Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se încheie o săptămână încărcată în cazul Gurlitt, proprietarul comorii naziste din cartierul munchenez Schwabing. Luni, autorităţile germane au anunţat parafarea unui acord de colaborare între octogenarul Cornelius Gurlitt şi avocaţii săi, pe de-o parte, şi Guvernul german şi autorităţile regionale din Bavaria, pe de alta, prin care Gurlitt îşi va primi colecţia înapoi, dar o va pune la dispoziţia comisiei de cercetare a provenienţei operelor de artă şi va restitui descendenţilor proprietarilor de drept acele opere dovedite a fi artă degenerată sau confiscată de nazişti. Miercuri, Procuratura in Augsburg a decis să ridice ordinul de confiscare a colecţiei, astfel că aceasta ar urma sä revinä după doi ani de aşteptare în posesia lui Cornelius Gurlitt.
Televiziunea germană n-tv a anunţat vineri că, în ciuda anunţului de miercuri, operele din colecţia lui Gurlitt nu se vor mişca din locul în care sunt depozitate în acest moment. „Oficial, Procuratura in Augsburg a ridicat decizia de sechestrare şi confiscare a colecţiei, însă ea rămâne în continuare sub protecţia statului german”, a subliniat n-tv. „În baza înţelegerii parafate, domnul Gurlitt şi-a dat acordul ca întreaga colecţie să fie pusă la dispoziţia comisiei de cercetare a provenienţei operelor de artă. Acţiunile din ultimele zile au sporit într-un sens pozitiv dinamismul din acest caz”, a anunţat un purtător de cuvânt al comisiei de cercetare a provenienţei Taskforce Schwabinger Kunstfund. Conştientizând valoarea însemnată a colecţiei, cele două părţi s-au înţeles ca din raţiuni de securitate şi pentru a-l proteja pe Cornelius Gurlitt, statul german să asigure protecţia acesteia, dar să îi permite acestuia acces nelimitat la operele sale în locaţia secretă din Munchen. „Locaţia nu se va schimba. Orice mutare a operelor reprezintă un pericol, inclusiv pentru o eventualä deteriorare, de aceea vom evita schimbarea locaţiei”, a comentat purtătorul de cuvânt.
O altă necunoscută este cine va prelua din acest moment costurile de cercetare a provenienţei. Cât timp colecţia a fost confiscată, Procuratura din Augsburg avea obligaţia să plătească activitatea Taskforce-ului. Pe de altă parte, acordul prevede că Taskforce are datoria să finalizeze ancheta de cercetare a provenienţei până în aprilie 2015, când toate operele vor reveni şi în mod fizic în posesia lui Cornelius Gurlitt, mai puţin cele dovedite a fi artă degenerată sau jefuită de nazişti. „Unde va depozita Gurlitt această colecţie? Tot în locuinţa sa din Munchen, a cărei adresă e cunoscută de tot mapamondul?”, se întreabă cu ironie jurnaliştii germani.
În data de 28 februarie 2012, procurorii şi vameşii bavarezi au pătruns în locuinţa octogenarului Cornelius Gurlitt din Munchen şi i-au confiscat 1280 de opere (1406 creaţii individuale) sub suspiciunea de artă degeneratä sau jefuită de nazişti. Cornelius este fiul lui Hildebrand Gurlitt, unul dintre cei patru comercianţi de artă agreaţi de regimul nazist condus de Adolf Hitler. Cornelius este suspectat de evaziune fiscală, însă nici după mai bine de doi ani procuratura nu a cutezat să formuleze vreo acuzaţie împotriva sa, dar susţine că ancheta nu este încă încheiată.
Avocatul şi expertul în artă Peter Raue consideră că acţiunile din această săptămână sunt un dezastru. „Partea pozitivă este că datorită domnului Gurlitt, fie şi fără voia sa, s-au relansat discuţiile despre arta confiscată în perioada nazistă, dar şi despre modul în care gestionează statul german această situaţie. Dezbaterea a devenit tot mai virulentă. Faptul că ministrul Culturii, Monika Grutters, a înfiinţat o fundaţie care să gestioneze discuţiile vehemente şi formulările de restituire este o urmare pozitivă a scandalului Gurlitt. Ridicarea ordinului de confiscare şi sechestrare a colecţiei este o ruşine pentru procuratura germană. Totul este un dezastru cum nu am întâlnit vreodată în justiţia germană”, a comentat Raue.
Cum a comentat presa germană
„Cazul Gurlitt este deja material didactic pentru modul dificil în care se gestionează infracţiunile regimului nazist şi beneficiarilor acesteia, chiar şi la 70 de ani de la căderea dictatorii naziste. Devin tot mai evidente lacunele şi deficientele mult lăudatei gestionări germane a trecutului nazist”, notează Frankfurter Rundschau. „Germania are nevoie de o lege privind arta confiscată de regimul nazist. Ce poate exprima mai evident nesiguranţa relaţiei germane faţă de propria sa istorie decât un bărbat, care în spatele unei uşi, deţine certificatul unui trecut care parţial este al său, dar şi al multor altora, un bărbat pierdut în noţiunea timpului, care la 70 de ani de la căderea Germaniei naziste deţine imaginile trecutului în toate sensurile posibile”, se întreabă Die Welt. „Cazul Gurlitt este mai degrabă unul moral, decât penal. Întrebarea principală este dacă un bărbat, o familie a profitat de o serie de infracţiuni ce datează de mai multe decenii dar care au repercusiuni şi în zilele noastre. Astfel de întrebări nu îşi găsesc răspunsul printr-o semnătură pusă pe o hârtie. Cazul Gurlitt este un complex gigantic, mai puţin pentru jurişti sau miniştri, cât pentru istorici, experţi în artă şi cercetători din domeniul provenienţei artei”, concluzionează Die Zeit.
