Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În mai puţin de 30 de zile, americanii vor merge la vot să aleagă preşedintele ţării pe următorii 4 ani. Entuziasmul electoratului este semnificativ scăzut comparativ cu 2004 şi 2008, conform datelor furnizate de un sondaj Gallup publicat de USA Today. În vara lui 2004, 68% dintre democraţi se declarau entuziasmaţi să participe la vot. În 2008, procentul scăzuse la 61%, iar anul acesta la doar 39%. Barack Obama înregistrează un avans de 3% în faţa contracandidatului său republican, Mitt Romney. Însă evenimente recente din viaţa Americii ar putea schimba balanţa în mod decisiv.
Dezbaterea
Unul dintre aceste evenimente a fost dezbaterea prezidenţială televizată, unde Obama l-a întîlnit pe Mitt Romney. Întrebat ce a realizat în ultimii 3 ani şi jumătate, Obama, avocat de profesie, a răspuns sub limita aşteptărilor şi nu a reuşit să-şi argumenteze cauza în faţa alegătorilor. În schimb, Mitt Romney a atacat din plin, în timp ce Obama a ţinut capul plecat, creând imaginea unui om gata să predea ştafeta. Drept rezultat, un sondaj de opinie efectuat de postul TV CNN imediat după dezbatere a arătat că 67% din cei chestionaţi au mai multă încredere în Mitt Romney decât în Obama –un procent devastator, având în vedere că, înaintea dezbaterii, doar 30% din cei chestionaţi se declaraseră încrezători în agenda republicanului.
Răzbunarea lui Bin-Laden
Obama se pare că va eşua şi la capitolul politică externă în următoarea dezbatere cu Romney. Tocmai când era pregătit să anunţe că a pus teroriştii pe fugă, în special pe al-Qaeda, un atac terorist asupra misiunii diplomatice americane din Libia a scuturat platforma electorală a democraţilor.
Osama bin-Laden a fost ucis de trupele speciale SEALS la ordinul direct al lui Barack Obama în luna mai, 2011. De atunci, au mai fost lichidaţi şi alţi terorişti urmăriţi internaţional. Dar chiar în 11 septembrie 2012, cu două luni înainte de alegeri, în ziua când americanii comemorau atacul terorist de la World Trade Center, un grup de islamişti ataca misiunea diplomatică din Bengazi, Libia, ucigându-l pe ambasadorul Chris Stevens şi trei dintre oamenii săi. A fost o lovitură grea pentu Obama, cu daune electorale greu de reparat.
Preşedintele a refuzat mai bine de o săptămână să numească atacul drept unul ”terorist.” Oficialii administraţiei sale au fost instruiţi să susţină aceeaşi declaraţie, cum că a fost un atac ”spontan” al unor protestatari supăraţi pe un film antiislamist produs în Statele Unite, în ciuda faptului că Obama avea informaţii clare că atacul a fost unul terorist şi planificat în avans.
Abia în urma presiunilor făcute de mass-media, şi după ce detaliile atacului au fost evidente întregii lumi prin reţelele de socializare Twitter şi YouTube, oficialii administraţiei au început să admită realitatea. Obama a fost ultimul oficial american care a recunoscut că atacul a fost planificat şi executat de terorişti, posibil cu legături al-Qaeda.
Astfel Obama se confruntă cu misiunea dificilă de a profita politic de pe urma uciderii lui Bin Laden, dar pe de altă parte, trebuie să explice cum a pierdut un ambasador american în mânile teroriştilor într-o ţară pe care el o declarase un succes al politicii sale externe.
Jimmy Carter şi Barack Obama, o paralelă
Ultimul ambasador american ucis în misiune a fost Adolph Dubs. Trimis în Afghanistan de către preşedintele american Jimmy Carter în 1978, Dubs a fost răpit şi omorât în februarie 1979 într-un schimb de focuri bizar între răpitori, forţele armatei afgane şi agenţi ruşi ce au pretins că intenţionau să salveze diplomatul american.
Preşedinţii Jimmy Carter şi Barack Obama mai au în comun, pe lângă tragicul record de a pierde un ambasador în misiune, şi ciudata aversiune faţă de dezbateri.
Democratul Jimmy Carter a refuzat să se prezinte la prima sa dezbatere prezidenţială din 1980. A doua dezbatere a fost anulată, iar la ultima dezbatere Carter s-a prezentat atât de slab, încât a produs contracandidatului său, Ronald Reagan, un avantaj de aproape 10% în alegeri.
În 1980, ca şi în 2012, contracandidaţii republicani au fost guvernatori ai unui stat liberal. Ronald Reagan a condus California, iar Mitt Romney a fost ales guvernator în Massachusetts. În 1980, ca şi în 2012, economia ţării se afla în situaţie jalnică, iar inflaţia atinsese cote îngrijorătoare. Carter impusese reguli ridicole pentru a salva sursele de energie, precum limitarea vitezei la maşini pe autostrăzi şi reducerea accesului la surse de căldură pe timp de iarnă, cerând americanilor să pună un pulover, două, pe umeri. Carter a mai fost renumit şi pentru imensa lui gafă de a declara că se consultă cu fiica lui în vârstă de 12 ani pe probleme de arme nucleare. Și, desigur, a mai fost şi criza ostaticilor din Iran.
Nici campania electorală a lui Romney nu e uşoară, el având o prestaţie mediocră în timpul campaniei electorale făcând o serie de gafe. El i-a numit "asistaţi” pe americanii de rând şi a afirmat, chiar în dezbaterea din 3 octombrie, că nu vrea ca America să ajungă "ca Spania”.
Romney nu este preferat nici de liderii europeni, tradiţionali susţinători ai candidaţilor liberali la Preşedinţia Americii.
Romney şi Europa
Sigur, Romney nu şi-a făcut prieteni în rândul ţărilor Uniunii Europene când a declarat, în timp dezbaterii de pe 3 octombrie, că nu doreşte ca America să devină ”Spania.” El a făcut referire la faptul că Guvernul spaniol cheltuieşte 42% din economia ţării.
Conform agenţiei de statistici Eurostat, Guvernul spaniol a cheltuit de fapt 43,6% din produsul intern brut al ţării în 2011. Conglomeratul european format din 27 de ţări a cheltuit în medie 49,1% din totalul producţiei economice în anul precedent.
Donald Trump, magnatul american devenit star ”reality show” a fost şi el pomenit de Obama şi Romney pe timpul dezbaterii. Pe Twitter, Trump s-a arătat mândru să fie pomenit de către cei doi contracandidaţi. El a spus că menţionarea numelui său e mărturia importanţei pe care o are în domeniul creării de noi locuri de muncă în America.
