Lara Setrakian, jurnalist ABC, l-a intervievat pe fiul lui Osama bin Laden, Omar, la începutul anului 2010, pentru a discuta despre cartea acestuia, "Growing Up Bin Lade" – "Cum să creşti ca un Bin Laden".
La vremea respectivă, Omar i-a avertizat pe cei care îl vânează pe tatăl său. Fiul rătăcitor al celui mai căutat terorist de pe planetă spunea atunci că, dacă tatăl lui va fi omorât, America se va confrunta cu un inamic mult mai puternic, pe care nimeni nu-l va mai putea controla.
"Din ceea ce ştiu, tatăl meu este cu mult mai bun şi mai îndurător în comparaţie cu oamenii care-i sunt alături, care sunt mult mai răi şi nemiloşi şi care nu vor decât violenţă şi să creeze probleme", a declarat Omar în februarie 2010, pentru ABC News.
Întrebat dacă există ceva în Statele Unite care să-i placă lui Osama bin Laden, Omar a răspuns: "Armele. Nimic altceva!".
În ciuda recompensei de 25 de milioane de dolari, pusă pe capul tatălui său, Omar a fost convins că tatăl său nu va fi capturat niciodată: "Au trecut mai mult de 30 de ani de la primele lui atentate. Cine l-ar putea prinde? Nimeni...".
Osama şi-a educat familia, cinci soţii şi peste 12 copii, în spiritul războiului. "Viaţa trebuie să fie o povară", le spunea Osama bin Laden fiilor săi. "Veţi deveni mai puternici dacă veţi fi trataţi rău. Veţi deveni adulţi capabili să îndure multe greutăţi".
"Nu aveam voie să spunem glume. Ni se ordona să nu ne manifestăm niciodată bucuria. Ne-a spus că putem totuşi zâmbi, atâta timp cât nu râdeam. Dacă ne pierdeam controlul asupra sentimentelor şi lătram un hohot de râs, trebuia să fim atenţi să nu ni se vadă dinţii. Am fost în situaţii în care tatăl meu a numărat, la propriu, câţi dinţi ni se vedeau şi apoi ne-a pedepsit de atâtea ori câţi dinţi a văzut", i-a povestit Omar jurnalistei ABC.
"Pe noi, copiii lui, nu ne-a tratat altfel decât pe adepţii lui. Chiar m-a încurajat, pe mine şi pe fraţii mei, să ne înscriem voluntari în misiuni sinucigaşe. Am fost şocaţi. De ce ne-ar propune tatăl nostru aşa ceva? Nu am fost de acord. L-am întrebat de ce trebuie să facem aşa ceva? Care este rostul? Nu mi-a răspuns. Noi nu reprezentam nimic în comparaţie cu ţelul lui!".
Omar a părăsit tabăra unde se antrena în Afganistan cu doar câteva luni înainte de atentatul de la 11 septembrie.
"Era să-mi pierd viaţa de atâtea ori! Oamenii mă întreabă de ce mi-am părăsit tatăl. Am plecat pentru că nu vroiam ca nimeni să-mi decidă soarta. Cred că am ales corect, am ales viaţa. Am ales pacea", a mai mărturisit Omar.