Un român la Papa Benedict

Miercurea trecută a stat de vorbă cinci minute cu Papa Benedict al XVI-lea, o favoare acordată destul de greu omului de rând. S-a simţit luminat de blândeţea cu care i s-a adresat Suveranul Pontif, care i-a cuprins palmele cu ambele mâini şi i-a dat binecuvântarea, nu înainte însă de a se arăta încântat că aude de România şi vede un român cu frică de Dumnezeu.

Profesorul universitar Carol Stanciu, un reputat medic ieşean, s-a numărat printre muritorii de rând de pe mapamond care au primit miercurea trecută binecuvântarea de la Papă. El nu avea cum să profite de poziţie, cum a făcut-o preşedintele Traian Băsescu, pentru a se întâlni cu Suveranul Pontif. Universitarul ieşean a mers acolo în primul rând în calitate de credincios. Ortodox, nu catolic, deşi numele ar putea să inducă această idee. După o selecţie riguroasă şi o programare cu mult înainte, nu mai mult de 30 de persoane se întâlnesc săptămânal cu Suveranul Pontif. În cadrul ceremonialului, Papa vorbeşte mai întâi de la un pupitru, salută miile de oameni cu această ocazie, dar numai câtorva, unor oameni plasaţi într-un loc dinainte stabilit, ales aproape de tribună, li se acordă privilegiul de a da mâna şi de a discuta fiecare timp de aproximativ cinci minute cu Suveranul Pontif. Printre ei s-a numărat şi ieşeanul. Pentru aceasta s-a înscris în audienţă cu trei luni înainte şi doar după ce au fost trimise referinţele de un renumit profesor universitar italian, care a făcut demersuri pe lângă un înalt prelat de la Vatican, a primit aprobarea de a se număra printre cei norocoşi. Pentru că trebuie să ai recomandări serioase pentru a ajunge să discuţi cu Papa Benedict al XVI-lea. Despre incredibilul mecanism pus la punct pentru astfel de ocazii, despre spectacolul şi bucuria nestăvilită a mii de oameni care participă la astfel de întâlniri, foarte importante, chiar unice pentru omul de rând, şi despre ordinea desăvârşită de la un asemenea eveniment povesteşte profesorul român.

ÎNTRE DOI GENERALI AMERICANI ŞI UN ÎNALT PRELAT DIN MEXIC
Prof. univ. dr Carol Stanciu a fost prezent miercurea trecută în importantul loc din Piaţa “Sf. Petru” din Roma. A primit binecuvântare pentru proaspăt înfiinţata societate pe care o conduce – “Societatea Română de Oncologie Digestivă”, fiind încurajat de Papă pentru continuarea activităţii sale în slujba sănătăţii semenilor. Profesorul deja a primit prin poştă fotografiile de la eveniment (foto), făcute de oamenii special angajaţi pentru aşa ceva la Vatican. Şi aceasta, ca măsură de siguranţă, pentru că nu i se permite nimănui să facă fotografii de aproape. “Cred că au fost cel puţin 300.000 de oameni în piaţă, grupuri din toate colţurile lumii, şi a primit numai 30 în audienţă, ceea ce este un lucru extraordinar. Poate să se ducă acum din nou Băsescu, că nu-l primeşte. A fost o ocazie extraordinară, prilej cu care am stat de vorbă destul de mult timp cu Papa”, spune cu mândrie prof. univ. dr Carol Stanciu. Erau 20 de rânduri aproape de podiumul unde a ţinut Papa cuvântarea. Suveranul Pontif a venit cu papa-mobilul, a vorbit de la tribună şi a salutat grupurile de oameni, apoi a coborât însoţit de o gardă numeroasă, dar cel puţin şase-şapte oameni de bază nu-l slăbeau din ochi. A coborât şi s-a oprit doar lângă cei 30 aşezaţi din timp în primul rând, în dreapta locului unde Suveranul Pontif ţinuse cuvântarea.

Profesorul Stanciu a avut în stânga şi în dreapta doi generali de armată americani şi un Înalt Prelat din Mexic. A vorbit cu Papa în engleză, i-a explicat despre activitatea sa în domeniul medical, iar suveranul Pontif a întrebat din ce parte a României este şi s-a arătat bucuros că vorbeşte cu o persoană din România.

I-a cuprins între palme mâinile timp de cinci minute, cât au vorbit, apoi i-a dat binecuvântarea şi i-a făcut un dar: un crucifix învelit în piele (vezi foto). La rândul său, profesorul Stanciu i-a dăruit Papei două albume despre mănăstirile din nordul Moldovei, ce l-au impresionat pe Înaltul Prelat.

