Un deces anunţat / Bătrâna Doamnă îşi dă ultima suflare

18 aprilie 1943. Sătul de chinul deplasărilor în Anglia, pentru a vedea jocul echipei favorite - Arsenal Londra, un baron, pe nume Francisc von Newmann, decide să facă un pas mare într-un oraşel micuţ din Ardeal. Înfiinţează o echipă de fotbal, ITA, una în care îşi punea speranţa în a-l reprezenta cu cinste în fotbalul naţional, dar şi să-i aducă reclama dorită la fabrica de textile pe care o patrona în Arad. Până şi stadionul l-a construit după celebrul Highbury. Începuturile au fost frumoase. Meciuri, spectacol... La Arad a venit şi marele Feijenoord şi a plecat învins. Se născuse o legendă. Acum, "UTA moare şi simt că-mi pierd identitatea", spune Vaczi junior, considerat cel mai pătimaş UT-ist în viaţă.

Lumea i-a spus "Bătrâna Doamnă". Nici nu mai contează de unde i-a venit apelativul. În aceste zile denumirea i se potriveşte ca o mănuşă. Golită de banii din visterie, de jucători şi de idei, clubul pare o băbuţă aflată în comă profundă. Cum anii nu-i mai permit organismului să se regenereze, "medicii" nu îi văd decât o singură soartă: Aceea de a-i anunţa rudele, adică suporterii, să se pregătească de cele lumeşti - înmormântarea. De ce a ajuns băbuţa noastră aici? Motivele sunt complexe. De la "viaţa" boemă pe care a dus-o, până la "tratamentul" luat în vremuri de ...boală. Doar trei ani trecuseră de când baronul Newmann a înfiinţat clubul şi primul titlu a poposit în vitrină. După celebrele Ripensia şi Chinezul, ambele din Timişoara, suporterul a început să viseze la o nouă dominaţie a provinciei. Au urmat, ca un metronom, încă trei titluri de campioană iar respectul a venit de la sine. Baronul, alungat de comunişti între timp, putea să-şi frece mîinile de bucurie. În spatele său a rămas un oraş. Cunoscut în toată Europa datorită singurei mărci vandabile, echipa de fotbal! Bonyhadi, G. Vaczi, Z. Farmati, N. Dumitrescu, A. Mercea, E.Jenei sau M. Ţârlea deveniseră vedete peste care nu putei să treci antunci când vorbeai de echipa naţională. Erau jucători visaţi de granzii Bucureştiului, dar şi de echipele din Vest. Elanul dat de glorie s-a oprit apoi pentru câţiva ani buni, pentru ca la finele anilor '60 să vorbim iarăşi de gloria regăsită în micuţul oraş transilvănean. Petschovschi, L. Brosovszky, F. Domide, G. Cornea sau Biro reprezentau noul val de vedete. Au adus în Transilvania marele Feijenoord şi l-au călcat în picioare (în 1970), pentru ca un sezon mai târziu să ajungă la un singur pas de semifinalele Cupei UEFA! "Aceşti ani mi-au marcat copilăria. Şi datorită spectacolului pe care îl vedeam aici, pentru că tata juca în această mare echipă, am fugit de la "U" Cluj. Doi ani am stat suspendat doar pentru onoarea de a îmbrăca acest tricou", rememorează G.Vaczi junior.

Brusc, aproape paradoxal, Aradul a început să moară. Jucătorii de valoare plecau spre Bucureşti imediat ce dădeau noroc cu talentul, iar suporterul rămânea să viseze: "Dacă s-a născut un Duckadam, un Coraş, un Kuckla...cu siguranţă vor mai ieşi şi alţii. Şi îi vom ţine aici, să facem o altă mare echipă!" Doar vise. Anii au trecut, drumul dintre A şi B a fost sinusoidal, iar performanţa a uitat să mai bată la uşa unei Doamne îmbătrânite de vreme. Inevitabil a venit şi ora cruntului bilanţ, cel care duce spre desfiinţare. "Pentru Bucureşti această problemă, a noastră, nu cred să reprezinte ceva ieşit din comun. Pentru Ardeal, UTA este o parte din inima sa. Pentru Arad, UTA este totul. Dacă această echipă nu exista, nu vorbea nici Dracu de acest oraş! Pentru mine, moartea UTA înseamnă să-mi pierd identitatea", concluzionează Flavius Domide, jucătorul care a îmbrăcat de cele mai multe ori tricoul "Bătrânei Doamne".

