Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Soldatul japonez Hiroo Onoda nu a ştiut până în 1974 că s-a încheiat Cel de-al Doilea Război Mondial, pentru că a stat ascuns pe insula filipineză Lubang, refuzând să se predea. La Munchen, în elegantul cartier Schwabing, un octogenar german, Cornelius Gurlitt, trăieşte rupt de lume aproape precum japonezul din poveste. Şi-a dedicat viaţa unor tablouri şi ascunderii lor de ochii lumii. Numai că tablourile cu pricina sunt parte din patrimoniul universal. Practic, Cornelius Gurlitt a ţinut ostatici mari maeştri ai artei: Picasso, Matisse, Chagall, Otto Dix, Canaletto, pentru a nu enumera decât câteva dintre numele celor ale căror opere de artă au fost dosite în apartamentul bătrânului.
Moştenire şi moralitate
Obţinute de tatăl său în condiţii nu în totalitate clare, moştenite de Cornelius după moartea părinţilor, cele 1.406 tablouri descoperite de autorităţile germane în apartamentul munchenez în februarie 2012 sunt, în orice caz, parte din ceea ce a jefuit regimul nazist.
La cei 80 de ani ai săi, din universul său dat peste cap de confiscarea celor 1.406 tablouri, singura lui dragoste, după cum a mărturisit, Cornelius Gurlitt nu cedează. Nu are de gând să predea vreun tablou de bunăvoie, deşi există voci care s-au ridicat pentru a revendica unele dintre operele descoperite la el în casă. Opere care fuseseră jefuite de nazişti de la proprietarii lor evrei.
Autorităţile germane se află în faţa unei imense probleme morale şi juridice. Nu ştiu cu ce să-l “agaţe” pe Gurlitt, dând din colţ în colţ pentru a împăca şi capra şi varza. Deocamdată n-au împăcat pe nimeni, iar secretomania de care au dat dovadă în legătură cu cazul Gurlitt nu face decât să le dăuneze.
Domiciliul stabil la Salzburg
Cu fiecare zi care trece, cazul adaugă noi detalii care îl îngreunează. Cotidianul german Suddeutsche Zeitung scrie că Gurlitt figurează în scriptele Fiscului austriac, la Salzburg, unde de altfel apare ca având şi domiciliul stabil. Cornelius Gurlitt deţine, în afara apartamentului din Munchen în care a fost făcută descoperirea de tablouri, şi o casă în oraşul austriac. Pentru statul german, Gurlitt este o adevărată fantomă, atât timp cât el nu este înregistrat la Fisc, nu primeşte pensie, nu plăteşte asigurări de sănătate etc. Trăia din venituri obţinute din când în când, din vânzarea unora dintre operele pe care le deţinea. Se pare că de-a lungul anilor a vândut vreo 30.
“Venituri modeste”
Autorităţile germane intenţionau să-l acuze de evaziune fiscală şi tăinuire. Dar Suddeutsche Zeitung scrie că şansele ca autorităţile să formuleze acuzaţii la adresa sa sunt minime. Căci Gurlitt a plătit taxe la Salzburg, dar pentru nişte “venituri modeste”. Povestea cu operele găsite la Gurlitt încaieră autorităţile landului Bavaria cu cele federale, care-şi pasează problema ca la tenis.
Echipa
A fost constituită o forţă operaţională, o echipă formată din şase specialişti, şeful lor fiind Uwe Hartmann, care se ocupă de ani de zile cu căutarea şi identificarea furturilor de artă din perioada nazistă, pentru a descâlci cazul operelor găsite. “Multe dintre opere au fost cumpărate de tatăl lui Cornelius, Hildebrand Gurlitt personal, la un preţ de cumpărare stabilit de Ministerul Propagandei naziste. Conform legii, el devenea moştenitorul drepturilor patrimoniale. Operele devin astfel ale lui. Iar statutul acesta legal nu a fost schimbat niciodată. Asta în baza legii naziste din 1938. Legea nu a fost schimbată de Aliaţi, nici de guvernele care au urmat. Acţiunile au fost catalogate drept o barbarie a naziştilor la adresa artei, dar situaţia legală nu a fost niciodată schimbată şi nici nu s-a dorit asta vreodată”, a explicat acesta pentru presa germană. “Pentru operele despre care se dovedeşte că au fost confiscate la presiunea naziştilor de la artişti sau colecţionari evrei, Acordul de la Washington prevede o soluţie legală şi corectă faţă de moştenitori”, a adăugat sursa citată. “În Germania, muzeele publice s-au obligat să caute după asemenea opere şi să le restituie moştenitorilor. Cât priveşte colecţiile şi muzeele private, ele nu se află sub incidenţa Acordului de la Washington, dar din punct de vedere moral ar trebui să recurgă la acelaşi gest”, este de părere Hartmann, care crede că identificarea operelor jefuite de nazişti din colecţia lui Gurlitt va dura câţiva ani. “Fiecare caz e diferit, fiecare pictură este diferită”, spune el, potrivit Der Spiegel.
Autorităţile de la Berlin poartă discuţii cu reprezentanţii Jewish Claim Conference, organizaţie evreiască îsărcinată cu restituirea bunurilor spoliate de nazişti, pentru a-i găsi pe eventualii moştenitori ai operelor de artă descoperite la Munchen, fără a-i include în forţa operaţională care se ocupă de cazul Gurlitt.
Reprezentantul în Germania al Jewish Claim Conference a declarat că organizaţia sa doreşte să fie prezentă în cadrul forţei operaţionale şi ca toate operele găsite la Gurlitt să fie vizibile pe Internet pe cât posibil până la finele anului, pentru a se uşura căutarea aparţinătorilor de drept.
