Mii de români au ales încă o dată Piaţa Constituţiei pentru a trăi
meciul în direct, ca pe stadion. Meciul decisiv: România-Olanda. Hai România!
Trei culori cunosc pe lume amestecate mereu cu fum gros de grătare, tone de mici, valuri de bere şi mult, mult zgomot: roşu, galben şi albastru! Mii de români au ales încă o dată Piaţa Constituţiei pentru a trăi meciul în direct, ca pe stadion. Meciul decisiv: România-Olanda. Hai România!
Steaguri tricolore fluturate-n fum, tricouri tricolore, feţe acoperite de cele trei culori, jobene tricolore, creste tricolore, eşarfe cu fundiţe la gîtul fetelor şi chiar evantaie confecţionate din steguri în aceleaşi trei culori ale României. Piaţa Constituţiei, transformată în arenă s-a umplut cu patru ore înaintea meciului. După partida Croaţia-Polonia, care-a pregătit atmosfera şi-a-ncins grătarele de pe margini, a cîntat cît se poate de live Alternosfera, o trupă rock de peste Prut. De care s-au bucurat cîteva sute de rockeri, în timp ce suporterii veniţi din cartierele vecine, adică Rahova şi Ferentari, au cam făcut crampe la stomac. De data asta s-a cîntat înainte de meci, pentru că legea interzice concertele după ora zece şi jumătate. Şi tot pînă atunci s-a băut şi bere, conform aceleiaşi legislaţii. Aşa că românii s-au grăbit să dea buzna la dozatoare şi să le golească în timp record. La începutul partied cu Olanda, piaţa adăpostea cîteva mii de suporteri foarte obosiţi…
BANCĂ DE ÎNCHIRIAT. “E liber?” “Nu!” Aceleaşi întrebări
şi, invariabil, aceleaşi răspunsuri se auzeau peste tot. În piaţă avem di tăti…
mai puţin bănci şi mese. E greu de presupus că pe cîteva sute de bănci pot sta în
acelaşi timp cîteva mii de oameni. Deci au prins un loc la masă doar cei veniţi
cu patru ore înainte de începerea meciului. Crezînd că fericiţii care nu s-au aşezat
pe asfalt sau pe gazonul artificial pus în mijloc de organizatori sînt un fel
de boieri, cărşetorii minori sau pensionari veniţi în deplasare la stadionul
din piaţă şi-au început ziua de lucru tot cu patru ore înainte de meci. Piaţa a
devenit un adevărat loc de pelerinaj pentru personajele din “Filantropica”. Ca şi
pentru vînzătoarele de seminţe.
ACUM ORI NICIODATĂ! Minutul zero: pe-aici nu se mai trece! Intrările sînt
blocate. Douăzeci de mii de suporteri ai României iau cu asalt Piaţa
Constituţiei. La ultimul meci, cel care decide dacă mergem mai departe. N-ar
exista stadion pe care să încapă mulţimea din piaţă. Masa compactă de suporteri
face valuri la 37 de minute de la începutul meciului, bucurîndu-se de ratarea
fenomenală a olandezilor. Robben, rămas singur cu Lobonţ, şutează pe lîngă bara
noastră. Disperarea cuprinde stadionul din piaţă în minutul 44, cînd ratăm şi
noi cea mai mare ocazie. Şi… un gol pe care Lobonţ nu-l mai apără în repriza a
doua. Mulţimea nu mai scandează în cor. Înjură individual. Rămîn şi cîţiva
optimişti care mai strigă a-ncurajare. Dar elanul se stinge progresiv, cu
fiecare fază ratată de ai noştri. Încă un gol la final, iar suporterii încep să
plece din piaţă. Nu mergem mai departe.