Cine l-a ucis pe Olof Palme. Sfârșit de anchetă

După 34 de ani de anchetă, în care între ucigașii imaginari ai charismaticului Olof Palme s-au perindat, pe rând, un condamnat nevinovat, agenți CIA, separatiști kurzi sau membri ai serviciilor de securitate din Africa de Sud, procuratura a anunțat numele asasinului fostului premier, considerat de mulți arhitectul Suediei moderne. Este vorba despre un bărbat care s-a sinucis în urmă cu 20 de ani. 

Procuratura suedeză a anunțat, ieri, numele bărbatului care l-ar fi ucis în 1986 pe fostul prim-ministru al Suediei, Olof Palme, punând astfel capăt unui mister ce durează de mai bine de trei decenii. „Este vorba despre Stig Engstrom”, a declarat procurorul-șef, Kristen Peterson, citat de BBC. „Pentru că persoana a murit, nu pot aduce acuzații la adresa sa și am decis să sfârșesc investigația”, a adăugat Peterson.

„Modul de comitere al crimei este modul în care noi credem că ar fi acționat asasinul”, a ținut să precizeze însă procurorul. Peterson a recunoscut că, inițial, Engstrom nu s-a aflat în centrul anchetei. Când investigatorii au cercetat trecutul bărbatului, ei au descoperit însă că acesta era familiarizat cu utilizarea armelor, deoarece fusese în armată și mai făcea parte și dintr-un club de trăgători de elită. De asemenea, în cartierul său, Engstrom era cunoscut drept un critic al politicii promovate de Palme, iar rudele lui au mărturisit, la rândul lor, că bărbatul avea o părere foarte proastă despre fostul premier. Engstrom avea probleme financiare și cu alcoolul, a mai spus Peterson. El era cunoscut drept „Omul Skandia”, deoarece lucra la compania de asigurări Skandia.

În seara asasinatului, Engstrom a rămas până târziu la sediul firmei, aflată în apropierea locului crimei. Apoi, bărbatul a mințit asupra modului în care a acționat în primele momente de după uciderea premierului, pretinzând chiar că a încercat să-l resusciteze pe Palme. De altfel, el a fost identificat prima oară drept suspect de către un jurnalist suedez, iar poliția a început să-i cerceteze trecutul la 18 ani după ce acesta se sinucisese. Jurnalistul sugerase că Engstrom l-a împușcat pe Palme, deoarece fostul premier avea păreri de stânga. Fosta soție a lui Engstrom a declarat însă ziarului, la vremea respectivă, că bărbatul „era mult prea laș; nu ar fi făcut rău nici măcar unei muște!”.

Teoriile conspirației

Sub ochii a zeci de martori îngroziți, Palme a fost împușcat mortal, din spate, pe cea mai aglomerată arteră din centrul capitalei Stockholm, după ce a ieșit dintr-un cinematograf unde fusese cu soția sa, Lisbet, rănită și ea, în seara zilei de 28 februarie 1986. Cu doar câteva ore înainte, el le dăduse liber membrilor echipei sale de securitate. Palme, care avea la data respectivă 59 de ani, a murit instantaneu, iar ucigașul a reușit să fugă de la locul crimei. Arma sa nu a fost găsită nici până astăzi.

Mii de oameni au fost interogați ulterior și, după doi ani, un bărbat a fost condamnat la închisoare pe viață, în urma unei identificări la care a participat Lisbet Palme. Nu după mult timp însă, la apel, bărbatul avea să fie eliberat, deoarece nu fusese stabilit niciun motiv pentru comiterea asasinatului și nici nu fusese găsită arma crimei. De-a lungul timpului, peste 130 de persoane au mărturisit că ar fi comis crima, iar teoriile conspirației au invocat numeroase forțe din umbră, între care Agenția Centrală de Informații a SUA (CIA), separatiștii kurzi sau serviciile de securitate din Africa de Sud.

Charismaticul Palme a fost premier între 1969 și 1976, precum și între 1982 și 1986, fiind considerat de admiratori arhitectul statului suedez modern. Palme a fost extrem de vocal în privința unor probleme internaționale, iar pe plan intern, o serie din reformele sale i-a înfuriat pe numeroși oameni de afaceri. El a criticat puterile nucleare și a condamnat invazia sovietică asupra Cehoslovaciei, bombardarea Vietnamului de către SUA, precum și regimul de apartheid din Africa de Sud. De asemenea, Palme a declarat gruparea kurdă PKK drept „teroristă”.

Dosarul morții lui Palme, rămas nerezolvat peste trei decenii, a fost unul dintre punctele sensibile ale conștiinței colective a suedezilor, extrem de mândri de siguranța țării lor.