Davos, un Bilderberg gigantic şi mai transparent

Criza economică dezbătută intens în ultimii doi ani a trecut în planul al doilea la Forumul Economic Mondial de anul acesta. La ordinea zilei s-au aflat discuţiile despre terorism şi "contaminarea politică" în lumea arabă, după ce Tunisia a dat tonul revoltelor împotriva regimurilor dictatoriale. Chiar şi debutul "brain-storming-ul" internaţional de la Davos, la care au participat peste 2.500 de invitaţi – şefi de state şi de guverne, economişti, directori de companii, ziarişti şi artişti – era să fie compromis din cauza unui act tero­rist.

Invitat să ţină discursul de deschidere, preşedintele rus, Dmitri Medvedev, a fost la un pas de a nu mai veni la forum din cauza unui atentat sinucigaş petrecut cu două zile înainte pe Aeroportul Domodedovo din Moscova, care a vizat să ucidă în special cetăţeni străini veniţi să viziteze capitala rusă. Medvedev s-a hotărât în ultima clipă să vină la Davos, iar în discursul inaugural a încercat să minimalizeze pericolele  terorismului şi să prezinte lumii o Rusie mai sigură din toate punctele de vedere, tot mai emancipată econo­mic, mai puţin coruptă şi cu un mediu de afaceri mai sigur şi deschis investiţiilor străine. Asistenţa l-a pri­vit însă cu scepticism. Pe Medvedev l-a dat de gol şi cazul fostului magnat al petrolului, Mihail Hodorkovski, celebrul deţinut politico-economic, fost preşedinte al Yukos, căruia jus­ti­ţia rusă, la "semnalul" Kremlinului, îi prelungise la începutul anului de­tenţia printr-o nouă pedeapsă. Astfel, potenţialii investitori străini nu s-au convins că Rusia ar fi de acum încolo un loc sigur pentru afacerile lor, gândindu-se că ar putea fi "ţe­puiţi" după "modelul Hodorkov­ski". Iar când în anturajul preşedintelui rus l-au zărit şi pe "omul cu va­liza" au avut reprezentarea unei forţe mili­tare care mai degrabă intimidează decât păzeşte.

În schimb, o puternică impresie le-au făcut economiile asiatice în expansiune – China, Indonezia, dar şi India – care dau semne că se îndreaptă cu paşi repezi spre primele locuri în ierarhia economico-financiară a lumii. De pildă, China şi India au fost reprezentate de cele mai numeroase delegaţii, de patru-cinci ori mai mari decât acum zece ani. O altă economie în expansiune care ar putea schimba ierarhia mondială se anunţă a fi Brazilia.

La Davos s-a vorbit şi despre pră­pastia dintre săraci şi bogaţi, adâncită tot mai mult de criză. Specialiştii văd în acest fenomen o sursă de instabi­litate socială şi politică, ce ar putea avea ca rezultat nu atât revolta celor frustraţi, cât creşterea inflaţiei, cu efecte dezastruoase asupra preţului alimentelor. Ca exemplu a fost dat Egiptul, una dintre ţările preferate de investitorii din Africa şi Orientul Mijlociu. Egiptul "fierbe" acum din cauza sărăciei întreţinute decenii întregi de regimul preşedintelui Hosni Mubarak. "Lecţia pe care o dă Egiptul e clară. Oamenii nu vor mai accepta opresiunea (...) mai ales când i se alătură preţuri crescute la alimente, şomaj şi distrugerea speranţelor tinerelor generaţii", a avertizat secretarul general al Con­fe­deraţiei Sindicale Internaţionale, Guy Rider, citat de Reuters.

Prăpastia dintre bogaţi şi săraci a început să se vadă şi în Europa, unde pătura de mijloc, care susţine consumul, se subţiază tot mai mult, pe măsură ce veniturile ei şi ale clasei muncitoare se diminuează drastic. Cu toate acestea, există şi semnale optimiste de la Davos, în special din zona euro. Joi, preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, care s-a făcut "vocea" G-20, declara că nici el, nici cancelarul german, Angela Merkel, nu vor lăsa niciodată euro "să cadă", luând astfel peste picior zvonurile de presă care "cântau Prohodul" monedei unice europene. "Problema euro (...) este o problemă de identitate. (...) Mesajul privind moneda euro este foarte simplu: este important să ne unim pentru a o apăra", a declarat Sarkozy. "A combate sărăcia şi a sprijini mişcările democratice şi justiţia socială înseamnă, în perspectivă, a câştiga pe baze sigure, nu numai militare, lupta împotriva violenţei obscurantiste şi a terorismului", a mai spus preşedintele Franţei. De altfel, forumul de la Davos s-a încheiat pe un ton optimist, cel puţin în ceea ce priveşte evitarea unei noi crize şi redresarea economiei la nivel global.

