Zece ani de prohibitie pentru Pampon

"De ce trag clopotele, Mitica?" a fost spaima comunistilor.

In primavara lui ‘80, intre Groapa Fundeni si Dealul Bolintin, intre o frizerie si un carnaval, Lucian Pintilie a inceput sa ecranizeze deja legendarul film "De ce trag clopotele, Mitica?". O pelicula interzisa de culturalii comunisti in faza in care nu i se definitivase montajul. Adica la numai cateva luni de la inceperea filmarilor, cand nici o "silaba" de sunet nu se ridicase impotriva cuplului totalitar. Se nascuse deja o mitologie de barfe in jurul filmului. Intelectualii care-l vazusera in cercuri restranse vorbeau de o tandrete paroxistica fata de semidocti, grobieni, imbecili, marlani si parveniti. Este o pelicula a carei premiera a fost posibila dupa un deceniu de la postsincron.

"Da franghie, Monser!"
Un Pintilie inca neincaruntit s-a inconjurat de o echipa de actori, tineri si ei: Gheorghe Dinica, Tamara Buciuceanu, Victor Rebengiuc, Mircea Diaconu, Mariana Mihut si multi, multi altii. Anul de gratie 1980. La margine de Bucuresti se turna "De ce trag clopotele, Mitica?". Un film care era deja o legenda inainte sa vada lumina ecranului. Victor Rebengiuc isi aminteste de personajul sau grotesc, de absurdul si prostia lui Pampon, de chipul acela mirat si tamp de tot ce i se intampla. "Omul asta este inselat pe fata. Pampon este o lume redusa la instinctual, la cauzalitati primare. Pampon se zbate in van si, ca si toti ceilalti, este victima mistificarilor. Acest personaj are chipul si asemanarea lumii din jurul lui, unde colcaie minciuna. E o lume care isi traieste cu atata intensitate pasiunile, incat ai senzatia ca doar ele conteaza. Innebunitor este faptul ca, dincolo de asta, nu mai exista nimic. Scena cu care se termina filmul este esentiala, pentru ca intalnirile amoroase continua (ar fi fost banal sa se termine!) si atunci este evident: clopotele nu pot fi trase decat de franghie."

"Pintilie simte monstruos"
Disectia facuta de Pintilie pe derizoriul prezentat de Caragiale, nuantele tragice puse sub o lupa imensa au deranjat creierele comuniste. "Pintilie simte monstruos si vede enorm", spune Rebengiuc. "El nu se ocupa de calitatile personajelor, ci de ceea ce este negativ, ascuns, sordid. Cheia este umorul lui grotesc. Pintilie isi iubeste personajele. Sunt deformate fara sa devina antipatice, exista un soi de candoare maligna adapostita in ele. Pintilie a fost singurul regizor care a stiut sa scoata din mine o anumita vana diavoleasca, o verva diabolica pe care nici eu nu stiam ca o posed." Dar Pintilie a varsat in filmul lui si un ras inecacios, comicul personajului miza pe fizionomie. Regizorul a vrut initial sa-i faca lui Rebengiuc urechile clapauge. Pana la urma n-a reusit, dar i-a pus o cusma care-l facea de pomina. Tocmai acest comic trebuia sa duca undeva si sa lanseze o trapa.

Dupa 20 de ani
Premiera filmului a avut loc abia in 1990. In 2002 avea sa fie din nou omis, de data asta de catre Ambasada Romana din Paris, care sarbatorea 150 de ani de la nasterea lui Caragiale printr-un ospat cu filmele lui nenea Iancu. Mai putin versiunea lui Pintilie pentru "De ce trag clopotele, Mitica?". De data asta nu era vorba de cenzura comunista. Era un soi de interzicere democratica a filmului. Prin omisiune.

REVOLTA
"Privesc dupa 20 de ani in urma mea. Praf si pulbere s-a ales de toate scenariile, proiectele mele, omagiind cultura romaneasca. Fiecare an, o borna, o troita, o lumanare, un film inmormintat. Tarvelling macabru. Lumanari care apar si dispar din cadru - "Ciuleandra", "Domnisoara Cristina", "Jocul ielelor"... Imaginati-va, rogu-va, toate aceste filme existand. Acum puneti-le laolalta, bobina cu bobina si dati-le foc. Priviti calm acest incendiu de capodopere posibile, vesel foc carnavalesc. Sa nu intrebati: Cine raspunde? Caci nimeni nu raspunde! Esenta principiului carnavalesc consta in abolirea oricarei responsabilitati. Iar noi traim intr-o stare de carnaval perpetuu, spune Lucian Pintilie." Nu poti sa-l judeci pe Pintilie pentru ca refuza sa vorbeasca despre filmele lui. Pintilie a scris "Bricabrac". "N-am alte dovezi ca am trait. Toate amintirile striga dupa mine sa nu le uit

