Vinuri dulci pentru romani flamanzi

Vinul spumant muscat de Bucium era prin anii ’80 nelipsit de la petrecerile romanilor. Astazi, cand spui "bucium" te gandesti mai degraba la instrumentul de suflat decat la un nume de vin. Podgoria aflata pe plaiurile Iasiului inca de pe vremea lui Stefan cel Mare incearca in 2004 sa-si recastige faima de altadata. La Bucium se culeg strugurii ca pe vremea lui Stefan cel Mare. Cu mana.

O tiganca arsa de soare asteapta la poarta fermei viticole "Visani", Bucium, microbuzul care o va duce acasa. Ii stau alaturi fetele ei, una de 14 si alta de 18 ani. In jur, alte zeci de muncitori, toti cu plase de rafie pline. Palmele le sunt negre, hainele curate. Au in buzunar cate un milion jumatate, unii doua milioane de lei, cateva zeci de kilograme de struguri in plase, asta le-a fost plata pentru doua saptamani de munca la culesul viei. Au muncit 12 ore pe zi, liber duminica, 120-150 de galeti de struguri. Au primit cate 2.000 de lei de fiecare galeata culeasa, mancare de trei ori pe zi. "E bine asa. Cred ca stau acasa o saptamana si ma intorc aici. Acasa nu avem pamant", ne spune femeia.

MOMEALA PRETULUI MIC. Anul acesta, la podgoria Bucium din Iasi se vor obtine 10-11 tone de struguri la hectar. Adica 6-7 tone de vin, mai mult cu 20% decat anul trecut, pentru ca a fost mai cald si a plouat mai putin. Societatea exporta 25% din cantitatea de vin obtinuta. Restul ajunge pe piata romaneasca, in Moldova, Dobrogea, Banat si Bucuresti. O productie prea mare de struguri inseamna o calitate mai scazuta a vinului, iar cei de la Bucium spun ca tin la calitate.

Vinurile Bucium vechi, imbuteliate in sticle de 0,75 l, se vand in Franta, SUA si China. Pretul lor este cuprins intre 200.000 si 3 milioane de lei. In Germania ajunge vinul nou, care se vinde in vrac. "Pretul pe care-l obtinem este mai mic asa, dar la sticla am gasi mai greu clienti, piata este plina." Cei de la Bucium nu-si permit deocamdata sa ceara prea mult pe litrul de vin. In tranzactiile mari, in care vand in vrac, pretul pe litru de vin este de 15.000-16.000 de lei. Strategia lor este sa atraga clientul printr-un pret mic, sa devina cunoscuti si ceruti de client, ne explica Panaite, un fost inginer mecanic, care detine 80% din actiuni.

SPUMOS PENTRU SARACI. De la Bucium poti alege un aligot... sec, potrivit pentru mancaruri din peste. O feteasca regala parfumata sau un sauvignon cu "o aroma usor vegetativa", cum spune, in loc de "vegetala", Gh. Anghel, di-rectorul combinatului viticol. Sau un merlot produs la Iasi, desi se spune ca nu e zona buna pentru vinu-rile rosii. Pentru ocazii, spu-mantul "Muscat", emblema a firmei, unicat in tara. O sticla de spumant costa 4 euro. Spumos, in doua variante, alb si ros..., pentru cei care nu-si permit o sticla de spumant. Spumantul se obtine prin fermentarea dubla a vinului. Spumosul este obtinut prin adaos de dioxid de carbon dintr-o sursa exterioara. La Bucium s-au produs anul trecut 800.000 de sticle de spumant si tot atatea de spumos. "Anul acesta vom produce 1.200.000 de sticle spumant si 800.000 de spumos", spune Panaite.

Din cantitatea de vin produsa aici, 40% este vin sec. Cel mai cerut vin de Bucium este Feteasca alba, un demidulce pe gustul romanilor, in timp ce piata internationala solicita vinurile seci. De mai bine de un an, directorii de la Bucium isi propun sa realizeze o campanie de instruire a consumatorului, dar nu stiu sa explice cum vor face acest lucru. "Sa invatam omul sa recunoasca un vin, sa stie ce vin se potriveste la ce mancare. S-a ajuns la aceasta preferinta pentru vinurile dulci pentru ca vinurile erau de calitate indoielnica. Se punea zahar pentru a-i ascunde defectele. Cunoscatorul va prefera intotdeauna un vin sec." In Germania, de exemplu, e o rusine sa bei vin dulce sau demisec. "Vinul demisec se cumpara pe furis si se consuma pe furis, acasa", spune directorul comercial Catalin Grecu. Directorul Anghel are si o alta explicatie: "Bem vinuri demiseci pentru ca vinul sec trebuie sa ai si dupa ce sa-l bei. Romanul, prin saracia lui, se duce spre o bautura pe care poate sa o bea si pe nemancate".

