Zmeu

Unul dintre cele mai noi sporturi de iarnă care a apărut la noi în ţară este snowkiting-ul. Vorbim despre un sport spectaculos, care duce snowboarding-ul sau schiul la limita planărilor cu parapanta.

ISTORIE. În anii ’80, în Scandinavia se utilizau paraşute pentru deplasarea oamenilor pe schiuri. Acest lucru era foarte periculos, dar sistemul a fost adoptat şi de către cercetătorii care se deplasau în zonele arctice. Ei au descoperit că astfel se pot deplasa de zece ori mai repede decât în mod normal. În 1996, a apărut kitesurfing-ul, după care a urmat snowkiting-ul.

ADAPTAT. Acest sport a fost adoptat şi la noi în ţară, în urmă cu trei ani. Se poate practica oriunde este zăpadă şi are avantajul că nu eşti niciodată dependent de instalaţiile de transport pe cablu. Cele mai cunoscute locuri din România sunt Sinaia, Muntele Mic, Semenic şi Lacul Dumbrăviţa de lângă Braşov.

Unii au mai încercat şi lângă Bucureşti iarna trecută, în zilele în care Capitala a fost înzăpezită. Practic, dacă ai zăpadă şi puţin vânt poţi să te dai pe orice câmp, lac îngheţat sau pe munte. Poţi să foloseşti schiuri, snowblade-uri sau o placă de snowboard. Cele mai tari senzaţii sunt cele trăite atunci când pluteşti deasupra unui lac îngheţat, iar în picioare ai patine.

GRIJĂ MARE. Nu este recomandat să faci snowkite dacă nu ştii să schiezi sau să te dai cu placa. Pe lângă echipamentul de schi sau de snowboard, mai ai nevoie de un ham care este fixat în jurul taliei şi de un zmeu care să te ajute la deplasare.

Dimensiunea acestuia depinde foarte mult de greutatea riderului şi de viteza vântului. Controlul se realizează cuajutorul unei bare ce face legătura dintre ham şi zmeu. Distracţia începe abia după ce înveţi să mânuieşti bine zmeul. Pentru a evita accidentările, este obligatoriu să purtaţi cască şi o "carapace" care să vă protejaze de loviturile în zona coloanei vertebrale.