Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După două săptămâni de furie, violenţă şi luptă pentru schimbarea puterii, „Revoluţia de pe Nil” a avut rezultatul scontat: libertate prin alungarea de la putere a preşedintelui egiptean Hosni Mubarak. El a plecat în final, lăsând ţara pe mâna armatei, însă nimeni nu poate anticipa cu precizie ce va fi după el în „ţara piramidelor”. Apele s-au mai liniştit în aparenţă şi se fac speculaţii pe seama bruştei lui „dispariţii”. Ba că e în comă, ba că a fugit în Germania, ba că o să fugă în Emiratele Arabe Unite, ba că are conturi în Vest, ba în alte ţări arabe...
În fond, prea puţin contează. Ceea ce contează este greul care abia acum începe pentru egiptenii care îşi doresc ceva cu totul nou pentru ei – o democraţie ca în ţările din lumea liberă. Numai că acest model ar putea să nu i se potrivească întocmai Egiptului la ora actuală.
Egiptenii s-au trezit brusc în „dimineaţa de după”... de după o „domnia” de 30 de ani a unui om forte, al cărui merit de necontestat a fost acela că a reuşit să menţină echilibrul într-o lume arabă dificilă şi, adesea, imprevizibilă.
Scenariul egiptean nu face excepţie de la lecţiile istoriei în astfel de cazuri. Ca în fiecare revoluţie, se ajunge într-un punct critic, din care se decide viitorul. Aici este marea întrebare: va fi Egiptul liber, democratic, independent şi neatârnat aşa cum şi-au dorit revoluţionarii care l-au scos din dictatură? Sau va face loc unui alt dictator, „de tip nou”, poate ceva mai liberal? Analiştii politici se tem însă de pericolul unui radicalism al „Fraţilor Musulmani”, care ar fi mai rău pentru Egipt decât regimul lui Mubarak.
Deocamdată este interimat, iar data din septembrie a alegerilor prezidenţiale pare să nu se fi schimbat. Un fost director pentru relaţii cu Orientul Mijlociu al Ministerului de Externe britanic, Adrew Green, avertiza că în Egipt va fi mai întâi un haos, o „fază revoluţionară”. Fostul diplomat anticipează că indiferent dacă democraţia va avea prioritate, „nu există nici o cale prin care egiptenii să producă într-un răstimp atât de scurt un guvern stabil şi echilibrat”. Armatei îi revine în această perioadă interimară rolul cel mai important, acela de garant al unei tranziţii paşnice la un sistem democratic de guvernare a Egiptului.
Un alt garant al tranziţiei spre democraţie în Egipt ar putea fi Statele Unite, primul dintre aliaţii occidentali ai Egiptului. Chiar dacă atitudinea preşedintelui Barack Obama faţă de situaţia din Egipt până la răsturnarea lui Mubarak a fost ambiguă, vocea SUA, exprimată prin cea a vicepreşedintelui Joe Biden, a fost mai hotărâtă acum, spunând că drumul Egiptului trebuie să fie „ireversibil” către democraţie. Există însă şi multe voci care spun că drumul Egiptului spre democraţie va avea multe obstacole.
Ziua protestelor în Orientul Mijlociu
Activiştii opoziţiei din mai multe ţări din Orientul Mijlociu au lansat apeluri la proteste antiguvernamentale. În Bahrain, pe pagina de Facebook, erau postate apeluri la „Ziua revoltei” împotriva guvernului şi a regelui Hamd Bin Isa Al-Kalifa, în Manama. Majoritatea shiită acuză puterea, majoritar sunnită, de discrimnare a populaţiei.
Citește pe Antena3.ro
Al-Kalifa încercat să aplaneze conflictele, promiţând tuturor familiilor echivalentul a 2.000 de euro,
iar presei, libertate. Iranul pregăteşte un protest faţă de regimul preşedintelui Mahmoud Ahmadinejad, dar încă manifestă timiditate după arestările din ultimele zile ale mai multor opozanţi ai regimului. Yemenul vrea să îl alunge şi el pe preşedintele Ali Abdullah Saleh, aflat la putere de 30 de ani, dar opoziţia aşteaptă încă o rundă de negocieri cu puterea. Algeria va protesta la sfârşitul săptămânii, iar Irakul a organizat o demonstraţie „paşnică şi romantică” de ziua Sfântului Valentin, cerând investiţii în infrastructură şi reforme economice.
„V” de la Victorie, până la Sfântul Valentin
Un pic de glumă nu-i strică nici presei după atâtea zile cât a stat încordată, urmărind mersul evenimentelor fără precedent în Egipt şi în alte ţări din lumea arabă. Ieri, de ziua Sfântului Valentin sau Ziua Îndrăgostiţilor, mai multe cotidiane din toată lumea au făcut politică pe un ton mai „soft”. Cotidianul algerian El Watan a optat pentru o caricatură pentru a ilustra tensiunile din lumea arabă, înfăţişând un cuplu de îndrăgostiţi cu mâinile înfipte unul în gâtul celuilalt, spunându-şi printre dinţi: „Te iubesc!”... „Şi eu!”... Cu titlul „Armata începe tranziţia în Egipt”, International Herald Tribune îi consola, tot printr-o caricatură, pe cei cărora le pare rău că s-a furat din muzeu, statuia lui Tutankamon, informându-i că o pot găsi în locul ei pe cea a lui Mubarak.
Publicaţia italiană La Stampa anunţa „Exodul biblic”, informând că Insula Lampedusa se află „sub asediul” tunisienilor sosiţi în valuri în Italia şi care s-au făcut „padroni” (stăpânii) insulei. Chiar din Egipt, publicaţia Daily News Egipt informa că protestele de masă din Piaţa Tahrir (Piaţa Independenţei) au încetat, începând în schimb cele ale poliţiştilor, care îşi cer drepturile – „salarii mărite, asigurări de sănătate..., iar fostul lor «boss», ministrul de Interne demis, Habin El-Adly, să fie dus într-un loc public şi supus unei execuţii sumare”.
