EURO 2008 / Franţa - România: Stadionul din piaţă

NEVOIA DE ROMÂNIA ● Meciul cu Franţa s-a trăit în direct la Bucureşti
Nevoia de meci, de mici, de bere şi de strigături în aer liber i-a adus pe români în piaţă. Nevoia de România! Stadioane ad-hoc, dughene ad-hoc, veceuri ad-hoc. Fără griji şi fără bani, mii de microbişti au văzut meciul România-Franţa în direct de pe trotuar.

NEVOIA DE ROMÂNIA ● Meciul cu Franţa s-a trăit în direct la Bucureşti
Nevoia de meci, de mici, de bere şi de strigături în aer liber i-a adus pe români în piaţă. Nevoia de România! Stadioane ad-hoc, dughene ad-hoc, veceuri ad-hoc. Fără griji şi fără bani, mii de microbişti au văzut meciul România-Franţa în direct de pe trotuar.

Cu mici şi bere la purtător. Hai Ro-mâ-ni-a! Cu două ore înainte de începerea partidei, cîrnaţii au început să sfîrîie, iar mesele din Piaţa Revoluţiei să se umple. Ceva între stadion, concert în aer liber, spectacol de campanie şi grătar de duminică la iarbă verde. Românii s-au pregătit cu toate armele pentru o revoluţie în Piaţa Revoluţiei: cu bandane, tricouri, steaguri tricolore şi corzi vocale antrenate. "România! România! Ole-ole-ole!” Cu sacouri şi cravată, direct de la serviciu, cu rochii de gală, în drum spre concertul de la Ateneu, cu plete sau creste, cu tocuri sau bocanci, dinamovişti, stelişti sau rapidişti, pedelişti, penelişti, pesedişti, femei sau bărbaţi, copii de un an şi fete cu cu ochii după suporteri. N-au mai contat diferenţele. Toţi românii s-au adunat în piaţă, la meci. La intrarea în ţarcul special amenajat toţi sînt controlaţi în genţi. Dacă nu de brichete, atunci de ce? Şi dacă de brichete, atunci care-o fi arbitrul? În fine... Meciul începe, nu mai contează detaliile de intrare pe stadion.

TOATĂ LUMEA ÎN PICIOARE! Se intră în teren. Piaţa se ridică în picioare şi cîntă imnul României, cu mîna pe inimă. E sărbătoare înaintea meciului, cu entuziasmul ei de microbişti înrăiţi. Francezii intră-n prim plan: "Haideţi pe ei! Haideţi pe ei! Haideţi pe ei, pe mama lor!” România trăieşte meciul. Meciul intră in sînge şi nu mai iese. Stadionul se dezlănţuie în piaţă. Şi berea curge-n valuri de la dozatoare, printre "heeeeee!” şi "huoooo” şi "hai Româniaaaa!” Nervi, sînge înfierbîntat şi aşteptare. Nici un ochi nu se dezlipeşte de plasme. Minutul 20 face valuri. Şi nimeni nu observă că se lasă seara, că vîntul a-nceput să bată sau că va începe în curînd să plouă. Încă cinci minute şi valurile cresc: aplauze în picioare! Şi iar dezamăgire. Stadionul ad-hoc fluieră lung. Cerul se-ntunecă, dar continuăm.

PE-AICI NU SE TRECE. Zecile de bănci puse la dispoziţia microbiştilor s-au umplut încă înainte de ora şapte. La începerea meciului se mai trecea printre mese foarte greu spre deloc. Alte sute de suporteri au ocupat de la început asfaltul central, încercînd să fie cît mai aproape de panoul pe care s-a difuzat partida. Fie ploaie, fie vînt, adevăraţii suporteri rămîn la meci. Că de-aia-s suporteri. Minutul 45 ridică România în picioare. Repriza se termină şi începe ploaia. Dar suporterii rămân.

"PE VINT / PE PLOAIE / FRANTA IA BATAIE!” Repriza a doua a gonit norii pentru cîteva minute şi a adus suporterii înapoi, la locurile lor. Şi ce dacă afară e deja frig? Piaţa fierbe pînă dă în clocot şi nu mai simte nimic. Se aşteaptă măcar un gol de la ai noştri. Ploaia nu s-a mai oprit după jumătatea celei de-a doua reprize, dar asta n-a contat pentru românii înfierbîntaţi. Dar Franţa n-a luat bătaie. Nici România. Suporterii s-au retras din piaţă aproape mulţumiţi de egal. Şi fără incidente, spre deosebire de cei din Piaţa Constituţiei. În faţa palatului ambulanţa a venit doar pentru o tînără leşinată şi pentru un fericit care-a intrat în comă alcoolică. În rest, doar veselie şi mult gunoi pe jos, ca pe stadion... Hai România!