France Soir: "Mica Românie" care trăieşte în mizerie în Flamanville

La câţiva kilometri de şantierul superreactorului EPR din Flamanville (Normandia de jos), peste cinci sute de lucrători străini, în majoritate români, sunt cazaţi în fostul "Camping du grand large", un camping de locuinţe mobile situat în localitatea Pieux.

Acolo, 250 bungalow-uri din altă epocă, îngrămădite unele peste altele, adăpostesc ocnaşii de la EPR, relatează publicaţia franceză France Soir, citată de Agerpres. "Pentru 250 de euro pe lună, fiecare lucrător trebui să convieţuiască cu un un alt locatar şi trebuie mai ales să aibă grijă de cocioaba în care trăieşte.

De fapt, intrând în adăpostul în care locuieşte Dumitru, unul dintre puţinii lucrători care a acceptat să vorbească, se observă că totul este auster şi niciodată în stare foarte bună. În camera principală, nu sunt decât o masă, un colţ de bucătărie şi un dulap. Camera nu are mai mult de patru metri pătraţi.

Izolaţia camerei este aproape inexistentă şi pentru a menţine un pic de căldură, bărbatul a pus ziare la geam, pe care le-a acoperit cu drapelul ţării sale, România", relatează sursa citată.

Potrivit unui document primit de la Liga pentru drepturile omului, "dacă se rupe un scaun locatarul trebuie să plătească 70 de euro, dacă arde masa cu ţigara plăteşte 20 de euro, pătarea podelei se penalizează cu 25 de euro", a declarat Jean-Philippe Decroux, de la Liga pentru drepturile omului. "În plus aici, nu au dreptul să primească vizite, să fumeze în interior", a adăugat el.

Acest loc este deci foarte departe de camping-ul paradis, de locul ideal de vilegiatură din această Franţă ospitalieră, aşa cum îşi imaginează unii oameni veniţi de departe.

"Această situaţie durează de trei ani, de la zi la zi casele mobile se deteriorează", a indicat Jean-Philippe Decroux, arătând spre un jgheab de acoperiş care n-a mai rezistat vântului . "Cel mai rău este că toată lumea ştie, dar toată lumea tace. Mai ales principalii interesaţi care, de teama represaliilor, fug atunci când îi abordează unui necunoscut. Ei trăiesc într-o teamă permanentă şi încep din ce în ce mai mult să se plângă de condiţiile de locuit nedemne", a menţionat Jean-Philippe Decroux. "Luna trecuta unul dintre ei s-a plâns. În mod ciudat, a fost retrimis în ţara sa", a conchis Decroux.