Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Victor Ponta şi-a anunţat programul vizitei oficiale în SUA, care are ca moment de vârf primirea la vicepreşedintele Statelor Unite, J. Biden.
Va avea el şansa unei “surprize”, aşa cum i s-a întâmplat în 2001 lui Adrian Năstase în prima lui vizită în SUA, în calitate de prim-ministru?
Am avut şansa profesională să fac parte din delegaţia de ziarişti care a relatat desfăşurarea acelei vizite care a avut şi o serie de întâmplări neprevăzute. Cea mai importantă a fost, fără îndoială, schimbarea de program din prima zi a vizitei la Washington. Adrian Năstase urma să fie primit în 1 noiembrie de vicepreşedintele Dick Cheney la reşedinţa oficială a acestuia, din perimetrul Casei Albe. În capitala SUA măsurile de securitate maximă erau vizibile peste tot, dar sediile instituţiilor reprezentative păreau militarizate cu totul. La Pentagon “rana” lăsată de avionul deturnat de terorişti şi direcţionat pe clădire era impresionantă, iar spaţiul aerian era strict supravegheat. Unul din avioanele “teroriste” avusese ca ţintă chiar Casa Albă şi, ca măsură de prevedere, culoarele de zbor către aeroportul din apropiere fuseseră acum puţin “mutate”. Avioanele militare de vânătoare şi bateriile antiaeriene erau în alarmă pentru a doborî orice “intrus” pe cerul Washingtonului.
Întârziere la cimitirul militar Arlington
Oraşul era de fapt încă sub stare de asediu deşi de la 11 septembrie trecuseră cinci săptămăni. La 1 noiembrie, dimineaţă am mers la Cimitirul Naţional Arlington, unde premierul urma să depună o coroană de flori la Monumentul Soldatului Necunoscut. În memorialul care venerează eroismul victimelor războaielor Statelor Unite atmosfera solemnă era şi mai apăsătoare în urma atentatelor teroriste din 11 septembrie, fiind subliniată de ceremonialul militar. O companie de gardă aştepta să desfăşoare momentele actului oficial care impunea primirea cu onoruri militare a primului-ministru român. Ceilalţi oficiali români, precum şi grupul de presă erau şi ei poziţionaţi după regulile oficiale ale protocolului care nu permitea schimbarea poziţiilor şi vorbitul cu glas tare. Chiar şi şoptitul era admonestat cu priviri severe de ofiţerii americani.
Ceremonialul se derula punct cu punct. Compania de gardă înainta într-o cadenţă bine învăţată, de 5 secunde la un pas, cu arma în poziţie pe umăr. Trupa urma să ajungă în locul de sosire al premierului cu câteva momente înainte de oaspete. Dar parcursul gărzii a fost stopat cu circa o sută de metri înainte de punctul de întâlnire, pe o alee ce urca în pantă spre rotonda mausoleului din vârful colinei Arlington. De unde ne aflam priveam spre clădirile reprezentative ale Washingtonului – situate peste fluviul Potomac. Nu înţelegeam întârzierea; doar un eveniment important o putea produce. Ne întrebam între noi cu glas scăzut, făceam supoziţii, ştiind că Adrian Năstase nu încalcă regulile protocolului. După o lungă aşteptare, de mai bine de o oră, garda îşi reia înaintarea pe alee, semn că premierul este în apropiere. Eram lângă Şerban Mihăilescu care îmi explică, şoptindu-mi la ureche: “Doar dacă îl primea Bush putea întârzia aici”. După desfăşurarea ceremonialului, Năstase, radiind de fericire, ne spune: “Am fost la preşedintele Bush”.
Detaliile aveam să le primim abia în cursul întâlnirii de seară, la ambasadă, unde, potrivit obiceiului, şeful delegaţiei făcea bilanţul fiecărei zile prezentându-l ziariştilor.
De la Arlington, plecăm în viteză la Departamentul de Stat şi apoi, conduşi de celebra Mery, cea mai veche funcţionară de protocol a administraţiei americane, care servea aici încă din vremea lui Kennedy, parcurgem pe jos distanţa până la Casa Albă. Controlul durează doar câteva minute şi iată-ne introduşi în perimetrul celebru. Aici îl aşteptăm preţ de câteva minute pe Năstase, care avea prevăzută o conferinţă de presă pe peluza din faţa reşedinţei vicepreşedintelui Cheney. A spus câteva fraze despre dialogul cu preşedintele Bush şi despre convorbirea prin videoconferinţă cu vicepreşedintele Cheney, aflat din motive de securitate într-un loc secret.
Cum schimbă istoria schimbatul cămăşii la Casa Albă
Abia seara aveam să aflăm cum a ajuns Năstase să aibă o întâlnire neprogramată cu preşedintele. Premierul ne spune simplu că “femeile pot face mult în politică, dar la Washington, rolul lor este de nepreţuit”, introducând-o pe Dana Năstase ca povestitor.
Destul de încurcată de rolul neobişnuit, ca agent de PR al primului-ministru, ne dă amănuntele:
“Eram ieri după-amiază, invitată la Prima Doamnă, Laura Bush, la un ceai la care mai erau prezente între altele soţia primarului din Washington, soţia ambasadorului nostru în SUA, precum şi alte doamne din cercul apropiat al soţiei preşedintelui. La un moment dat, în camera în care ne aflam a intrat chiar George W. Bush, care ne-a explicat încurcat că a venit să-şi schimbe cămaşa. Doamna Bush face prezentările şi, când ajunge la mine, preşedintele spune jovial – ştiu că soţul dvs. se află aici. Doamna Bush adaugă zâmbind «aliaţii noştri apropiaţi». Bush se uită spre mine şi continuă logic ideea: «Aliaţii cei buni trebuie să-i cunoaştem direct. E un bun prilej acum să modific agenda primirilor». Mi-a strâns mâna şi a ieşit din cameră”, termină Dana Năstase povestirea.
Aşa s-a scris o filă de istorie consemnată la 1 noiembrie: primirea neprogramată a premierului Adrian Năstase la preşedintele George W. Bush.
Adrian Năstase a avut în cursul vizitei oficiale în SUA, în perioada 29 octombrie – 3 noiembrie, un program substanţial care este descris în lucrarea “Lumea, americanii şi noi”, avându-l ca autor pe fostul prim-ministru. Sunt menţionate întâlnirile cu secretarul de stat Colin Powell, cu adjunctul secretarului Apărării, Paul Wolfowitz, cu secretarul Trezoreriei, Paul O’Neill, cu secretarul Comerţului, Don Evans, cu secretarul Energiei, Spencer Abraham, cu procurorul general, Joan Ashcroft. Agenda a cuprins şi întâlniri cu preşedintele Băncii Mondiale, James Wolfensohn, cu directorul executiv al FMI, Hort Kohler (ce avea să devină apoi preşedintele Germaniei).
Peste tot Adrian Năstase a pledat pentru extinderea NATO de la Marea Baltică la Marea Neagră şi crearea unei Europe libere şi întregite.
Am relatat atunci, pe larg, pentru Jurnalul Naţional aceste intâmplări.
Citește pe Antena3.ro
