DOCUMENTAR/Foc şi sânge în Gaza

Fâşia Gaza, unde Israelul a lansat o ofensivă militară împotriva Hamas, este o enclavă a sărăciei şi insurgenţei, un coşmar de 50 de ani pentru statul evreu şi pentru Egipt. Hamas, considerată organizaţie teroristă, urmăreşte distrugerea Israelului şi crearea unui stat islamic.

Organizaţia dispune de mii de combatanţi şi rachete. Actuala ofensivă israeliană poate determina ralierea altor facţiuni palestiniene la acţiunile, inclusiv deschiderea unui al doilea front de către Hezbollahul şiit pro-iranian.

Fâşia Gaza, teritoriu de numai 360 km pătraţi, sărac, suprapopulat, marcat de violenţe, controlat de islamiştii Hamas, este o enclavă care, împreună cu Cisiordania, ar urma să formeze viitorul stat palestinian.
De când Hamas a luat puterea prin forţă în iunie 2007, arată AFP într-un documentar, situaţia economică şi umanitară din Gaza, deja dificilă, s-a degradat. Lipsa de carburanţi, întreruperile în furnizarea de electricitate     sunt frecvente şi perturbează funcţionarea serviciilor esenţiale. Benzina este raţionalizată, zona nu are resurse naturale, este aproape fără industrie şi suferă de o penurie cronică de apă. Peste jumătate din cei 1,5 milioane de locuitori ai acestei enclave trăiesc sub pragul de sărăcie şi cel puţin 45 la sută din populaţia activă este în şomaj.

Un coşmar pentru Israel

David Ben Gurion nu a dorit să invadeze Gaza. Yitzhak Rabin a sugerat să fie scufundată în mare. Când un israelian vrea să profereze o injurie, spune "du-te în Gaza", arăta AFP într-un documentar. Strânsă ca în menghină între Israel şi Egipt, între mare şi deşert, enclava a fost şi este un butoi cu pulbere. Ben Gurion a lansat, la timpul său, ideea de a transfera controlul asupra Fâşiei Gaza către Egipt şi Iordania. Foarte repede, fosa socială şi economică dintre palestinienii din Cisiordania şi cei din Gaza a devenit o prăpastie, deoarece Egiptul limita mişcările în afara enclavei. Mizeria a crescut, pe acest fond crescând în anii ‘50 şi mişcarea naţională palestiniană. Încurajate de cel care urma să devină preşedinte al Egiptului, Gamal Abdel Nasser, primele comandouri de "fedaini" au început să ucidă civili din sudul Israelului. Statul evreu a replicat şi aşa a început ciclul violenţelor. În cursul campaniei din Suez (1956), Israelul a invadat pentru prima oară Fâşia Gaza. În 1957, Israelul s-a retras, lăsând locul embrionarei organizaţii pentru Eliberarea Palestinei (OEP) care va fi condusă de Yasser Arafat.

Apoi, începând din 1967, palestinienii vor trăi aproape 40 de ani sub administraţie militară israeliană. Ocupaţia a adus şi lucruri bune: posibilitatea pentru palestinieni de a lucra în Israel, racordarea la reţeaua electrică, apă curentă în fiecare dimineaţă. Cu toate acestea, rezistenţa în faţa ocupantului creştea, fapt ce l-a obligat pe generalul israelian Ariel Sharon să trimită comandouri pentru a "curăţa cuiburile de terorişti" din taberele de refugiaţi. Şi calmul a revenit. Dar, în decembrie 1987, a izbucnit prima Intifada, în tabăra de refugiaţi de la Jabalia.               

Acordurile de la Oslo (1993) şi revenirea lui Yasser Aratat în Gaza, un an mai târziu, marchează începutul divorţului care va culmina în 2005, când Ariel Sharon, devenit prim-ministru, a decis retragrea armatei şi coloniilor. Iar în 2007, mişcarea Hamas i-a constrâns pe preşedintele Autorităţii Palestiniene, Mahmoud Abbas, şi mişcarea Fatah să renunţe la Gaza. Abbas şi Fatah au rămas numai cu Cisiordania, Hamas deschizând astfel uşa confruntării directe cu Israelul. Însă tirurile cu rachete împotriva statului evreu începuseră deja.  

O capcană pentru Egipt

Pentru Egipt, coşmarul ar fi acela de a redeveni  "tutorele" enclavei Gaza. "Egiptul nu va cădea în capcana israeliană", exclama preşedintele egiptean Hosni Mubarak la începutul atacului israelian, acuzând totodată Hamas că a provocat ofensiva statului evreu prin tirurile cu rachete. Egiptul suspectează că planul secret al Israelului ar consta în a "rupe" definitiv Gaza de Cisiordania şi de a se debarasa de 1,5 milioane de palestinieni, care ar "cădea" astfel pe capul liderilor de la Cairo. Retragerea Israelului din Gaza în 2005 şi lovitura de forţă a Hamas în 2007 au neliniştit Egiptul. "Fantoma unui stat islamist la porţile sale, sub influenţa Damascului şi Teheranului, cu risc terrorist şi de contagiune cu Fraţii musulmani egipteni, a devenit pentru Cairo o realitate inacceptabilă", a declarat pentru AFP Imad Gad, cercetător la centrul strategic Ial-Ahram.
    

