Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
JOCURILE OLIMPICE ● Alina Dumitru a dormit cu medalia de aur pe noptieră
După ce a cîştigat prima medalie de aur pentru România la JO de la
Beijing, judocana Alina Dumitru a ajuns în Satul Olimpic tîrziu, după
miezul nopţii. Din cauza emoţiilor, abia dacă a prins două ore de somn.
JOCURILE OLIMPICE ● Alina Dumitru a dormit cu medalia de aur pe noptieră
După ce a cîştigat prima medalie de aur pentru România la JO de la Beijing, judocana Alina Dumitru a ajuns în Satul Olimpic tîrziu, după miezul nopţii. Din cauza emoţiilor, abia dacă a prins două ore de somn.
Jurnalul Naţional: Cum se simte acum, după ce primele emoţii s-au risipit, o campioană olimpică?
Alina Dumitru: Încă mi se pare că plutesc. A fost cea mai fericită zi din viaţa mea, cînd mi s-a îndeplinit visul cel mai arzător, acela de a deveni campioană olimpică. Aproape că nu am putut închide ochii noaptea trecută. Am stat mai bine de o oră la controlul antidoping, pentru că eram deshidratată şi a trebuit să beau trei sticle de apă ca să pot da proba. Apoi am avut o intervenţie în direct la un post de televiziune, aşa că în Satul Olimpic am ajuns după ora 1:30. Aici am avut surpriza să îl întîlnesc pe antrenorul de gimnastică Nicolae Formine, care m-a aşteptat ca să mă felicite. Eram foarte obosită, dar de emoţii nici nu puteam să adorm. Am pus medalia alături de mine, pe noptieră, şi nu-mi puteam lua privirile de la ea. Prin faţa ochilor mi s-au perindat toate momentele acelei zile, fiecare meci în parte, festivitatea de premiere, totul. Dacă am prins două ore de somn.
Bănuiesc că ai primit multe mesaje de felicitare.
Cred că am primit peste 100 de telefoane şi de mesaje. Primul care m-a sunat a fost preşedintele Traian Băsescu. Este o mare onoare pentru mine că însuşi şeful statului a ţinut să mă felicite. Apoi am reuşit să vorbesc la telefon cu părinţii, care sînt în Canada, în vizită la fratele meu, Gabi. Erau şi ei foarte emoţionaţi, văzuseră concursul la televizor, chiar le-au dat lacrimile. Le părea foarte rău că nu vor fi în ţară să mă întîmpine la întoarcere. Pe Gabi nu l-am mai văzut de şase ani, de cînd s-a stabilit în Canada. Înainte de Olimpiadă mi-a promis că dacă voi cîştiga medalia de aur va veni în România. Abia aştept să ne reîntîlnim. Ryoko Tani se retrage
Care a fost cel mai dificil adversar din acest concurs?
Fără discuţie că japoneza Ryoko Tani. Doar este cea mai valoroasă judocană din lume. Tot timpul am visat să o înving. După concurs a venit să mă felicite. Mi-a spus că se retrage şi mi-a urat să cîştig medalia de aur şi la Olim-piada de la Londra. A fost, dacă vreţi, ca un fel de predare de ştafetă. Gestul ei chiar m-a impresionat.
Asta într-un fel te obligă să-ţi aperi titlul peste patru ani.
Nu ştiu ce va fi în viitor, rămîne de văzut. Am nevoie mai întîi de o perioadă de pauză şi abia apoi voi lua o decizie. Acum totul e prea la cald.
De ce judo şi nu alt sport?
La început am făcut tenis, dar nu prea mult. Tata era plecat din ţară, era şi foarte scump, aşa că a trebuit să renunţ. Îmi aduc aminte că am plîns foarte mult. Apoi, la şcoală s-a organizat o selecţie pentru judo. Am fost la sală, mi-a plăcut şi am rămas. Cred că am făcut cea mai bună alegere.
Mulţi sportivi urmează anumite ritualuri înaintea concursurilor. Tu eşti superstiţioasă?
Am şi eu superstiţiile mele. De exemplu, intru pe tatami întotdeauna cu piciorul drept sau îmi leg centura într-un anumit fel. Cînd scot bluza de trening i-o dau antrenorului doar pe o anumită parte. De asemenea, la concursuri îmbrac acelaşi echipament, Nu mă despart niciodată de kimonourile mele norocoase, pe care nu le folosesc decît la competiţii, nu şi la antrenamente. Le schimb doar cînd se rup. Am căpătat acest obicei în anul 2004, cînd am cîştigat prima mea medalie de aur la Campionatele Europene.
Alături de români
Pentru tine Olimpiada s-a terminat. Ce vei face în următoarele două săptămîni pe care le mai ai de petrecut la Beijing?
Am mai fost în China, dar nu la Beijing. Vreau să văd cît mai multe. În primul rînd, Marele Zid, apoi Oraşul Interzis. Acum vin de la gimnastică, unde am fost să le încurajez pe fete, dar mi-ar plăcea să merg la toate concursurile unde sînt români. Ceea ce, din păcate, nu va fi posibil. Obligatoriu voi da o raită prin magazine. Nu caut ceva anume, dar am de cumpărat o mulţime de cadori pentru cei de acasă. În clipa asta cel mai mult îmi doresc însă să dorm, pentru că mă simt epuizată.
