Schi fond, cel mai vechi sport de iarnă

Baza sporturilor care presupun alunecare pe zăpadă este schiul fond. A apărut în momentul în care omul a înţeles că ataşarea unor bucăţi de lemn în partea de jos a picioarelor ajută la deplasarea pe timp de iarnă. În 1843, la Tromso – Norvegia, a avut lor primul concurs de schi fond.

Acest sport se bucură de succes în rândul populaţiei mai mult în ţările din Peninsula Scandinavă şi Canada, acolo unde sunt suprafeţe plane acoperite mult timp cu zăpadă. Din acest motiv, schiul fond mai este numit şi schi nordic. Prima ediţie a Campionatului Mondial de schi fond a fost organizată în anul 1937.

MODIFICÂRI. La acest sport, schiurile sunt mult mai subţiri decât la alpin, pentru a permite alunecarea mai rapidă prin zăpadă. Se practică pe suprafeţe cât mai întinse, acolo unde pantele sunt destul de puţine şi deloc abrupte.

De asemenea, ghiata este mai uşoară decât la schi alpin şi permite atletului o fandare mai mare, graţie legăturii care lasă călcâiul liber. Beţele sunt mai înalte, astfel că sportivul se poate ajuta mai mult de forţa braţelor. Stilul clasic este cel tradiţional, schiurile fiind ţinute paralel, fără să devieze de pe cele două trasee prestabilite. În schimb, stilul liber lasă schiorilor posibilitatea de a-şi alege mişcările şi tipul deplasării şi este folosit şi în probele de biatlon.

RAZA. În România, acest sport nu este deloc dezvoltat. Baza de selecţie este în judeţul Braşov, în zona Râşnov – Zărneşti – Bran – Moeciu. În urmă cu 20 de ani, copiii erau nevoiţi să meargă câţiva kilometri de acasă la şcoală. Pentru a ajunge mai uşor, iarna se deplasau pe schiuri. Unul dintre cei care au prins acele vremuri este Gheorghe Stoian, actualul antrenor al lotului naţional de biatlon. Vara, antrenamentele au loc pe şosea, sportivii deplasându-se pe role. Monika Gyorgy este campioana României.