Hamas are mii de luptători şi rachete

"Am pregătit mii de combatanţi curajoşi care vă aşteaptă la fiecare colţ de stradă şi vă vor întâmpina cu foc şi fier", a afirmat Abu Obeida, purtătorul de cuvânt al Brigăzilor Ezzedine al-Qassam, aripa militară a mişcării islamiste Hamas luni, la postul de televiziune Al-Aqsa.    
Hamas dispune de circa 13.000 de combatanţi, potrivit experţilor israelieni, printre care un comando de elită format dintr-o mie de persoane, brigăzile Ezzedin al-Qassam. "Forţele Hamas au fost antrenate în Iran şi de Hezbollah în străinătate", a precizat Efraim Inbar, director al Centrului pentru studii strategice Begin-Sadate din cadrul Universităţii Bar-Ilan, a relatat AFP.

Surse apropiate Hamas au declarat că zeci de membri ai grupării rivale Brigăzile Martirilor al-Aqsa, aripa armată a Fatah, s-au oferit voluntar să lupte împreună cu Hamas, căreia i s-au alăturat membri ai altor facţiuni armate, printre care Jihadul Islamic, Comitetul pentru rezistenţă populară şi Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei. Liderul Fatah Marwan Barghuti, a salutat, din închisoare, duminică, Hamas şi a cerut combatanţilor săi să participe la lupta împotriva forţelor israeliene. El le-a cerut facţiunilor palestiniene să renunţe la divergenţe şi să îşi unească forţele.

Pe de altă parte, Hamas afirmă că miliţiile sale folosesc, în Fâşia Gaza, armele confiscate de la Autoritatea Palestiniană în vara lui 2007, primite de aceasta de la SUA şi Israel, a relatat Jerusalem Post în ediţia electronică de luni. Hamas a recuperat armament uşor şi muniţie de fabricaţie americană, potrivit unui raport al Institutului pentru politica Orientului Mijlociu din Washington, citat de AFP. Hamas a achiziţionat de asemenea rachete antitanc şi a aplicat tactica folosită de Hezbollah în timpul războiului din 2006 din Liban, în special minarea drumurilor şi tacticile de gherilă.
Principalul armament folosit împotriva Israelului rămân rachetele de tip Qassam şi Grad, de fabricaţie chineză, inclusiv de rachete cu rază de acţiune de 40 de kilometri. Potrivit militarilor israelieni, componentele pentru asamblarea a sute de dispozitive de acest tip au fost introduse în Fâşia Gaza prin tunelurile de contrabandă cu Egiptul ­ dintre care multe au fost distruse săptămâna aceasta de aviaţia israeliană.

Un stat islamic de la Mediterana la Iordan

Hamas a refuzat să reînnoiască la 19 decembrie armistiţiul cu Israelul, iar statul evreu, confruntându-se cu continuarea tirurilor de rachete, a lansat la 27 decembrie o ofensivă aeriană, urmată de trecerea în clandestinitate a principalilor conducători ai Hamas. Duşman de moarte al Israelului, mişcarea Hamas se bucură de popularitate în Gaza. Mişcarea islamistă, al cărei şef al biroului politic Khaled Mechaal are baza la Damasc în Siria, şi-a dezvoltat o vastă reţea de ajutor social şi acţiuni de binefacere, ceea ce explică popularitatea sa. Hamas, înfiinţată în 1987, la puţin timp după începutul primei intifada, de către un grup provenind din Fraţii musulmani, se opune acordurilor de la Oslo din 1993, urmăreşte crearea unui stat islamic al Palestinei istorice, de la Mediterana la Iordan, adică înglobând Israelul, a cărui distrugere o preconizează, preciza AFP. Fondatorul şi şeful spiritual al Hamas, Ahmad Yassine, şi succesorul acestuia, Abdelaziz al-Rantisi, au fost ucişi de Israel în 2004. Guvernul pe care Hamas l-a format în Gaza după victoria la legislative a fost boicotat financiar şi diplomatic de către comunitatea internaţională, Hamas figurând pe lista organizaţiilor teroriste întocmită de UE şi SUA.
        

Hezbollah poate deschide un al doilea front

Postul de radio al armatei israeliene a difuzat afirmaţiile şefului serviciului israelian de informaţii militare, Amos Yadlin, potrivit căruia gruparea şiită libaneză Hezbollah, pro-iraniană, ar putea lansa un atac la frontiera israelo-libaneză, deschizând astfel un al doilea front, a relatat luni AFP. Postul de radio a mai precizat că Israelul a decis să mobilizeze zeci de mii de rezervişti, efective care ar putea fi destinate parţial apărării frontierei de nord în cazul unui atac. Ministrul israelian al Apărării, Ehud Barak, a declarat în Comisia parlamentară pentru Afaceri Externe şi Apărăre că "suntem pregătiţi pentru orice evoluţie".