CRAMA NERENOVATA. Ochii directorilor de la Bucium se lumineaza cand vad femeile dezbracate, pictate pe peretele salii de degustare de la sediul societatii. Femei care canta la lira sau admira ciorchini de struguri. Mai jos, in crama, lumina scade si peretii nu mai sunt pictati artistic. Se vad urme de pasi in noroi. Faianta crapata si peretii scorojiti contrazic spusele directorului Panaite, care ne zice ca se varuieste in fiecare an. "Anul asta nu am varuit, o vom face la sfarsitul campaniei, pentru ca mai sare vinul pe pereti", spune el. Semiobscuritatea nu ascunde murdaria, o amplifica. Miroase a vin otetit. In crama, vinul sta in butoaie de lemn, pentru maturare, cel putin sase luni. Vinul interactioneaza cu lemnul, din care extrage diverse substante ce-i imbunatatesc gustul. In cuvele de inox, vinul nu evolueaza. Oenologul stabileste momentul in care se pune vinul in sticla. Vinoteca Bucium adaposteste 26 de vagoane de vin. Vinuri din 1958 - francusa, traminer, aligot.... Mai sunt vinuri din 1986, in jur de 150.000 de sticle. Totul in valoare de 50 de miliarde de lei, spune directorul Anghel. Tiganca si fiicele ei se indreapta cu sacosele grele spre microbuzul cu numar de Iasi. Strugurii culesi de ele au ajuns vin. Marile butoaie de lemn ale cramei se umplu iarasi. Femeile pleaca spre casa lor din Mironeasa, la 40 de kilometri de Iasi, fara sa fi gustat vinul de Bucium.

EDUCATIE

"Vrem sa invatam omul sa recunoasca un vin. S-a ajuns la preferinta pentru vinurile dulci pentru ca zaharul ascundea defectele vinului. Cunoscatorul va prefera un vin sec" - Catalin Grecu, director comercial Bucium

SARACI

"Bem vinuri demiseci pentru ca vinul sec trebuie sa ai si dupa ce sa-l bei. Romanul, prin saracia lui, se duce spre o bautura pe care poate sa o bea si pe nemancate" - Gheorghe Anghel, directorul combinatului viticol Bucium

IN VRAC

"In Germania ajunge vinul nou, care se vinde in vrac. Pretul pe care-l obtinem este mai mic asa, dar la sticla am gasi mai greu clienti, piata este plina" - Daniel Panaite, director general Bucium

INVESTITII

Vinurile de Bucium erau cunoscute pe piata romaneasca prin anii ’70-’80. Societatea Bucium se chinuieste sa le relanseze acum, la un an de la privatizare. Dupa 1989, proprietarii au investit intr-o linie de imbuteliere de vin spumant, in utilaje. Au cumparat magazine pentru desfacerea produselor. Daniel Panaite se tot se gandeste sa apeleze la fonduri SAPARD, doua milioane de euro, pentru retehnologizare. Gheorghe Anghel, 71 de ani, directorul combinatului viticol, raspunde cu "da" la intrebarea daca au investit in oameni. Nu stie sa spuna cum, se lasa un moment de tacere. Il intreb daca i-au tri-mis in strainatate, la specializare. Anghel preia ideea, incantat de gaselnita: "I-am trimis in Franta, la simpo-zioane".

VILE IN VIE

O vie traieste si da randament timp de 30 de ani. La Bucium sunt vii vechi de peste 50 de ani. In 1995 s-au plantat 20 de ha cu traminer, sauvignon si cabernet sauvignon. Societatea a avut 1.050 de ha, din care au ramas 550 ha in urma retrocedarilor. E posibil sa mai dispara inca 300-400 de ha in acelasi mod. Putini dintre cei care si-au primit terenul au lasat vie pe el. Ca teren de constructii este mult mai rentabil. Nu i-a impiedicat nici drumul prost asfaltat sa-si faca o casa acolo. Printre vii si iarba, pe dealurile insorite de la Bucium au aparut zeci de vile. Incet, incet podgoriile se defriseaza, lasand loc unei noi zone rezidentiale a Iasiului.

RABDARE. Cu cat sunt culesi mai tarziu strugurii, cu atat iese vinul mai bun