Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O zi cu două examene pentru care nici nu știi dacă ai învățat sau doar te rogi să nu te întrebe profesorul ce nu știi. Universitatea Craiova și FCSB intră azi în Europa, fiecare cu orgoliile și fricile ei, fiecare cu speranțele ținute în buzunar ca un bilet de autobuz norocos.
Universitatea Craiova ajunge în meciul cu Sparta Praga cu sentimentul acela cunoscut tuturor oltenilor: „puteam mai mult, dar uite că iar ne-am complicat viața singuri”. Au început sezonul ca într-o dimineață în care te trezești, îți pui cafeaua, dar uiți s-o bei. Au ratat puncte simple, au făcut greșeli care i-au costat scump, iar cifrele nu țin deloc cu ei. Și totuși, în Oltenia matematica nu are niciodată ultimul cuvânt. Acolo, speranța se aprinde dintr-o nimica toată, dintr-o pasă bună sau dintr-un stadion care începe să zumzăie mai repede decât mintea îți spune că are sens.
„Spargeți Sparta!”
Sparta e tipul de adversar care intră în casă, se așază pe scaun și pare deja stăpân. Vin cu un fotbal de altă viteză, altă disciplină, altă lume. Pe hârtie, n-ai cum să nu-i vezi favoriți. Dar Craiova are boala aceea veche: când pare moartă, respiră. Când pare pierdută, găsește o scânteie. Și când stadionul se face albastru - cu adevărat albastru - se întâmplă lucrurile pe care nu le poți explica nici la conferință, nici în tabele.
Mai mult, Universitatea are foarte multe variante favorabile să joace în primăvara europeană. Mai exact, pentru Craiova singura posibilitate să iasă din grupul celor 24 de echipe care merg mai departe este să piardă cu Sparta, iar toate cele 9 echipe clasate sub ea să învingă și, de asemenea, și Shkendija să învingă pe Slovan Bratislava. Doar în acest scenariu oltenii pot ajunge pe locul 25 și eliminați. Însă cu o victorie diseară, Craiova este în 16-imi, indiferent de ce va face în ultimul meci, de la Atena, cu AEK.
Ar fi momentul în care răsfățatul Baiaram să arate că este un fotbalist determinant și nu doar un alintat al patronului Mihai Rotaru, un fel de Mitriță II, plin de toane și vedetisme, degrabă schimbător de antrenori. În ceea ce-l privește pe proaspăt instalatul antrenor portughez Filipe Coelho, nu și-a făcut nimeni o părere. Mulți fani olteni cred că n-ar face totul de capul lui, ci că s-ar afla sub influența lui Sorin Cîrțu.
FCSB, în schimb, trăiește alt film. Mai puțin romantic, mai mult thriller psihologic. Vin după o campanie europeană în care au arătat de toate: curaj, confuzie, orgoliu, panică. Un fel de bufet suedez emoțional. Iar adversarul lor, Feyenoord, este exact genul de echipă care nu vine în vizită, ci vine în control. Joacă repede, presează continuu, mușcă din orice ezitare. Pentru FCSB, meciul ăsta nu e doar un test, e întrebarea pe care o ascund de câțiva ani: sunt pregătiți pentru Europa sau doar sezonul trecut a fost un accident fericit?
FCSB a refuzat întăririle de vară și face curățenia de iarnă
Este clar că echipa lui Gigi are calitate individuală, uneori surprinzător de bună. Dar are și momente în care pare că se rupe firul, se tulbură ideile, se pierde ritmul. Dacă prind seara în care totul funcționează, poate ieși un rezultat uriaș. Dacă nu, pot păți scoruri de maidan, iar Feyenoord nu e genul care să ierte. Publicul poate fi decisiv - poate nu are fierberea oltenească, dar știe să pună umărul când adversarul începe să cânte prea tare.
Diseară va fi importantă mentalitatea. Despre felul în care echipele românești se comportă când nu mai pot ascunde nimic după lozinci, declarații și noroc. Europa nu te iartă dacă intri timid. Nu te așteaptă dacă te pierzi. Nu te mângâie dacă te adaptezi prea târziu. Parcursul de anul trecut a demonstrat că FCSB că poate avea un mental bun, însă anul acesta parcă trăiește prea mult din amintiri. Gigi Becali a realizat prea târziu că trebuiau făcute întăriri încă din vară. Văzând deranjul și în campionatul intern și în Europa, încearcă să mai repare ceva pentru a prinde și anul viitor cupele europene. Deocamdată este departe de podium. Are șanse să prindă play-off-ul, în acest moment este la 10 puncte de locul 3, care s-ar transforma în 5 după înjumătățire. „Recuperabile în două meciuri”, ar zice Gigi Becali după calcule aritmetice. Însă nici celelalte echipe nu vor sta pe loc. Titlul este departe iar pentru FCSB cea mai bună realizare a sezonului ar fi să prindă un loc de Conference League la vară, deci locurile 2-3, eventual 4 în funcție de cine va câștiga Cupa României, pentru că pentru Europa League FCSB ar trebui să câștige Cupa, de unde este practic eliminată, Gigi Becali confirmând din nou că este dezinteresat de doua competiție autohtonă, uitând că aceasta te duce în Europa pe o treaptă superioară.
Este clar că Feyenoord pleacă cu prima șansă diseară. Mai ales că la FCSB lipsește omul momentului, Bîrligea. La Feyenoord nu va lipsi omul momentului din campionatul Olandei, japonezul Ayase Ueda, care are 18 goluri în 15 meciuri în acest sezon.
Oltenii vor juca în febra lor obișnuită, cu un stadion care respiră prin fiecare atac. Bucureștiul va avea altă energie, mai nervoasă, mai calculată, dar tot atât de importantă. Două orașe, două dispoziții, un singur adevăr: fotbalul nostru nu mai are loc pentru scuze. Doar pentru curaj și luciditate.
Dacă rezultatele vin, seara de azi va rămâne fanilor în memorie luni bune. Se va vorbi despre spirit, despre efort, despre sclipiri. Dacă nu, vom analiza ca de obicei, vom desface fazele la milimetru și ne vom îmbărbăta că data viitoare va fi altfel. Dar până atunci, înainte să înceapă totul, rămâne întrebarea care plutește peste ambele stadioane: suntem pregătiți pentru o seară în care fotbalul decide singur ce vrea să fie? Fiindcă adevărul e dur, dar simplu: în Europa, de multe ori nu câștigi frumos. Câștigi cu dinții. Cu inima strânsă. Cu noroc prins de rever. Și uneori, cu o sclipire miraculoasă.
Iar azi se poate întâmpla una dintre acele seri rare în care imposibilul se poate preface în realitate.
Citește pe Antena3.ro
