x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Viaţa lui Adrian Păunescu povestită de Andrei Păunescu

0
Autor: Andrei Paunescu 07 Ian 2011 - 11:32
Viaţa lui Adrian Păunescu povestită de Andrei Păunescu Noica şi A.P. discutând în camera filosofului din cabana acestuia de la Păltiniş


145389-noica-si-ap-la-paltinis.jpgJurnalul lui Adrian Păunescu – necesitate, şansă, condamnare (3)
Noica: Domnule Păunescu, v-a plăcut să vă bateţi cu sectoristul, dar eu v-aş ve­dea mai degrabă luptându-vă cu eternitatea.

9 august 1986, Păltiniş
După trei zile de la ultima vizită la domnul Noica, mergem din nou, conform înţelegerii. O iau înainte pe scările cabanei, să văd dacă filosoful e acasă. Bat la uşă. Nu răspunde nimeni. O întredeschid, cât să anunţ că am sosit. Domnul Noica mă întâmpină, dinăuntru, cu o voce aproape agresivă:

– Pardon, pardon...

– (Încerc să îl lămuresc că nu sunt un nepoftit, să-i amintesc cine sunt şi că domnia sa ne-a invitat, nu dăm buzna) Am venit cu domnul Păunescu şi vă întreabă dacă poate urca.

– Sigur (zâmbeşte şi se apropie de uşă). Să vin să-l conduc sus?

– Mulţumim, dar venim singuri imediat (mi se face jenă că s-ar fi putut deranja să ne conducă. Mă întorc afară, îl anunţ pe A.P. că domnul Noica este acasă şi ne invită să urcăm).

– Constantin Noica – Domnule Păunescu, mersi pentru cele şapte sticle de vin. Le-am primit. Una – am zis că merge, hai, apoi încă puţin şi azi mai sunt numai două. Staţi. Aveţi loc acolo, pe pat. Lui Pleşu (n.n. – Andrei Pleşu, care abia ieşise când am venit noi) i-am zis să nu rupă cumva patul, că mai trebuie să stea cineva acolo, azi. 102 kile, totuşi, înseamnă ceva. Atâta are...

– Adrian Păunescu – ... şi la înălţime mai mică. Vă invit sus, la cabană la noi, unde stăm, domnule Noica. E o pajişte, chiar gard în gard cu schitul, unde putem sta de vorbă. Să ştiţi că doctorul Vasile Iacob, cu care am fost data trecută şi care e un ortodox înrăit, a luat, în cel mai propriu mod, ceea ce aţi spus dumneavoastră, despre valoarea noastră în Europa, despre unghiul mort în care ne aflăm, şi e trist.



– Domnul Noica nu şi-a terminat plimbarea de zece mii de paşi pe care o face zilnic prin Păltiniş. Se scuză, deci, că nu merge cu noi chiar acum şi ne asi­gură că va veni la cabana noastră pe jos, singur. A.P. decide să rămână, totuşi, să-l conducă pe unchiul meu Marinel Păunescu. Ştiindu-şi vărul corpolent şi prea puţin rezistent fizic (deşi încă nu are 40 de ani), A.P. ne spune: o să-l alerge filosoful până o să-l piardă, is­to­vit, pe vreo potecă. Cât despre A.P., de la explozia nucleară de la Cernobîl încoace (sunt, deja, trei luni, de la catastrofă), are mari dureri de spate şi de picioare. În maşină, doamna Dorneanu şi bibli­o­tecara din Păltiniş îi spun lui A.P.: „Andrei Pleşu a zis că l-aţi cucerit. Nici nu vrea să vă mai aibă mult în preaj­mă, că-l cuceriţi de tot”.

Curând, la cabana noastră de lângă schit, apare domnul Noica. E deosebit de plin de viaţă. Stă la masă, mănâncă mămăligă cu omletă şi izbucneşte cu câte o frază:

– La Paris, dacă ţi se întâmplă să ceri o mămăligă, ori nu-ţi dau, ori îţi fac una trandafirie. Asta e originală! Am auzit că luaţi „Contemporanul” în mână. Faceţi, domnule, o revistă, să duduie, dar să iasă din „Daciadă”. Sau vă ţin bătrânii?

– A.P. – Nu bătrânii mă ţin, domnule Noica, nu ei.