Motivele care au dus la această criză, sinonimă cu falimentul, ţin, după cum spun legende precum Duckadam, Vaczi sau Domide de "managementul prost. Şi au culminat cu aducerea lui Ionuţ Chirilă. De numele lui se va vorbi, din păcate întotdeauna aici. El a dus clubul pe marginea prăpastiei şi i-a şi dat un picior să fie sigur că pică acolo!". Peste două săptămâni gruparea arădeană îşi va lua adio şi de la Divizia B! "Avem datorii de peste 2,5 milioane de euro. De unde să-i dăm? Federaţia nu ne mai poate programa, pe plan local nu văd de unde se pot face rost de bani pentru a le onora", explică G. Vaczi junior. Aradul are bani, despre asta pot vorbi cel mai bine topurile cu milionari români. Nu are bani pentru fotbal, pentru sport în general. Flavius Domide explică şi de ce lumea în Ardeal este altfel: "La noi oamenii cu bani nu sunt ca în Moldova sau în Bucureşti. Nu vor să iasă în faţă. Cu excepţia CFR Cluj, mai ştiţi cumva pe cineva din Ardeal care să dea bani la fotbal? Nici la Timişoara nu putem vorbi de aşa ceva pentru că banii vin de la Bucureşti. În plus, la noi e ca la nebuni. La Timişoara partidele politice se taie între ele când se întâlnesc la taraba intereselor, dar când vine vorba despre fotbal se unesc mai tare decât fraţii. La noi..."

2,5 milioane de euro sunt datoriile pe care gruparea arădeană trebuie să le achite pentru a reuşi să joace şi returul acestui campionat în eşalonul secund. Cu 600 de mii de euro viraţi în următoarele zile, echipa ar putea, totuşi, să fie înscrisă în campionat. Sunt bani mulţi, imposibil de găsit în Arad. "Cred că soarta noastră va fi aceeaşi cu a celor de la Fiorentina de acum cinci ani. Adică vom retrograda în Divia D şi o vom lua de la capăt. Poate, cândva, o să apucaţi să mai vorbiţi în ziare de UTA, de echipa care să aibă performanţe", se amăgeşte Domide. Vaczi, aşteaptă telefonul salvator de la primarul Falcă, "pe masa căruia se află numele unui posibil investitor. Nu iubeşte fotbalul, dar este d'al nostru. Fiind arădean mă gândesc că poate să vrea să ne ia sub aripa sa". Până atunci, UTA a rămas în portofoliu doar cu juniorii. Restul au plecat care încotro au văzut cu ochii, fiind declaraţi liber de contract. Chiar şi în fruntea clubului situaţia este unică la nivel mondial. Patron este "Suporter Club UTA", o asociţie a celor mai fideli suporteri ai grupării. Ea a primit gratuit palmaresul şi ce a mai rămas din club, adică nimic, de la fostul acţionar Nicolae Bara. Paradoxal, de numele patronului concernului Frigotehnica, se leagă încă multe dintre visele arădenilor. "Şi acum avem o delegaţie a suporterilor la Bucureşti, la domnul Bara. Poate ne salvează iar, ca acum trei ani" - spune Domide. Din păcate pentru ei lucrurile nu se vor repeta. Bara s-a plictisit de fotbal, de Arad. "Nici nu se pune problema să revin. Să rezolve Chirilă şi autorităţile locale acest haos. În ianuarie 2008 UTA a primit liceenţa pentru Liga 1. Adică nu avea niciun fel de datorii. În mai 2008, când am plecat de acolo, clubul avea datorii 200 de mii de euro la Steaua, 100 de mii de euro la contractele jucătorilor şi încă circa 150 de mii de euro alte datorii. În plus, avea jucători - pe baza ofertelor de vânzare - de peste două milioane de euro. Deci, nu erau probleme! Eu le-am spus să vândă şi să achite datoriile. Ei au zis că are Chirilă un plan de salvare şi s-au opus. Acum...nu mai au nimic. Astăzi m-am uitat pe ziare şi am văzut o golănie fără limite. Adică, un audit făcut la club şi publicat. Ăla nu e audit. E o nesimţire, e ceva făcut de o contabilă de la primărie. Una care habar nu are ce citeşte în scripte. De exemplu, ei spun că 1,5 milioane de euro sunt bani pe care clubul trebuie să-i dea la diverse persoane juridice şi fizice care au dat bani cu împrumut. Eu vă spun aşa: Acea datorie nu există. Pentru că atât eu, cît şi Nicolae badea, Borcea şi alţii nu am cerut înapoi niciodată aceşti bani! Dar nu vreau să mai vorbesc că iar mă apucă dracii. Pentru că am cheltuit peste şase milioane de euro pe himere. Să fiu furat de alţii şi să cred că fac ceva pentru oraş care nu mi-a dat nimic", răbufneşte fostul acţionar.

