Un unchi pervers şi-a ucis nepoata de 15 ani

de Irina Munteanu | 04 Sep 2008 • 00:00

CAZUL DANIELLE JONES ● Înregistrările de telefonie mobilĺ au demontat alibiul
Linda şi Tony Jones şi-au văzut ultima oară fiica pe 18 iunie 2001, atunci cînd a ieşit pe uşa casei lor din East Tilbury, Essex. Danielle Jones a dispărut fără urmă. Deşi nici pînă azi nu i-a fost găsit corpul, Stuart Campbell, care-i era unchi, a fost condamnat pentru uciderea ei. Probele adunate de poliţie au fost de necombătut.

Danielle împlinise 15 ani pe 16 octombrie 2001; era un copil obişnuit, care se înţelegea bine cu părinţii şi nu avea probleme la şcoală. Poza care a fost publicată în ziarele englezeşti la momentul dispariţiei ne arată o fată veselă, cu păr lung, blond, ce era îmbrăcată în uniforma şcolii unde învăţa. Luni, pe 18 iunie 2001, Danielle a îmbrăcat aceeaşi uniformă, şi-a luat geanta şi s-a îndreptat spre staţia de autobuz. De obicei, parcurgea acest drum în cinci minute de mers pe jos. Alţi elevi au văzut-o şi în acea dimineaţă, dar au mai observat şi altceva: o fată care corespundea cu descrierea ei a urcat nu în vehiculul de transport în comun, ci într-o furgonetă albastră, ce părea a fi un Ford Transit. Maşina era aidoma celei pe care o conducea unchiul fetei, Stuart Campbell.

DISPARIŢIE. Părinţii s-au îngrijorat cînd au văzut că fiica lor nu mai ajunge acasă şi au anunţat poliţia, care a urmat procedurile obişnuite în cazul unei persoane dispărute. După cîteva zile în care au fost interogaţi colegii fetei, dar şi rudele, poliţiştii nu obţinuseră prea multe informaţii. Au început astfel să se gîndească la cel mai rău lucru care i se putea întîmpla Daniellei. De aceea, joi, pe 21 iunie 2001, un ofiţer de poliţie superior, Peter Coltman, a fost desemnat să conducă investigaţia. Acesta, împreună cu părinţii Daniellei, a apărut într-o conferinţă de presă pentru a face un apel către cei care ar fi putut-o vedea pe fată. Investigaţia a inclus mai multe apeluri la public pentru a obţine informaţii, dar şi o reconstituire a dispariţiei fetei, difuzată în cadrul programului BBC Crimewatch UK. Peste 900 de ofiţeri de poliţie, ajutaţi de alte instituţii şi organizaţii, dar şi de peste 500 de membri ai comunităţii locale, au cercetat sutele de apeluri telefonice venite de la populaţie şi au căutat în peste 1.500 de locuri corpul Daniellei, incluzînd aici lacuri şi rîuri. Vroiau să găsească rămăşiţele adolescentei, pentru ca părinţii ei să o poată îngropa, dar şi pentru ca ancheta să avanseze. Toate indiciile duceau la ipoteza că Danielle fusese răpită în aceeaşi zi a dispariţiei. Căutările s-au făcut cu ajutorul unui elicopter al poliţiei, echipe de scafandri, echipe de cîini şi serviciul de salvamont, dar în zadar.

O RUDĂ PERICULOASĂ. Unchiul fetei, Stuart Campbell, un bărbat de 42 de ani, tată a doi copii, a fost suspectat aproape imediat şi a fost reţinut pe 23 iunie 2001, la cinci zile după ce Danielle a dispărut. Poliţiştii au amînat arestarea lui Campbell, pentru ca, în cazul în care fata mai era vie, să aibă posibilitatea să fie conduşi la ea de către unchi. Pentru că nu aveau suficiente probe, anchetatorii s-au văzut nevoiţi să îl elibereze pe Campbell, însă după două luni de căutări, ei au ajuns la concluzia că Danielle nu mai este în viaţă şi l-au arestat din nou pe Campbell, în august 2001. Dovezile pe care le obţinuseră erau semnificative. În casa lui s-a descoperit glossul de buze al fetei, iar testarea petelor de sînge de pe ciorapii descoperiţi în podul casei lui Campbell a relevat probe de ADN care se potrivea atît cu cel al lui Campbell, dar şi cu ADN-ul nepoatei sale. Jurnalul pe care îl ţinea bărbatul arăta clar obsesia lui pentru adolescente şi modul în care le manipula pentru a le convinge să îi pozeze topless. La acestea s-au adăugat mărturiile a numeroase femei care au spus poliţiştilor că Sturat Campbell le abordase cînd erau adolescente, dîndu-se drept fotograf.

