Un Mister, Dinu

Jurnalul National: Ati trecut in timpul vietii prin nenumarate experiente. Ati parcurs distantele cu toate mijloacele de transport. De la vapor la tren, de la masina la elicopter...

Cornel Dinu: Trenul este un mijloc de trecere prin peisaje si ajunge la o destinatie dorita. Sigur ca se aseamana cu viata. Al carei final il stim insa ca inevitabil.

Credeti ca, atunci cand ajungem la destinatie, bagajul spiritual adunat e lucrul cel mai important?

Spiritul exista prea des, independent de noi, si cei care reusesc sa comunice cu el si chiar sa si-l asculte sunt cu adevarat bogati sufleteste.

Cum vedeti viata dvs. de pana acum, o cafea simpla, un cappuccino sau un espresso?

Cafea cu lapte beam cand eram mic. Cappuccino si espresso acum. Viata de acum este o mancare prea condimentata, chiar otravitoare. De aceea ma supun, chiar cu cinism, tratamentului prin ras si pilda. Daca ati sti insa ce scarba port in suflet pentru halul in care ne comportam acum, cand avem falsa senzatie ca suntem liberi (!?) si gustam din asa-zisa democratie (!?). Avem totusi si o scuza. Ni s-a impus atat amar de vreme doar raul inspirat mai mult din afara, ca suntem atat de bolnavi incat nu mai stim ce sa facem si cum sa ne comportam pentru a crea binele dinauntru.

In viata ati fost intotdeauna locomotiva?

Incerc ades, dar din pacate vagoanele noastre sunt deficitar concepute, atat moral, cat mai ales spiritual.

In viata, ati coborat intotdeauna la statia care trebuia?

Doar ca destinatie perena. De aceea, am convingerea ca ceea ce numim ultima statie nu este absolut si "terminus", pentru spirit.

Au existat proiecte in care ati fi vrut sa va implicati, insa nu ati avut timp?

Da. Un proiect perpetuu, pe care multi nu sunt capabili nici macar sa-l intuiasca inca. Acela de a face bine si de a ne iubi si respecta intre noi.

Dintre Personal, Accelerat, Rapid sau Orient-Express cu ce v-ar placea mai mult sa circulati?

Orient-Express, pentru a simti mereu ce stavila am fost pentru Occident, in fata decadentei oriental bizantine.

Toti cei care va cunosc spun ca aveti vocatie de luptator, ca sub bagheta dvs. Dinamo a avut cea mai frumoasa echipa in anii ’90. Sunteti de acord cu ei?

Eu am avut de multe ori echipe frumoase din care am facut parte si ca jucator, si ca antrenor. Numai ca lumea actuala cade infiorator de periculos in capcanele raului si ale uitarii. Ma refer la lumea atat de instinctuala astazi, care incearca sa ne interpreteze.

Perseverent, abil, tenace, serios. Nu va multumiti niciodata cu putin?

Am ceva din toate acestea, dar si contaminarea Balcaniei. Ba da, imi trebuie, mai ales acum, foarte putin ca sa fiu satisfacut. Fericirea este ceva ce fiinta umana nu a cunoscut inca.

Cum incepe o zi de duminica pentru Cornel Dinu?

Cu speranta ca este o zi de reflectie, fara griji prea mari. Pentru ca am ajuns sa stiu ca fotbalul este doar un joc.

AMINTIRE. Cornel DInu pe vremea cand primea titlul de campion

Va mai amintiti duminicile din copilarie?

Da. Unice, minunate si de neuitat. Pacat ca ele nu se vor mai intoarce niciodata.

V-ati nascut la Targoviste... A avut vechea Capitala a Romaniei vreo influenta asupra omului Cornel Dinu?

Da. Imensa, setea de cunoastere, dar si lehamitea lui, celui aflat in ceardacul Palatului Domnesc vazand iarasi atatea jalbe in protap.

Ce inseamna acasa pentru Cornel Dinu?