Victor Rebengiuc:
"Erau in stare sa-l cenzureze si pentru Scufita Rosie"
"A fost un film foarte important pentru mine, spune Rebengiuc (foto). Propunerea lui Pintilie, pentru rolul Pampon, era foarte riscanta si riscata pentru mine. Pe vremea aceea, noi asta asteptam: un scenariu care continea o critica cat de mica la adresa regimului totalitar. Daca era un film-manifest, nu s-ar fi aprobat scenariul. Era vorba de Caragiale si la adapostul acestui clasic erau introduse ceea ce noi numeam pe vremea aceea "soparle". Critica si el un soi de administratie proasta, un soi de totalitarism, niste imburgheziti peste noapte... Toate astea nu aveau cum sa nu sune contemporan. Se identificau niste personaje din Caragiale cu personaje din imediata noastra apropiere. Caragiale insa era scuza noastra. Filmul a fost interzis, vorbiti cu Pintilie despre asta. Cei care l-au interzis atunci se mai afla si acum la conducerea culturii. Iar Barbu asa proceda cu toti. Isi permitea sa faca orice pentru ca avea Securitatea in spate.

Pintilie era considerat un dusman ideologic al regimului. Lui i s-a interzis sa mai lucreze dupa premiera cu "Revizorul ". A fost un comunicat publicat in "Scinteia", oficiosul partidului, prin care lui Pintilie i s-a interzis sa mai lucreze in Romania. Astia erau in stare sa-l cenzureze si pentru "Scufita Rosie". Paradoxal, Pintilie este denigrat si acum. Nu inteleg de ce... Talentul nu i-l poti lua, inteligenta si forta iarasi nu poti sa i le iei. Poate numai postul.

Scrisoarea-manifest
Singura arma impotriva cenzurii a fost editarea unei scrisori, semnata de toti actorii din distributia filmului. Scrisoarea-manifest cerea decent tovarasilor de partid judecarea filmului in stare finita. Cerea abandonarea procedeelor de "defaimare preventiva". "Stimati tovarasi, filmul nu exista inca in forma unui produs finit, destinat circuitului public. Pentru ca noi insine nu am vazut acest film. Mai precis se definitiveaza montajul. Se filmeaza planuri de completare. Filmul nu are nici o silaba de sunet inregistrata. Pe ce temeiuri, deci, dorim cu totii sa aflam, infiereaza tovarasul Eugen Barbu filmul?... Noi am lucrat cu multa pasiune si interes la acest film - vom continua s-o facem si in viitor pana in clipa in care-l vom termina, si publicul, si critica vor judeca favorabil sau nefavorabil munca noastra; si nu din auzite, ci din vazute." Textul, elaborat in 1981, nu a fost publicat niciodata. Scrisoarea actorilor a fost si ea cenzurata. Singura iesire in eter s-a facut la Europa Libera.

Film arestat in subsolurile Casei Scanteii
Dupa cateva luni de filmari, pelicula este varata intr-un dulap metalic de la Casa Scinteii. Eugen Barbu editase o cronica dedicata organelor de partid, in care critica filmul, pe care nu-l vazuse. "O deturnare a lui Caragiale si inca la un mod grosolan... cu personaje ingrosate, devenind adevarati monstri... Marunta lume ploiesteana se transforma intr-un adevarat Dallas, avant la lettre." Se organizeaza de urgenta o vizionare a materialului filmat pentru consiliul de conducere al Casei de Filme 1. In acest stadiu de prezentare nu exista decat banda de imagine si banda de sunet ghid. Filmul era inca intr-o faza de lucru, in care abia isi cauta structura. Marin Theodorescu, la vremea respectiva un director de perspectiva, ia decizia confiscarii materialului. Un fapt fara precedent in istoria cenzurii comuniste, avand in vedere stadiul in care se gasea materialul filmat. Cenzura insa a avut un caracter "democratic". Dupa interzicerea din fasa, directorul Casei de Filme 1, C. Pivniceru, elaboreaza o nota, care conditiona reluarea filmarilor de intoarcerea lui Pintilie de la Paris si respectarea catorva sugestii de partid, pe care regizorul n-a avut "privilegiul" sa le cunoasca nici pana-n ziua de astazi.

CONTINUARE: "Cucoana Chirita" a fost difuzata si in America