Impas politic în Italia. Ce ziceţi de un “Guvern balnear”?

Liderul coaliţiei de centru-stânga din Italia, Pier Luigi Bersani, s-a prezentat joi seară la ora locală 18:00 la Palatul Quirinale de la Roma (sediul Preşedinţiei Republicii) pentru a-l informa pe şeful statului italian asupra eşecului consultărilor avute în ultimele şase zile cu principalii lideri politici în vederea formării unui nou Guvern.

Convorbirea dintre Bersani şi preşedintele Republicii Italiene, Giorgio Napolitano, a durat circa 90 de minute. Secretarul Partidului Democrat (PD, de centru-stânga), care primise din partea lui Napolitano, vinerea trecută, la 22 martie, sarcina de a încerca să formeze un nou Guvern, în situaţia în care nicio formaţiune politică nu a obţinut o victorie clară la ultimele alegeri generale din 24-25 februarie, l-a informat pe preşedintele Italiei asupra dificultăţilor întâmpinate în formarea unui nou Executiv.

"L-am informat pe preşedintele Napolitano asupra rezultatelor negative ale consultărilor desfăşurate, i-am ilustrat toate detaliile şi am descris dificultăţile întâmpinate", a declarat Bersani la terminarea întrevederii cu şeful statului italian. Giorgio Napolitano “va încerca să găsească soluţii alternative în vederea rezolvării acestei situaţii", se arată într-un comunicat difuzat de Preşedinţia Republicii.
Stare de fapt

În urma alegerilor legislative de la sfârşitul lunii februarie, în Italia s-au format trei "minorităţi" care au obţinut circa 25% din preferinţele de vot ale electoratului italian: coaliţia de centru-stânga, condusă de Pier Luigi Bersani, cea de centru-dreapta, al cărei lider este fostul premier italian Silvio Berlusconi, şi Mişcarea 5 Stele (M5S), condusă de bloggerul Beppe Grillo, cele trei refuzând orice formă de alianţă între ele în vederea formării unui nou Guvern.

Ce comentează presa

Publicaţiile italiene acordă vineri spaţii ample noilor consultări ale preşedintelui Italiei, Giorgio Napolitano, în vederea deblocării situaţiei incerte. La Repubblica subliniază că, într-un comunicat difuzat joi seară de Partidul Democrat (PD, de centru-stânga), se precizează că Bersani a cerut medierea preşedintelui fără însă a renunţa în mod definitiv la posibilitatea de a deveni noul prim-ministru al Italiei. În acest comunicat se menţionează şi că Bersani mai speră încă să poată conduce viitorul Guvern, dar l-a informat pe Napolitano că nu poate conta pe o majoritate la Senat, ci numai pe o majoritate - şi deci pe un vot sigur de încredere - la Camera Deputaţilor. Bersani a mai cerut intervenţia preşedintelui Giorgio Napolitano pentru a debloca această situaţie de incertitudine.

“Ţara este epuizată”

Despre situaţia politică din Italia a vorbit şi cardinalul Angelo Bagnasco, preşedintele Conferinţei episcopale italiene (CEI) şi arhiepiscop de Genova, care a declarat: “Ţara este epuizată şi are nevoie de răspunsuri urgente”, notează principalul cotidian milanez. Corriere della Sera. Iar declaraţia făcută joi de preşedintele francez Francois Hollande, care a spus că “austeritatea duce la naşterea populismului, aşa cum s-a întâmplat în Italia”, nu ajută politica italiană să iasă din impasul în care a intrat după rezultatul incert al alegerilor generale de la sfârşitul lunii februarie, conchide publicaţia menţionată.

Variantele ieşirii din situaţia actuală

Dar ce variante de ieşire din impas ar fi pentru Italia? Agenţia France Presse, citând presa italiană, le enumeră: Guvern de “concordie naţională”, “al preşedintelui”, “de obiectiv”, “balnear”, “tehnic de tranziţie” sau chiar organizarea de noi alegeri.

- Guvern de mare coaliţie – Supranumit “de concordie naţională” “sau de largă înţelegere”, acesta ar reuni două dintre cele trei mari blocuri rezultate din alegeri: Partidul Democrat (PD, principalul partid de stânga), şi Poporul Libertăţii (PDL), al lui Silvio Berlusconi. Principalul obstacol din calea acestui scenariu: electoratul PD şi cei trei grei ai partidului lui Bersani resping o alianţă antagonică dreapta-stânga.
- Guvern “politic” de centru-stânga: Acest Executiv condus de Bersani ar beneficia de o formă de susţinere din partea dreptei lui Berlusconi la primul vot de neîncredere. Dar PDL solicită în schimb un acord prealabil privind numele viitorului titular la Preşedinţia Republicii, care urmează să fie ales pentru un mandat de şapte ani începând cu 15 aprilie, de Parlamentul actual.

- Guvern “de slabă intensitate politică”: Un Executiv condus de o personalitate apropiată de PD, cum ar fi preşedintele Senatului, Pietro Grasso sau apreciată de Mişcarea 5 Stele, care să se concentreze pe trei sau patru mari puncte: reforma electorală, finanţarea partidelor politice, reducerea taxei pe principala reşedinţă, adoptarea bugetului.

- Guvernul “preşedintelui” zis şi “Guvern de obiectiv” sau “tehnic de tranziţie” – Acest Guvern ar fi bazat pe experţi nominalizaţi de preşedinte, susţinut de la distanţă de partidele politice, condus de o personalitate independentă. Ar fi un fel de Guvern Monti-bis fără Mario Monti, însărcinat cu aplicarea unui program limitat (o nouă lege electorală, controlul finanţelor, reducerea costurilor politicii etc) în aşteptarea noilor alegeri, în 9-12 luni.

Numele care circulă sunt cele ale lui Grasso, al preşedintelui Curţii Constituţionale Franco Gallo, al lui Anna Maria Cancellieri, ministru de Interne în Guvernul Monti, al lui Fabrizio Saccomanni, director general al Băncii Italiei sau al fostului premier Giuliano Amato sau al fostului comisar european Emma Bonino.

- Guvern “balnear” – un Executiv care să funcţioneze doar o vară, condus de o personalitate neutră, care ar fi constituit doar pentru a reforma legea electorală, cauza impasului actual, şi gestionarea afacerilor curente, timp în care să poată fi organizate noi alegeri legislative în toamnă.

- Alegeri în vară: În lipsa unei soluţii, vor putea fi organizate alegeri la jumătatea lui iulie. Dar această ipoteză este apreciată drept improbabilă din motive tehnice, pentru că Parlamentul trebuie să îl aleagă în prealabil pe succesorul lui Giorgio Napolitano, al cărui mandat se încheie la 15 mai. Constituţia prevede ca acesta să nu dizolve Parlamentul în ultimele şase luni de mandat ale sale. Cu condiţia ca Napolitano să nu demisioneze, pentru a anticipa alegerea înlocuitorului său, care va putea apoi să dizolve Camerele Parlamentului şi să organizeze un nou scrutin.