Facem poze. Noica râde, îşi aranjează basca pe cap şi zice:
– Dacă le vindeţi, atunci am drepturi de autor. Aşa şi Caton Teodoreanu, fost director la Teatrul Naţional. Mi-a povestit una dintre fetele lui că i-au adus o actriţă, lângă patul de moarte, unde era bătrânul, ca să-i facă muribundului o ultimă plăcere. Şi Caton, grijuliu şi proaspăt, a scos repede pieptenul din buzunar şi a început să se aranjeze.

Discuţia dintre Noica şi A.P. nu pare deloc una dintre un om de 43 de ani, venit pe muntele filosofului de 77 de ani, ci, mai degrabă, un interviu luat de Noica lui A.P. Poetul venise să afle de la Noica mari adevăruri, în cuvinte economic rostite, dar constată că nu mai are loc să întrebe, de atâtea întrebări câte i se pun.

– C.N. – Domnule Păunescu, vă simţiţi, cumva, în altă zonă, mai bine ca aici, în Sibiu?

– A.P. – Nu, poate doar în Bucovina, în zona Dornelor.

– C.N. – Da, e frumos acolo. Când Bucovina s-a lipit, din nou, cu regatul, ţăranii de acolo aşteptau cu înfrigurare oastea română. Au rămas decepţionaţi când au venit nişte soldaţi mărunţi şi neimpunători, îmbrăcaţi prost... Iau „Scânteia”, să zicem, şi îmi rămâne restul de 50 de bani. Ce să fac eu cu 50 de bani? Aia se uită la mine, ca şi cei care vin aici şi vor să mă vadă şi rămân foarte surprinşi că n-am barbă, că nu arăt ca un preot sau ca un profet local, gârbovit şi cu toiag.

– A.P. – Şi taică-meu este un bărbat frumos. Singura mea dispută cu el este în legătură cu o femeie, pe care o iubeşte. Taică-meu e un ţăran, care, de 16 ani, trăieşte alături de mine şi a început să guste din plăcerile oraşului, dar mai târziu. Şi din „viţiile” citadine. Eu am fost mereu în poziţia de intermediar. De exemplu, am intervenit odată la cineva pentru o poezie a lui Ioan Alexandru, pentru ca apoi să mă cert şi cu unul, şi cu altul. Vă spuneam de tata. Când femeia aia a lui mă enervează, el îmi spune: „Mă, eu nu admit nimănui să se amestece în dragostea mea”.

Esenţe bacoviene şi o ţaţă intelectuală
În timp ce îşi pregăteşte pipa, Noica, preocupat şi de meşteşugul său, şi de noi, cu câte o privire, îşi aminteşte:

– Am fost la o întrunire şi am încercat să alegem cele mai bune 100 de cărţi ale literaturii române. Eu – acum o să vă supăr – am propus să nu alegem poezie, în afară de Eminescu şi de Blaga. Am supus la vot. N-am primit niciun vot pentru.

– A.P. – Domnule Noica, într-adevăr, mă bucur foarte mult că nu v-au lăsat.

– C.N. – Eu am propus să nu alegem po­ezie, deşi ştiam că românul e născut poet, că trebuie el să bage ceva liric pes­te tot, dar nu am crezut că românul e născut şi cititor de poezie. Niciunul, mă­car, nu mi-a dat un vot pentru asta. Bi­neînţeles că am început cu „În­vă­ţă­tu­rile lui Neagoe Basarab”, cu ceilalţi de atunci, dar Bolintineanu, Alexandrescu nu mi se par ceva deosebit, ceva extra­or­dinar, care trebuie remarcat şi păstrat. Cum v-am zis, doar Eminescu şi Blaga sunt mari, compleţi.

– A.P. – Mie, mai mare ca toţi, mi se pare Bacovia.

– C.N. – Da. Adică nu. E monocord, ca şi violonistul care cântă pe aceeaşi coardă mereu. Cel puţin Eliade şi cu mine îl consideram, înainte de război, ceva minor, acolo, nu cine ştie ce.

– A.P. – Discuţia asta am avut-o şi cu Mircea Eliade, în SUA, în 1970. Se mira, cum de îl apreciez eu pe Bacovia, care era un necunoscut, când era dânsul încă în ţară, că nu avea cine ştie ce va­loare? Dar mie îmi place nemaipomenit. Spuneţi-mi dumneavoastră, domnule Noica, omul căruia limba română îi sună, poate, cel mai bine din ţara asta, cum vă simţiţi, cum priviţi sonoritatea versurilor: „Iubito, şi iar am venit,/ Dar astăzi de-abia mă mai port…”?

