Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Occidentul riscă o escaladare și o extinderea a conflictului militar din Ucraina, testând în permanență liniile roșii ale Kremlinului, mai nou prin trimiterea de tancuri performante și, în curând, a avioanelor de luptă F-16. Concomitent, liderul de la Kiev, Volodimir Zelenski, continuă să exercite presiuni, în vederea admiterii țării sale în NATO.
Secretarul general al Alianței Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg, alți oficiali ai blocului militar vestic și - cel mai important - însuși președintele american, Joe Biden, au dat însă de înțeles că Ucraina nu va deveni membru cu drepturi depline prea curând. Ei au sugerat că acest lucru s-ar putea petrece, eventual, doar după încheierea războiului.
În schimb, liderii occidentali par dispuși să ofere Kievului o serie de garanții de securitate, care, după cum remarcă mass-media de peste Ocean, vor implica un angajament masiv și îndelungat din partea Washingtonului.
Spre exemplu, recent, administrația Biden a vorbit despre posibilitatea de a acorda Ucrainei statutul oferit Israelului, ceea ce ar implica un angajament de livrări permanente și prin rotație de armament, precum și alte tipuri de ajutoare externe, după modelul utilizat de mult timp de către Casa Albă în sprijinul statului evreu.
Acest statut constă în garanții de securitate pe termen lung - derulate la intervale de zece ani în cazul Israelului -, inclusiv arme, muniții și bani, care nu sunt supuse realității din teren, cum ar fi, spre exemplu, soarta actualei contraofensive ucrainene, și nici calendarului electoral american.
Cu alte cuvinte, SUA nu ar reevalua sprijinul acordat Kievului, chiar dacă actuala contraofensivă ucraineană eșuează și nici măcar dacă electoratul american ar vota pentru o schimbare a actualei administrații de la Washington, la următoarele alegeri.
Acest lucru ar însemna, evident, continuarea implicării americane și, implicit, a rolului SUA în conflictul din Ucraina, indiferent de soarta luptelor.
Induși în eroare?
Administrației Biden s-a bucurat acasă de un sprijin public larg și, mai important, de susținerea aliaților internaționali pentru politicile sale, atât timp cât Ucraina putea fi prezentată drept „câștigătoare”, remarcă David O. Sacks, un cunoscut antreprenor, publicist și investitor american în firme de tehnologie, într-un articol publicat în „Responsible Statecraft”, revistă online care prezintă opinii și analize de politică externă americană.
„Anul trecut, după ce Ucraina a recucerit teritoriile din jurul Harkovului și Hersonului, națiunea americană a primit asigurări că ucrainenii vor termina treaba în primăvara și vara anului 2023.”, scrie Sacks.
„Această nouă contraofensivă ucraineană ar urma să ducă la recucerirea teritoriilor ocupate de către ruși, amenințând chiar controlul Rusiei asupra Crimeei și, astfel, ar trimite Moscova la masa negocierilor și ar pune capăt războiului. Mulți americani au susținut ajutoare de peste 100 de miliarde de dolari, deblocate pentru Ucraina, bazându-se pe acest scenariu.”, observă Sacks.
Dar, continuă el, „promisiunea implicită a fost că aceasta a fost o cheltuială unică, nu o bază pentru un credit anual, într-un nou război, fără sfârșit”.
Modelul pare foarte familiar, concluzionează Sacks. „Acum, debutul dificil al contraofensivei, cuplat cu o propunere de acord multianual la Vilnius, arată clar că totul a fost o minciună sau o iluzie. Dar nu este oare ceea ce se întâmplă întotdeauna? Administrațiile ne ademenesc cu intrarea în război, cu promisiuni de victorie rapidă și ușoară, iar apoi, odată implicați, ne spun că nu ne putem retrage, indiferent de costuri, pentru că este în joc credibilitatea americană. Avem din nou un Vietnam, Afganistan sau Irak, doar că, de data aceasta, cu un adversar înarmat nuclear, ceea ce creează un risc sporit ca războiul să se transforme în orice moment în cel de-al treilea război mondial.”, susține publicistul american.
Deocamdată, SUA abia au ieșit din războaiele de peste două decenii din Irak și Afganistan și rămân bine ancorate într-o altă „ocupație eternă”, în nord-estul Siriei, acolo unde, aparent, americanii nu au obiective strategice reale sau vreo misiune concretă.
