Pianistul

Ioan Achiriloaie a făcut pian de la 6 ani. Prima piesă pe care a învăţat-o a fost "O vioară mică de-aş avea". Mai târziu, la 12 ani, s-a apucat şi de schi alpin, iar după un an a încăput pe mâna lui Florin Cristea. Abia putea să facă plugul, cel mai simplu procedeu pe care îl face un schior atunci când vrea să frâneze.

SENZAŢII TARI. Trei ani de antrenamente sub comanda antrenorului de la Dinamo Bucureşti i-au fost suficienţi să câştige Campionatele Naţionale de juniori mici atât la slalom, cât şi la slalom uriaş. Uluitor! Şi nu a fost ca în cazul lui Alexandru Barbu, care a devenit campion mondial pentru că a fost singurul care a trecut linia de sosire.

"La slalom am câştigat titlul având un avans de o sutime în faţa lui Kund Kopacz", spune Achiriloaie. Adrenalină, nu glumă! Aşa ceva n-ar fi trăit niciodată la pian. "Senzaţia pe care am avut-o atunci a fost una deosebită, pentru care merită să munceşti un an întreg ca să o trăieşti. Dacă nu ajungi acolo nu poţi să-ţi dai seama despre ce e vorba. De atunci muncesc din ce în ce mai mult, ca să trăiesc acea senzaţie de cât mai multe ori." Dar de atunci nu prea i-a mai ieşit! Poate are mai mult noroc de acum înainte.

MAI UŞOR CU PIANUL PE PÂRTIE. A mai avut doar un loc trei la Slalom Uriaş în proba dedicată juniorilor mari la ultima ediţie a Naţionalelor. Nu se antrenează suficient? Nu! E vorba despre cu totul altceva. A ajuns la vârsta la care se vede că îi lipsesc cursele de la nivelul copiilor. Este foarte emotiv în preajma momentelor importante şi nu reuşeşte să se concentreze aşa cum trebuie. Din acest motiv trebuie să se schimbe pentru a avea rezultate importante. "Sper să trec peste aceste probleme şi să mă calific la Jocurile Olimpice de Iarnă din 2014, de la Soci", şi-a prezentat Achiriloaie obiectivul.