 2002. Erau foarte multe pancarte cu Hitler şi m-am gândit că prea puţin s-a speculat partea aceasta a relaţiei lui cu femeile, viaţa lui intimă. Chiar titlul sugerează asta: Hitler in love. Piesa s-a jucat mai întâi la Târgovişte. Apoi la Bucureşti. Am luat credite din patru bănci, am dormit în Gara de Nord, la Bucureşti, că nu aveam unde, apoi în biserică. Sunt multe detalii de suflet care mă leagă de această piesă".
VISURI. "Am ambiţii mari, România este o ţară de trecere pentru mine, nu mă opresc aici", spune Dumitru Acriş. "La Chişinău au vrut foarte mulţi să mă implice în politică cu acest spectacol. Atât opoziţia, cât şi guvernul. Nu am vrut. Categoric am spus că este strict un spectacol. Actorii nu trebuie să facă politică. Voi juca în Germania, dar cred că la Moscova este mai uşor de jucat decât la Berlin. Eu cunosc rusa mai bine ca româna. Nu am probleme. Aş vrea foarte mult să găsesc un impresar care ar putea să mă ajute.
Piesa oferă o descriere vie a lui Hitler în ultimele zile ale vieţii şi comportamentul său din buncăr. Hitler a fost şi în viaţa privată la fel de dificil precum a fost în politică. Regizorul îmi spunea: "Dima, eu vreau să văd cum Hitler mănâncă!" Am stat la spitalul de psihiatrie din Chişinău, am urmărit comportamentul bolnavilor de epilepsie, Basedow, chestii maniacale, depresii. Am adus bolnavii la starea de euforie care mă interesa pe mine. Erau pasivi, sedaţi, dar cu ajutorul medicilor i-am adus în starea de care aveam nevoie.
Am dormit cu ei acolo, de asemenea, am fost la morgă. Unde sunt aduşi toţi morţii din ţară, am vrut să simt senzaţia aceasta de frică, de subsol, de buncăr, pericolul. Am trecut prin toate aceste stări cu Biblia alături. Lucram la spectacol şi ştiam că pot atrage o sumedenie de lucruri negative, fiind vorba de moartea a milioane de oameni. E foarte complicat. În ultimele două, trei zile până la spectacol nu puteam dormi. Simţeam o frică nebună... Este foarte greu pentru un actor să joace aşa. De asta lumea, chiar marii actori nu prea riscă".
LIBERTATE. "Chiar dacă este un one man show, mai sunt zece oameni implicaţi. Vreau să ajung la Chişinău să-mi fac o companie de teatru. Îmi doresc enorm. Dacă nu reuşesc la Chişinău, o deschid în România.
Tot ce ţine de Chişinău am făcut, nu pot să să mă opresc aici... Am lucrat la radio, făceam matinal. În paralel lucram în teatru. Nu pot să aştept o filmare o dată la nu ştiu cât timp, o telenovelă nu ştiu de care, nu pot. Trebuie să merg mai departe. Nu pot oricum să rămân la spectacolul acesta, deja am alte idei pe care vreau să le pun în practică".
Un spectacol incredibil
"Hitler in love" a avut premiera în România în noiembrie 2008. Teatrul Tony Bulandra din Târgovişte a găzduit primele reprezentaţii ale acestei producţii armeano-moldoveneşti. După ce a fost jucat la Târgovişte cu săli arhipline, în 2009 spectacolul a ajuns şi la Bucureşti.
Acest lucru a fost posibil datorită Teatrului Nottara. "Mi-a plăcut mult întâlnirea cu Mircea Diaconu", spune Dumitru Acriş. "«Bună ziua!» «Bună ziua!». «Cum te numeşti?» «Dumitru Acriş». «Sunt Mircea Diaconu, un fel de director la Teatrul Nottara». Mi-a plăcut mult. De altfel a şi fost la spectacol". Dumitru Acriş a absolvit Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău în 2004. Regia spectacolului aparţine lui Suren Shahverdyan din Armenia care a participat cu spectacolul Psychosis 4:48 de Sarah Kane la Festivalul Babel 2008 de la Târgovişte. Coregrafia este semnată de Nadejda Rusu.