– C.N. – Da, e frumos, dar Blaga e, totuşi, mai mare, nu credeţi?

– A.P. – Bacovia e mai adânc. Mie, o sinteză Goga-Bacovia mi se pare maxi­mum, de-a dreptul o esenţă shakespea­riană. (E momentul când intervine în di­a­log eterna ţaţă de serviciu, o profesoară prăfuită de română, ce nici nu şi-a ocupat bine locul în preajma lui Noica şi a lui A.P., unde fusese tolerată, că se şi bagă în vorbă, doar-doar o să-i rămână în biografie că a polemizat cu Adrian Păunescu. Îi dă dreptate lui Noica, probabil pentru că aşa crede ea că e mai intelectual, neînţelegând că A.P. îi supusese filosofului, spre comparaţie cu Blaga, nu vocabularul aparent rudimentar bacovian, ci simbolistica freatică a lui Bacovia. Dar cum să prindă ţaţa subtilitatea? S-a văzut vreo clanţă cu metafizică? Noroc că protagoniştii dialogului o lasă să se stingă singură, ca un muc de ţigară într-o toaletă dezafectată.)

Despre veacul grăbit ce pedepseşte totul şi traseul sifilisului în lume
– (Noica îşi aprinde pipa. A.P. se uită la mine şi încuviinţează din cap să notez, în continuare, discuţia. Se întoarce spre Noica.)

– A.P. – Băiatul ăsta, Andrei, m-a făcut să fim mai mulţi. Am o nepoţică de un an.

– C.N. – (vrea să nu remarce ultimele cu­vinte ale lui A.P. şi comentează pe de­parte) Extraordinar ce se întâmplă în lume. În Franţa, de exemplu, sunt ti­neri care, la 28 de ani, sunt sfârşiţi ero­tic. Veacul ăsta grăbit pedepseşte totul. Şi sifilisul a apărut la încrucişarea dintre pieile roşii şi spanioli. Spaniolii l-au dat italienilor. Francezii spun că e boala ita­lienilor, care, la rândul lor, spun că e a spaniolilor. Englezii – că e a francezilor. Şi, astfel, poţi afla traseul sifilisului. Aşa, acuma, şi cu SIDA, care a apărut la în­c­rucişarea invertită, dintre albi şi negri. E o nepotrivire genetică, nu se poa­te... (către mine) Ai grijă, băiete, da­că vin extratereştrii, cosmonauţii, să nu te iei de una de-a lor, că e rău de tot!

(Va urma)


 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Capii SRI dau lecții de politică și administrație

Capii SRI dau lecții de politică și administrație
Actualul ambasador al României în Statele Unite ale Americii, fost director al Serviciului Român de Informații, George Cristian Maior, are asigurat un post de profesor universitar la Școala Superioară de Studii...

Carantină la mișto, în marginea Bucureștiului

Carantină la mișto, în marginea Bucureștiului
Popești-Leordeni, așezare în sud-estul Capitalei. Populație: 42.468 de locuitori. Cazuri confirmate SARS-CoV-2 în ultimele două săptămâni: 405 persoane. Rata de incidență: 9,54 la mia de locuitori. Decizie...

Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei

Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei
Durerile de spate reprezintă cauza celor mai multe consultaţii la medici, ele produc cele mai multe concedii medicale în lumea largă. Acea poziţie ca a pruncului în burta mamei ajută pentru relaxarea spatelui și...

Poliția de Frontieră depistează persoane, după bătăile inimii, cu echipamente cumpărate de la apropiații generalului „Timpanul”

Poliția de Frontieră depistează persoane, după bătăile inimii, cu echipamente cumpărate de la apropiații generalului „Timpanul”
Galerie Foto Fiul patronului de la Mira Telecom, o entitate abonată, de ani buni, la contracte grele cu instituțiile din zona siguranței naționale, livrează, pentru Poliția de Frontieră, începând cu 9 noiembrie, dispozitive...

Cu semnătură, pe moarte călcând

Cu semnătură, pe moarte călcând
Galerie Foto „Refuz transportul la spital, îmi asum toate riscurile şi consecinţele, inclusiv decesul”.  Observaţia scrisă cu pixul transformă fişa de caz COVID într-un fel de certificat de deces. Pe care pacientul...

