Veşnic cel mai frumos din oraşul acesta

PRIETEN ● Pregătiţi-vă să-i auziţi vocea şi să-i simţiţi prezenţa
O Ediţie de Colecţie dedicată unui mare prieten: Florian Pittiş. O poveste crescută din amintirile celor dragi lui şi un CD care ne va aduce mai aproape de el ori de cîte ori vom simţi nevoia să îi auzim vocea. Melodii şi poezii în interpretarea lui Moţu.
Luni, 1 septembrie.

PRIETEN ● Pregătiţi-vă să-i auziţi vocea şi să-i simţiţi prezenţa
O Ediţie de Colecţie dedicată unui mare prieten: Florian Pittiş. O poveste crescută din amintirile celor dragi lui şi un CD care ne va aduce mai aproape de el ori de cîte ori vom simţi nevoia să îi auzim vocea. Melodii şi poezii în interpretarea lui Moţu.
Luni, 1 septembrie.

I-au fost prieteni, i-au fost tovarăşi de scenă, la teatru sau la spectacolele de muzică, i-au fost colaboratori la radio sau, pur şi simplu, trecători prin frumoasa Grădină a Prieteniei pe care reuşise să o construiască. A trecut un an de cînd Moţu şi-a luat la revedere. Dar nu despre asta se povesteşte în Ediţia de Colecţie. Ci despre Moţu aşa cum a fost şi aşa cum a reuşit să lase în urmă o imagine a unui om absolut minunat şi irepetabil.

"Credea în ce făcea, punea tot sufletul, şi nimic şi nimeni nu putea să-i schimbe părerile. Aşa a rămas pînă la sfîrşitul vieţii. Nu încerca să te forţeze să crezi sau să vezi lumea cu alţi ochi. Libera exprimare, dreptul la opinie şi respect pentru celălalt", spune Ducu Bertzi.
Iar actriţa Rodica Mandache îşi aduce aminte de anii cînd poezia era un zeu, iar Moţu cel mai bun slujitor al ei. "În anii ’80, la Teatrul Bulandra, erau minunate seri de poezie... Moţu, îndrăgostit pătimaş de poezie şi de muzică, făcea spectacole care nu se vor mai repeta. Era o perioadă de viaţă cenuşie, cu plafonul jos, în tineri găseam spiritul liber al poeziei. Sînt tînăr, Doamnă! – strigase în acei ani Florian Pittiş şi cu el întreaga generaţie care venea cu părul grizonat. Erau seri de iubire şi de taină. Simţul lui muzical, ritmul, armonia nativă – părea o felină cînd se mişca pe scenă şi pe stradă de altfel, îl făceam să spună poezie într-un fel misterios şi religios. Era o alergare printre raţiune şi pasiune, care se şi cîntau una pe cealaltă şi toată generaţia tînără îl idolatriza pe Moţu Pittiş."

FRAGIL. Regizorul Andrei Şerban îi face o descriere lu Moţu aşa cum l-a simţit el: "Moţu era o maşină de entuziasm; mereu în mişcare, mereu transpirînd de viaţă. Nu putea să stea în parc pe o bancă să se uite la pomi şi la păsărele. Se sfîşia, dădea încontinuu, foarte greu de spus ce primea înapoi. Era fragil, vulnerabil, romantic. Mă-ntreb dacă toţi cei cu care lucrau ştiau cu adevărat cine a fost MOŢU? Părul lui lung era o mască care-l ascundea. Era menit să nu-l vezi şi să intri în el. Era un vulcan. Şi era fragil."

Iar actriţa Irina Petrescu aminteşte de "cele mai frumoase zile şi nopţi ale teatrului Bulandra. Acel Teatru Bulandra al deceniilor 7 şi 8, din secolul trecut. Auziţi cum sună... «ultimele decenii ale secolului trecut»... Cam aşa sună şi amintirile noastre ale celor care am fost atunci o ECHIPĂ, o FAMILIE, o GAŞCĂ NEBUNĂ, o FRĂŢIE, FRUMOŞI şi NEBUNI ai unei lumi zadarnice. Eram membrii unei loje: cel mai bun teatru din România. Eram o castă, eram elita, eram tineri, ne iubeam profesia patetic şi delirant şi nu ne speria nimic. Nici sărăcia, nici frigul, nici cozile, nici soia, nici suspiciunea, nici turnătoriile stupide pe care le bănuiam (...)Tinereţea, teatrul, turneele de peste hotare, concertele, «Poezia Muzicii Tinere», pasiunea pentru artă. Aceasta era atmosfera în care se creau «castele de gîndire». Se juca prin ’70 «Victimele Datoriei» de Ionescu şi Gina îi spunea lui Ogăşanu: «Ţii minte? Eram tineri, eram frumoşi. NU MURISE ÎNCĂ NIMENI.» Asta era atunci... în acele decenii: eram tineri, eram frumoşi, nu murise încă nimeni."

MODEL
"Optimismul mă face să sper că mai există prieteni precum Moţu, iar dacă nu, cred că o parte dintre cei care l-au cunoscut, avînd deja un model, au şansa să devină. Nu am bănuit stările pe care le traversa. Şi-a ascuns cu bărbăţie durerea. Ca omul drag care-ţi intră în suflet, la plecarea sa, Moţu Pittiş a luat o bucată din sufletul fiecăruia"
Marius Baţu

PRIETENI
"Am făcut lucruri extraordinare împreună pe scenă. Pittiş era în primul rînd un actor deosebit, noncoformist şi un mare iubitor de muzică, de muzică rock. Iubea rockul atît de mult încît ne şi spunea: «Băi, ascultaţi voi jazz, într-adevăr, sînt nişte performanţe extraordinare obţinute de jazz-meni, dar rockul este viaţă, măi, băieţi!»"
Mircea Vintilă

Ce este folkul? Ce este poezia?

"Ce să însemne folkul? Un om cu o chitară? Asta s-ar putea să însemne şi bluesul. Un om care îşi cîntă propriile compoziţii? Şi la blues se întîmplă lucrul ăsta. Folk este destul de apropiat de folclor... Să fie oare nevoia de cultură a unor oameni care şi-au pierdut calitatea de ţărani şi n-au dobîndit-o încă pe cea de orăşeni? Să fie o întoarcere la origini, pentru că în antichitate versurile erau spuse acompaniate de un instrument, ceea ce se numeste melopeea? Folkul să însemne numai cîntecele de prostest? O melodie populară cu autor cunoscut? Cine ştie?! S-ar putea să însemne toate la un loc..." spunea Florian Pittiş. Ce este acest CD? Cea mai frumoasă mulţumire şi bucurie. Să auzim: Vînare de vînt, Futurist, Nu-i nimic, asta e, Toţi sîntem puţin luaţi, Mr. Tamburine Man, Cîntecul Bufonului, Ce de lupi
se înconjoară, Ploaia care va veni, Sfîrşitul nu-i aici, Invocaţie, Sînt tînăr, doamnă, tînăr.
Audiţie plăcută!