Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Alarma s-a dat la Forsmark, a doua centrală nucleară ca mărime a Suediei, când un angajat a trecut prin faţa unui monitor care măsura radiaţia. Acesta arăta că pantofii angajatului aveau un nivel înalt de radiaţii. Personalul a crezut că avusese loc un accident în cadrul centralei. După o examinare detaliată s-a descoperit că sursa radiaţiilor se afla la 1.100 de kilometri distanţă, în oraşul ucrainean Cernobîl.
Detectarea timpurie a jucat un rol crucial în forţarea autorităţilor sovietice să facă public dezastrul care a avut loc la Cernobîl în aprilie 1986. Când a sunat alarma la Forsmark, dimineaţa devreme la 28 aprilie 1986, nu se ştia dacă fuseseră eliberate materii radioactive, în ciuda scanării tuturor instrumentelor. “Nu am găsit nimic”, povesteşte Claes-Göran Runermark, care în acel moment era gestionarul operaţiunii, potrivit site-ului Parlamentului European. “Am folosit toate sistemele de detectare a radiaţiilor în mod repetat şi nu am găsit nimic la Forsmark”. În ciuda alarmei, angajaţii de la Forsmark nu au intrat în panică. “Aş spune că am fost calmi pe tot parcursul zilei”, îşi aminteşte Runermark.
După alte analize, şi-au dat seama că particulele radioactive găsite în iarbă erau specifice centralelor nucleare sovietice. În timpul week-end-ului, vântul suflase dinspre sud-est, iar în nord-estul Suediei plouase, materiile radioactive depunându-se pe pământ în acea zonă. În acea seară, la două zile de la dezastru, Uniunea Sovietică a declarat că a avut loc un accident la Cernobîl, în Ucraina, care în acel moment era o republică a URSS.
“Datorită faptului că am detectat radioactivitatea devreme, am putut informa autorităţile suedeze timpuriu. Lumea întreagă a aflat de la noi despre poluarea radioactivă venită din Uniunea Sovietică”, a adăugat Runermark. Astăzi, majoritatea materiilor periculoase s-au descompus, dar unele materiale precum cesiul şi plutoniul vor rămâne în mediu timp de decenii, sute sau mii de ani, la niveluri reduse însă.
Dezastrul de la Cernobîl a arătat faptul că poluarea nu cunoaşte frontiere. Pentru ameliorarea protecţiei sănătăţii umane şi a mediului în viitor, UE preia rolul de lider în dezvoltarea unor politici şi realizarea unor acorduri internaţionale pentru evitarea catastrofelor precum cea de la Cernobîl. Uniunea Europeană lucrează la ameliorarea mediului prin Centrul european pentru cercetarea poluării, fixând şi implementând standarde de protecţie a mediului înconjurător. Institutul pentru politicile europene în domeniul mediului lucrează la reglementarea mai bună a chestiunilor legate de mediu.
În martie 2014, Parlamentul European a susţinut o aducere la zi a dreptului UE pentru realizarea unor evaluări a impactului asupra mediului, pentru respectarea biodiversităţii, pentru luarea în considerare a schimbărilor climatice şi pentru implicarea publicului. Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului fixează criterii pentru informarea autorităţilor naţionale în legătură cu proiecte ce trebuie evaluate şi aprobate. În perioada 2015-2018, numărul mediu al evaluărilor de acest fel în UE variază între 15.000 şi 26.000 pe an.