Parlamentarii termină mandatul cu datorii de aproape 100 de milioane de lei. Deputații au credite de 64 de milioane

Parlamentarii termină mandatul cu datorii de aproape 100 de milioane de lei. Deputații au credite de 64 de milioane
Galerie Foto Din cei 326 de deputați care își încheie mandatul de parlamentar luna viitoare, 180 au datorii pe persoană fizică, cumulate, în cuantum de nu mai puțin 63.726.506,51 de lei. Creditorii, ca...

Vineri, cartea „Teatru”, de Sidonia Drăgușanu. „Să scriu o piesă de teatru care să provoace scandal?! Dar ce fac pe urmă?”

Vineri, cartea „Teatru”, de Sidonia Drăgușanu. „Să scriu o piesă de teatru care să provoace scandal?! Dar ce fac pe urmă?”
Galerie Foto Jurnalul vă propune vineri o carte specială pentru iubitorii dramaturgiei, dar și pentru cei care vor să descopere un gen plin de acțiune, replici spumoase, amuzante și profunde: „Teatru”, de Sidonia...

Primarul Sectorului 1, Clotilde Armand, consiliat de un „legionar” condamnat, în Germania, pentru două crime

Primarul Sectorului 1, Clotilde Armand, consiliat de un „legionar” condamnat, în Germania, pentru două crime
Galerie Foto Clotilde Armand a anunțat, ieri, pe contul său de socializare, că a demis conducerile a trei direcții din cadrul Primăriei Sectorului 1, din Capitală. Printre structurile decapitate se numără și Poliția...

O inimă cu doar 6-8 extrasistole pe zi nu cere tratament

O inimă cu doar 6-8 extrasistole pe zi nu cere tratament
Profesorul doctor Horaţiu Moldovan a condus şi conduce secţii importante de chirurgie cardio-vasculară. A făcut inovaţii în tehnicile de chirurgie cardiacă, în disecţia acută de aortă, în anevrismele de...

ATI în flăcări, la Piatra Neamț. Tragedii la indigo, din cinci în cinci ani

ATI în flăcări, la Piatra Neamț. Tragedii la indigo, din cinci în cinci ani
Galerie Foto Incendiul de la Spitalul de Urgență din Piatra Neamț, unde, sâmbătă, și-au pierdut viața zece pacienți Covid-19, internați la Terapie Intensivă, ar fi pornit de la instalația de alimentare cu energie...

Bilanț la sfârșit de mandat. Jumătate dintre senatori termină legislatura cu datorii de peste 32 de milioane de lei

Bilanț la sfârșit de mandat. Jumătate dintre senatori termină legislatura cu datorii de peste 32 de milioane de lei
Galerie Foto Alegerile parlamentare bat la ușă, teoretic scrutinul urmând să aibă loc pe data de 6 decembrie, iar actualul Legislativ își încetează mandatul pe data de 21 decembrie. La patru ani de când au fost aleși,...

Risc major. De ce grăsimea face ravagii în caz de COVID. Dr. George Sirețeanu: Obezitatea înseamnă, practic, un sistem imun sabotat

Risc major. De ce grăsimea face ravagii în caz de COVID. Dr. George Sirețeanu: Obezitatea înseamnă, practic, un sistem imun sabotat
Galerie Foto „Gras și frumos”, expresie atât de des folosită de părinții și bunicii noștri, nu doar că nu mai este de actualitate, ba chiar a devenit motiv de îngrijorare în vremuri de COVID. Grașii de azi sunt mai...

Insula Belina și Brațul Pavel, declarate de Orban bunuri publice de interes național

Insula Belina și Brațul Pavel, declarate de Orban bunuri publice de interes național
Galerie Foto Cu fix o zi înaintea debutului campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, Guvernul liberal a decis să declare celebrele proprietăți Insula Belina și Brațul Pavel drept bunuri publice de interes național,...

Lockdown cu curve, polițiști și boschetari

Lockdown cu curve, polițiști și boschetari
Galerie Foto București, seara de 9 noiembrie 2020, cu un ceas înainte de închidere. În limbaj polițienesc: „Cota X” minus 60 de momente. Capitala pare că așteaptă o sărbătoare morbidă. Blocurile sunt luminate în...

Mişcarea, medicamentele și somnul sunt necesare în terapia diabetului 

Mişcarea, medicamentele și somnul sunt necesare în terapia diabetului 
Diabetul este denumit ucigaşul tăcut, viclenia lui îl face să nu dea simptome mult timp. Boala macină organismul multă vreme căci, uneori, se descoperă şi după 10 ani. În terapia diabetuluide tip II sunt...
Serviciul de email marketing furnizat de