Imi place cum abordeaza nemtii Campionatul Mondial

A fost frumos la meci. Am cunoscut o multime de oameni interesanti. Romani, germani, jumatate romani, jumatate germani si un spaniol get-beget care face un stagiu in Luxemburg pentru un proiect.

Corespondenta din Offenbach

A fost frumos la meci. Am cunoscut o multime de oameni interesanti. Romani, germani, jumatate romani, jumatate germani si un spaniol get-beget care face un stagiu in Luxemburg pentru un proiect. O parte dintre cele mai cunoscute limbi ale pamantului zornaia pe terasa, unde meciul a fost pregatit temeinic cu carnuri de toate felurile si cu mirosuri menite sa sporeasca pofta de joc. Probabil imbatat de atmosfera campeneasca, unul dintre jumatate germani si-a amintit ca e totusi in stare sa vorbeasca romaneste, desi avea noua ani cand a plecat din tara.

A fost unul dintre relativ putinele dialoguri suta la suta romanesti la care am asistat. La masa, doi romani vorbeau spaniola cu ibericul (termenul asta e profi, l-am gasit intr-o zi cand ma uitam in Gazeta Sporturilor dupa niste poze-paparazzi cu Raul). Langa gratar, romanii dialogau cu Mathias, iar cand neamtul s-a retras la televizor au continuat sa isi vorbeasca in germana. Mi-a parut rau ca nu a jucat Ballack. Sper sa se faca bine si sa intre pe teren cat mai curand. Cu multe prim-planuri, daca se poate si daca televiziunea germana e de acord.

In orice caz, imi place cum abordeaza nemtii Campionatul Mondial. Sunt foarte rigurosi. Pentru meciul de vineri s-au pregatit temeinic, golind rafturile de carne, dand iama in standurile cu sosuri de gratar si carand la casa naveta dupa naveta de bere. La noi e mai simplu. Tin minte ca, ultima data cand am luat parte la pregatirile pentru urmarit un meci, totul s-a rezolvat repede cu niste beri si cu multe pungi cu seminte. N-am vazut seminte in cosurile cumparatorilor germani. Nici pe stadion, cand se dadeau imagini din tribune. Am vazut insa si pe strazi, si in magazine tot felul de sepci, sepcute, steaguri, fulare, peruci in culorile Germaniei. Am vazut si la supermarket un grup de pusti vopsiti pe fata, infasurati in steaguri si cu creste vopsite. Am vrut sa le fac si o poza, dar nu m-au lasat prietenii mei. Mi-au spus ca, daca ii vedeam undeva in piata centrala sarbatorind, nu era o problema, dar asa, in magazin, poate ca s-ar simti deranjati, poate nu vor genul asta de atentie.

M-a consolat ceva mai tarziu vederea unui pusti care, la vreo 30 de grade, cate cred ca erau afara, isi pusese un fular gros cu Germania. Mi-a amintit de al meu frate, la cum se uita el la meciurile Stelei, la 40 de grade, stand in sort si cu fularul la gat. Ca si cum efortul si sacrificiul lui i-ar impulsiona pe Radoi sau pe Dica. Nu cred ca nemtii au genul asta de sensibilitate, dar e placut sa-i vezi desfasurandu-se.