SUSPECTUL “UMFLAT” DE SECURITATEA PAPEI
Încă de la intrarea în Piaţa San Pietro au început măsurile de siguranţă, au fost cu toţii controlaţi cu meticulozitate, numai nu au fost dezbrăcaţi, mai ceva ca la aeroport. “Am mai văzut pază pentru şefi de state, dar ce e la ei nu se compară cu ce este la Vatican”, spune prof. univ. dr Carol Stanciu. Aproape de medicul român, în al treilea rând dintre cele 20 de rânduri speciale, se afla un profesor italian, dar acesta nu s-a putut apropia. Erau un fel de gradene, obstacole mobile între rânduri. Şi unuia dintre cei din gardă i s-a părut că cineva era îmbrăcat mai ciudat, mai ales că avea şi o plasă în mână. Stanciu l-a auzit pe agent vorbind prin staţie: “«Giorgio, atenţie la rândul trei!», şi imediat l-au înşfăcat şi l-au scos din piaţă pe suspect, fără nici o explicaţie, chiar dacă omul era nevinovat cu siguranţă. L-au scos de acolo într-un minut, dar noi nici nu puteam să ne mişcăm, nu aveam voie şi nici loc”, povesteşte Stanciu. Sunt anumiţi paşi de parcurs până se ajunge în acest moment: “Sunt filtre de poliţie, dacă îţi găseşte o monedă sau orice de metal, ceva care îţi zbârnâie, te întorc înapoi, fără discuţie, nu stau să te mai dezbrace”.

Stanciu se numără printre românii norocoşi, pentru că, de când Papa şi-a început mandatul pontifical, puţini români au ajuns să vorbească cu el, cu excepţia oficialităţilor, care la Vatican nu sunt primite neapărat cu mare plăcere. “Am avut emoţii şi am fost fericit, aşa cum se simt toţi cei care ajung în Piaţa San Pietro. Eu, mai ales, fiindcă m-am bucurat de privilegiul de a vorbi şi de a fi mângâiat de Papa Benedict, cu toate că norocul m-a făcut să ajung cu ani în urmă şi la Papa Ioan Paul al II-lea care, spun cu mâna pe inimă, era un om divin, cum se nasc o dată la 1000 de ani”, spune profesorul Stanciu. Povestea întâlnirii ieşeanului a fost una specială şi pentru că “una este să ajungi în mod privat la Suveranul Pontif, şi alta ca oficial”. “Vaticanul este un stat care funcţionează aproape perfect. Am trecut printre acele mii de oameni însoţit de omul de ordine şi cu un bilet special. Erau sute de persoane care ne aranjau pe locuri şi alte câteva sute care ne păzeau. A venit Papa cu automobilul acela cunoscut, a trecut prin mulţime şi a salutat, apoi s-a aşezat pe podium, pe un scaun, chiar în faţa catedralei. Au început să vorbească în diferite limbi, un Înalt Prelat făcea prezentările, în engleză, franceză. Au fost salutaţi delegaţii din Noua Zeelandă, Africa de Sud şi toate celelalte ţări de pe planetă. Papa asculta şi le făcea cu mâna la fiecare în parte şi, dacă era cazul, ţinea câte un scurt discurs”.

PAPA, UN OM DEOSEBIT DE PLĂCUT
În spatele Papei stăteau episcopi de grad înalt, oameni deosebit de importanţi la Vatican. “Un asemenea Înalt Prelat m-a prezentat şi pe mine când Papa Benedict al XVI-lea a ajuns în faţa mea. E un spectacol extraodinar. Când Suveranul Pontif le face cu mâna delegaţilor din lumea largă, aceştia se ridică în picioare pe rând, respectuoşi. Frumos, interesant şi fastuos. Acolo sunt 300 de oameni, dincolo 500, dar contează doar rândul unu, unde am fost şi eu. Am avut emoţii, pentru că aş fi crezut că Papa are ceva din rigiditatea germană, dar a fost un om care a afişat o căldură deosebită. Este slab, nu foarte mare de statură şi foarte blând, plăcut. Nu mă aşteptam să fie chiar aşa. Unele femei încercau să-i sărute mâna. Eu m-am înclinat când a ajuns la mine. După ce stăteai de vorbă, trebuia să părăseşti repede locul”, îşi aminteşte Stanciu.

Într-un final, Suveranul Pontif l-a felicitat, l-a binecuvântat şi i-a dăruit acel crucifix sfinţit pe care îl poartă şi acum cu mândrie prof. univ. dr Carol Stanciu.
Un român fericit.

 

“Cred că au fost cel puţin 300.000 de oameni în piaţă, grupuri din toate colţurile lumii, şi a primit numai 30 în audienţă, ceea ce este un lucru extraordinar. Poate să se ducă acum din nou Băsescu, că nu-l primeşte. A fost o ocazie extraordinară, prilej cu care am stat de vorbă destul de mult timp cu Papa”
prof. univ. dr Carol Stanciu