Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-un amplu material alocat situaţiei retrocedărilor din România, intitulat “Retrocedări în limba română”, cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung prezintă povestea Ritei Marko ca fiind una simptomatică pentru atitudinea statului român faţă de cei care încearcă să îşi recupereze bunurile.
La 11 ianuarie 1945, un poliţist român şi un soldat rus le-au dus pe Rita Marko şi pe mama ei într-un lagăr provizoriu. Cu o săptămână înainte, Guvernul sovietic a transmis nota 31 omologilor români prin care germanii trebuia să fie capturaţi şi deportaţi în lagărele din Uniunea Sovietică pentru muncă silnică. Nota făcea referire la bărbaţi cu vârsta cuprinsă între 17 şi 45 de ani şi la femei între 18 şi 30. Mama Ritei a fost considerată prea bătrână şi a fost trimisă acasă. “Deşi avea doar 17 ani, Rita a fost trecută pe lista celor care aveau să fie deportaţi, de care se ocupau doar oficialii români”, notează autorul articolului.
În 1946, proprietăţile din Feldioara, localitate aflată în apropriere de Braşov, moştenite de Rita Marko de la bunica ei, au fost trecute pe numele ei în cartea funciară. După cinci ani de muncă silnică într-un lagăr din regiunea minieră Doneţk (astăzi în Ucraina), Rita s-a întors acasă şi şi-a dat seama că proprietăţile ei nu îi mai aparţin.
În lagăr, de bunăvoie?
După căderea regimului Ceauşescu, ea a solicitat fără succes repunerea în drepturi asupra bunurilor confiscate. Nesocotind înregistrările din cartea funciară, bunurile au intrat în posesia unor oameni care nu aveau nici un drept de folosinţă asupra lor. În luna ianuarie a anului trecut, Rita Schonauer (născută Marko) a primit statutul de deportat politic, statul român fiind obligat să îi plătească despăgubiri pentru terenurile naţionalizate, în valoare de 110.000 de euro. “Ministerul de Finanţe a făcut recurs la această decizie, motivând că nu este o certitudine dacă ea a fost deportată cu adevărat, existând posibilitatea să se fi înrolat în lagărul de muncă silnică de bunăvoie”, subliniază jurnalistul de la FAZ. Recursul a fost luat în considerare. Între timp, Rita Schonauer a decedat, iar fiul ei încearcă să redeschidă cazul în civil.
Record negativ
“Cazul Ritei Marko este unul simptomatic pentru modul în care a operat statul român cu zecile de mii de foşti proprietari care îşi cer drepturile. Conform autorităţilor române, aproape 200.000 de cazuri de retrocedări aşteaptă să fie soluţionate. Doar 27.000 de cazuri au fost finalizate. După o soluţie dată în 2010, în 8 din cele 44 de judeţe s-a ajuns deja la 1,5 milioane de solicitări de retrocedare de teritorii agricole sau de pădure. Este adevărat că în nici o ţară postcomunistă problema proprietăţii nu a fost soluţionată încă satisfăcător, dar dintre tarile UE România bate toate recordurile negative”, mai scrie sursa citată.
Dreptatea de la CEDO
Legea retrocedărilor din 1995 se referă doar la cetăţenii români care trăiesc în ţară. Pentru ceilalţi s-a creat o lege în 2001, însă aceasta are arii atât de restrânse, că nu poate fi pusă în aplicare, comentează autorul. Apoi a venit Legea 10/2010 care a fost modificată de 47 de ori din dorinţa de a intimida foştii proprietari. În iunie 2012, la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului existau 266 de plângeri împotriva României pentru refuzul de a retroceda bunurile naţionalizate sau de a plăti despăgubirile financiare aferente. În octombrie 2010, instanţa s-a folosit de cazul Atanasiu vs România pentru a-l proclama procedură-pilot din care să se soluţioneze toate cazurile de acelaşi tip. Mai mult, România a fost obligată ca în decurs de 21 de luni să soluţioneze contextul legal al problemei, dar până acum la Bucureşti nu s-a întâmplat nimic, adaugă sursa citată.
Despăgubiri în 15 ani
“ Într-un memoriu datat 30 mai 2012 se arată că statul român este îndreptăţit să stabilească despăgubiri sub valoarea pieţei pentru a stabili un echilibru corect între interesele foştilor proprietari şi interesul general al societăţii. Legea retrocedării promulgată de Guvernul Ponta stabileşte despăgubirile la o valoare notarială de doar o jumătate din valoarea pieţei. O evaluare în conformitate cu standardele internaţionale nu intră în discuţie. Începutul plăţii despăgubirilor este preconizat între 2017 şi 2019 şi atinge în unele cazuri chiar o durată de 10 ani, pierzându-se din cauza inflaţiei aproape 25% din valoarea iniţială. Imobilele care se află în folosinţa unor instituţii de învăţământ sau cercetare au fost retrocedate doar cu condiţia că acestea vor avea acelaşi uz şi în următorii 25 de ani. Chiria lunară este stabilită tot de stat. Legea urmează sa fie trecută prin Parlament printr-o moţiune de urgenţă, ceea ce încalcă Constituţia”, se mai arată în articolul din Frankfurter Allgemeine Zeitung. (deak.istvan@jurnalul.ro)
