Privesc imaginea lui Cornel Fugaru pe televizor, il vad cantand ca de obicei cantece de suflet, interpretate de asta data cu parul nins si mi se face pielea de gaina. A murit nu numai un mare artist, un mare roman, a murit un om cumsecade. Mi se face pielea de gaina de sensibilitate, pentru ca asta starnea el prin cantecele lui, toate cantecele care patrundeau pana in cele mai mici unghere ale inimii. Mi se face pielea de gaina de sensibilitate in fata zambetului bland al acestui artist care niciodata n-a facut fite, niciodata nu si-a bombat pieptul, a fost intotdeauna cald si apropiat cu romanii din jur.
Intr-o perioada in care ne-a adus la starea de greata sumedenia de kitschuri, de fandosite orfane de circumvolutiuni doldora de material de plastic in tate, care sunt deranjate de romanii care intorc privirea dupa ele, fiindca, cred ele, ca sunt staruri, sunt niste caricaturi pline de hachite si cu creatia la nivelul gandacului de bucatarie. L-am vazut pe Fugaru stand de vorba pe indelete pe trotuar cu cate 2-3 romani care il salutau si carora el li se oferea ca partener de taifas romanesc cald si prietenos. Sa nu uitam ca el a tinut mereu in inima publicului cantece de referinta, de temelie, le-a pus si pe ritmuri mai vioaie facandu-le sa fie fredonate chiar de tineret.
De exemplu, compozitiile interpretate de trupa lui 'Sincron', 'Ducea, ducea rufele la rau', 'Pe langa plopii fara sot', 'Alunelul'. Erau cantece care reprezinta hematiile din sangele nostru romanesc pe care Fugaru cu trupa lui le canta pe stadioane sau in salile polivalente in fata a mii de spectatori care plecau noaptea fredonandu-le. Si sa nu uitam ca splendida melodie cantata magistral de Monica Anghel cu care a luat un premiu international, ei bine melodia de suflet 'Am ales nemarginirea' era compusa tot de Fugaru si de sotia lui, Mirela Voiculescu Fugaru. Mirela era medic stomatolog si si-a descoperit talentul in 'Cenaclul Flacara'.
Iata ca pe 20 iulie geniul romanesc Adrian Paunescu ar fi implinit 68 de ani. Sotii Fugaru au compus muzica de suflet cu care au debutat copii talentati pe care ii cresteau pentru scena cu rabdare si cu har. Cornel Fugaru n-a mai fost in prima lumina a reflectoarelor, era trist, ofta a dezamagire, dar niciodata n-a suduit tara, niciodata n-a aruncat cu zoaie in neamul romanesc, l-a servit ca un patriot roman impartasit de ceruri cu un mare talent. Se bulucesc nori negri pe cerul omenirii, suiera crize viitoare, sa nu ne mai umilim statuile neamului. Sa pretuim eroii romani, intr-un fel si Fugaru fiind un simbol romanesc. Fiindca eroii romani sunt borne kilometrice pe drumul destinului tarii.