Sandra Izbaşa: "Sînt acelaşi copil"

Campioana olimpică la sol este sigură că victoria ob­ţi­nută la Beijing nu îi va schimba în nici un fel caracterul. Eleva lui Nicolae Forminte mărturiseşte că a ales gimnastica în locul handbalului, pentru că nu-i place să depindă decît de ea însăşi.

Campioana olimpică la sol este sigură că victoria ob­ţi­nută la Beijing nu îi va schimba în nici un fel caracterul. Eleva lui Nicolae Forminte mărturiseşte că a ales gimnastica în locul handbalului, pentru că nu-i place să depindă decît de ea însăşi.

• Jurnalul Naţional: Cum ai sărbătorit primul tău titlu olimpic?

Sandra Izbaşa: În nici un fel. Am ajuns în cameră pe la două noaptea. Colega mea, Andreea Gri­go­re, dormea, dar s-a trezit şi ne-am bucurat împreună. Apoi m-am culcat, iar la şapte eram din nou în picioare. Medalia de aur a rămas în rucsac. Nu avea rost să o mai scot, doar o văzusem destul la festivitatea de premiere.

• Te-a schimbat în vreun fel această medalie de aur?

Sînt acelaşi copil ca şi acum două zile, ca şi acum un an. Nu m-a schimbat cu nimic.

• Este mai greu la Olimpiadă decît, să zicem, la un Cam­pionat Mondial?

Pentru mine a fost un concurs obişnuit. Nu am vrut să mă gîndesc că are loc o dată la patru ani, ca să nu pun o presiune mare asupra mea.

• Părinţii tăi au fost şi aici alături de tine, ca de altfel la majoritatea concursurilor. Contează să ştii că sînt în tribună?

Pentru mine contează enorm. Ei mi-au influenţat viaţa, de la fiecare am luat cîte ceva. Tata este asistent medical. Ultima oară cînd am fost la el la spital veniseră şapte oameni accidentaţi grav, unul după altul. Am fost foarte impresionată. În­seamnă că este un om puternic.

• Continui cu gimnastica sau te retragi?

Oricum continuam, indiferent dacă ieşea bine sau rău. Nu mă văd concurînd şi la 34 de ani, aşa cum face Oksana Şuşovitina, dar sper să mai ajung la o Olimpiadă.

• În afară de gimnastică, ce alte sporturi îţi mai plac?

Handbal, sărituri în apă şi patinaj. La fotbal nu prea mă uit. De altfel, înainte de a veni la lotul na­ţio­nal am jucat şi handbal la şcoală. Eram pivot. Am ales gimnastica, pentru că aici depind numai de mine.

• Ce este mai greu pentru tine, un concurs pe echipe sau unul individual?

Este mult mai greu la echipe. Nu este un sentiment plăcut să ştii că greşeala ta le poate afecta şi pe celelalte fete.

• Ce planuri de viitor ai?

În primul rînd legate de şcoală. La toamnă încep clasa a XII-a, apoi urmează facultatea. Nu m-am gîndit încă unde o să dau, probabil la sport. Mi-ar plăcea să devin cadru militar, să primesc grade, că tot sînt la Steaua.

Forminte vs Karolyi

Antrenorul Nicolae Forminte era ieri foarte nervos. Motivul supărării sale: o declaraţie a lui Bela Karolyi, fost antrenor al echipelor României şi Statelor Unite, care afirmase că nota primită de Sandra în finala de la sol a fost prea mare. "Orice declaraţie a lui Bela despre noi mă deranjează, pentru că el a devenit ce a devenit datorită gimnasticii româneşti. E ca şi cum ţi-ai scuipa mama. Cine e Bela Karolyi acum? Nu mai antrenează pe nimeni, a ieşit din fenomen. În nici un caz nu este un guru al gimnasticii. Pentru mine contează mai mult că a venit Anastasia Liukin să mă felicite. Asta înseamnă că am meritat să cîştigăm", a spus Forminte.