Palmares UTA:
* 6 titluri de Campioană Naţională a României în ediţiile: 1946/47, 1947/48, 1950, 1954, 1968/69, 1969/70
* 2 Cupe ale României în 1947/48 şi 1953
* de două ori finalistă a Cupei României în 1950 şi 1966

Jocuri internaţionale:
* 1966/67 - participă într-una din grupele "Cupei Balcanice"
* 1969/70 - prima participare în Cupa Campionilor Europeni * 1970/71 - UTA a reuşit marea performanţă de a elimina din primul tur pe faimoasa supercampioană (deţinătoarea C.C.E.) olandeză Feijenoord Rotterdam (30.09.1970)
* 1971/72 - UTA participă pentru prima oară în Cupa UEFA şi elimină formaţii cunoscute în fotbalul european:Austria Salzburg, Zaglebie Walbrzych, Vitoria Setubal, fiind eliminată de Tottenham Hotspur Londra.
* 1972/73 - UTA în Cupa UEFA cu IFK Norkoping

Peste 40 de jucători care au evoluat de-a lungul anilor la UTA au îmbrăcat şi tricoul Echipei Naţionale a României. Dintre aceştia, cei mai reprezentativi sunt:
* L. Bonyhadi,
* I. Petschovschi,
* G. Vaczi,
* Z. Farmati,
* N. Dumitrescu,
* A. Mercea,
* L. Brosovszky,
* F. Domide,
* G. Cornea,
* H. Duckadam,
* M. Coraş

 Golgheteri ai campionatului intern:
* 1946-1947 - Ludovic Bonyhadi - 26 goluri
* 1947-1948 - Ludovic Bonyhadi - 49 goluri
* Cu cele 49 de goluri marcate într-un singur sezon, Bonyhadi a stabilit un record naţional care nici până în zilele noastre n-a putut fi doborât

Golgheteri "all-time" ai clubului:
* 100 goluri - Ladislau Brosovszki
* 81 goluri - Ludovic Bonyhadi
* 80 goluri - Mihai Ţârlea
* 75 goluri - Flavius Domide
* 68 goluri - Iosif Petschovschi

Cele mai multe partide în Divizia A:
* 342 meciuri - Flavius Domide (1966-1979)
* 319 meciuri - Gabor Biro (1965-1976)
* 314 meciuri - Ladislau Brosovszki (1968-1979)
* 287 meciuri - Iosif Kapas (1950-1964)
* 287 meciuri - Mircea Axente (1964-1976)
* 244 meciuri - Jeno Pozsonyi (1967-1976)
* 232 meciuri - Stefan Kuckla (1966-1982)
* 221 meciuri - Iosif Petschovschi (1946-1961)
* 217 meciuri - Hristos Metcas (1958-1968)
* 216 meciuri - Gavril Szucs (1953-1962)
* 206 meciuri - Mihai Ţârlea (1957-1968)
* 201 meciuri - Andrei Mercea (1946- 1958)
* 195 meciuri - Zoltan Farmati (1947-1959)
* 183 meciuri - Dorel Cura (1972-1982)
* 182 meciuri - Mircea Petescu (1959-1973)
* 180 meciuri - Erhardt Schepp (1969-1979)

Performanţe:
* Până în 1979, UTA era singura formaţie din România prezentă numai în divizia A. În 1979 Steaua avea 9 titluri de campioană, Dinamo 9 titluri şi UTA 6 titluri. Acum, în 2008, Steaua este la cota 23 de titluri, Dinamo la 18. După UTA urmează FC Universitatea Craiova şi Petrolul Ploieşti cu câte 4 titluri. Apoi Rapid Bucureşti cu 3 titluri şi FC Argeş Piteşti cu 2 titluri.