TELEFOANELE. Înregistrările de la firma de telefonie mobilă au demonstrat că alibiul lui Campbell era fals. Acesta pretindea că, în momentul în care furgoneta albastră a fost văzută în apropierea casei Daniellei, el se afla la un magazin aflat la jumătate de oră depărtare de acest loc. Dar poliţiştii au constatat că telefoanele mobile ale lui Campbell şi Danielle se aflau în raza de acoperire a aceluiaşi releu în momentul în care un SMS a fost trimis de fată unchiului ei, în orele imediate dispariţiei. Acest fapt, susţinut de o analiză a textului, a demonstrat că cel care trimisese mesajul a fost de fapt Campbell, şi nu Danielle. Campbell îşi trimisese acel mesaj folosind telefonul nepoatei sale pentru a crea impresia că aceasta era încă în viaţă. Lingvistul criminalist a argumentat la proces că mesajele trimise de la telefonul fetei erau în stilul unchiului care încerca să scrie ca o adolescentă, dar că erau diferenţe semnificative în stil. Această descoperire a fost proba care l-a înfundat pe ucigaş. Ambele telefoane se aflaseră unul lîngă celălalt timp de 30 de ore, arătau înregistrările firmei de telefonie mobilă.

PROCESUL. După ce poliţia a adunat toate dovezile, dosarul cazului a ajuns pe biroul procurorului Chris McCann. El a luat decizia să se prezinte în faţa juraţilor, în ciuda absenţei cadavrului. Într-un caz în care corpul lipseşte, prima întrebare pe care şi-o pune juriul este dacă într-adevăr a avut loc o crimă. Cel care se apără va miza pe această incertitudine, argumentînd că trebuie să existe o altă explicaţie: persoana care lipseşte a fugit sau a suferit un accident fatal. Exact asta a încercat şi Campbell să facă şi, în acelaşi timp, nu a furnizat nici o informaţie poliţiei, ştiind că asta era cea mai bună şansă ca să evite închisoarea.
Pe 14 noiembrie 2001, procurorii au decis totuşi că există suficiente probe pentru a-l acuza pe Campbell de crimă, chiar în absenţa cadavrului. După 11 luni de arest preventiv, pe 14 octombrie 2002, Campbell a fost dus la tribunal, unde a fost învinuit de răpire şi crimă. În timpul interogatoriul, bărbatul a fost descris ca "necooperant"; în 20 de minute de interogatoriu, el refuzase să răspundă la 50 de întrebări.

CONDAMNAREA. A fost găsit vinovat de ambele acuzaţii pe 19 decembrie 2002 şi a fost condamnat la detenţie pe viaţă pentru crimă şi zece ani pentru răpire. După proces, a ieşit la iveală faptul că în 1989 Campbell a primit o pedeapsă de 12 luni cu suspendare pentru reţinerea forţată a unei fete de 14 ani în casa sa, căreia îi făcuse fotografii indecente. Odată condamnat, Campbell a declarat în continuare poliţiştilor că nu are nimic de spus despre locul unde se află corpul fetei. În 2004, Campbell a făcut recurs, iar în 2005 acesta a fost respins de Curtea de Apel.

VICTIMĂ. Danielle avea o relaţie bună cu părinţii şi era o elevă cuminte

CRIMINAL. Stuart Campbell scria în jurnalul său despre obsesia sa pentru adolescente

INDICII
"O calitate a mesajului text este creativitatea; sînt puţine reguli pe care oamenii se străduiesc să le respecte cînd scriu un sms. Este posibil ca o persoană să folosească funcţiile predictive ale textului şi alta să folosească abreviaţiile tradiţionale şi astfel poţi să observi diferenţele"
Lingvist audiat în cazul Jones

PLEDOARIE
"Acuzatul era în mod clar obsedat de fată. Pe 18 iunie 2001 a hotărît să o răpească, atunci cînd ea mergea spre şcoală. Interesul lui pervers era focalizat spre eleve de 14-15 ani. A răpit-o pe nepoata sa probabil sub pretextul că o duce la şcoală şi a dus-o la el acasă. Acolo a omorît-o şi cumva a scăpat de cadavru fără să lase nici o urmă"
Chris McCann, procuror

Citește pe Antena3.ro