Viaţa de culise a forumului
O ziaristă de la BBC compara zilele trecute Davosul cu o reţea de socializare. La Davos există, în realitate, două agende – una publică, cu peste 200 de reuni­uni şi recepţii oficiale, şi una privată (a se citi "secretă"), pentru "cunoscătorii" care se întâlnesc în cercuri restrânse, la petreceri şi reuniuni private, în spatele uşilor închise ale apartamentelor luxoase din hoteluri, bine păzite de bodyguarzii care nu lasă să treacă nici musca.

În plus, dacă eşti ziarist debutant la Davos, trebuie să ştii foarte bine cum îţi organizezi agenda întâlnirilor şi să cunoşti perso­najele, pentru că acolo nu face nimeni lobby pentru tine şi nu vezi nici măcar un asistent personal al vreunuia dintre participanţi. Astfel, viaţa de ziarist, mai ales a unuia curios, devine o misi­u­ne aproape imposibilă în astfel de situaţii. Secretomania Davosului are ceva din cea a grupului de la Bilderberg, format dintr-o mâ­nă de oameni "aleşi", preocupaţi să pună la cale soarta lumii an de an, de fiecare dată în alt loc de pe glob, despre care se află de obicei cu puţin timp înainte sau chiar după.

Despre codul vestimentar de la Davos s-a aflat, de pildă, că nu se impune o ţinută sobră, gen costum şi cravată, ci, din contră, una cât mai lejeră, de tipul "casual business", cu pulovere călduroase, din lână fină, încălţăminte pentru zăpadă (s-a aflat că unii dintre participanţi îşi lasă, din cochetărie, bocancii la intrare, schimbându-i cu pantofii), cămăşi cu gulerul răsfrânt şi pantaloni comozi.
Ţinutele de seară sunt la fel de lejere şi confortabile. În schimb, oricine ai fi, important este să ai cărţile de vizită, şi cât mai multe, în permanenţă asupra ta, pentru că fără ele eşti "un om mort".

S-a aflat şi că unii participanţi nu au răbdare să stea cinci zile la reuniune, ştergând-o englezeşte chiar după o zi sau două. La prima ediţie a forumului, acum 41 de ani, participanţii au stat două săptămâni!...
Tot din culise s-a aflat că viaţa consoartelor participanţilor la reuniune este mai grea decât cea a amantelor. Primele au misiuni de socializare cu persoanele indicate de soţii lor în timp ce ei se află la dezbateri, spre deosebire de celelalte, care se bucură de multă libertate şi îşi aşteaptă iubiţii în pauză, să mai schimbe câteva vorbe dulci.

S-a mai aflat că în viaţa de 41 de ani a forumului, fondatorul acestuia, Klaus Schwab, ar fi sin­gu­ra persoană care i-a trântit telefonul în nas unui preşedinte fran­cez. Se întâmpla în anii ’70, când Schwab i-a cerut secretarei lui să îi facă legătura cu "domnul Giscard d’Estaing", fără a-i preciza că este vorba despre Olivier, re­pre­zen­tantul unei şcoli economice, şi nu despre Valery, preşedintele Franţei. Secretara i-a făcut le­gă­tu­ra la Palatul Elysée, iar când Schwab a recunoscut vocea pre­şe­dintelui s-a fâstâcit şi i-a închis telefonul, neştiind ce să-i spună. În fine, anul acesta s-a aflat că până şi parti­cipanţii "veterani" la forum au avut probleme cu orientarea în spaţiu din cauza lucrărilor de renovare, intrarea principală fiind mutată în spatele clădirii Centrului de Conferinţe. Schimbarea i-a derutat pe mulţi, mai ales că acea clădire e un adevărat labirint. Nu în ultimul rând, un cod nescris vorbeşte despre instinctul de turmă care funcţionează la Davos: oameni care par că ştiu ce vor se înghesuie la intrarea într-o sală, dând impresia că acolo se întâmplă ceva important. Păcăleală! Nu ştiu ce fac sau ce vor, dar îngroaşă turma, iar în sala respectivă rareori se întâmplă ceva cu adevărat important.