Au trecut 50 de ani de cat, in 5 ianuarie 1968, Alexander Dubcek, un aparatcic ca multi altii, a dat viata unui vis pe cat de frumos pe atat de efemer, cel al unui "socialism cu fata umana", distrus rapid si fara mila de tancurile sovietice.
Cu un zambet placut, total diferite de chipurile crispate ale camarazilor lui, acest slovac in varsta, atunci, de 46 de ani, l-a inlocuit in fruntea partidului comunist al Cehoslovaciei (KSC), pe dogmaticul Antonin Novotny, extrem de impopular in cercurile intelectuale de la Praga si printre slovacii care cereau un plus de autonomie in cadrul statului binational.
Ceea ce parea, initial, o simpla raca intre factiunile comuniste, a generat un vant al schimbarilor, cu reforme timide, dar inedite in aceasta tara din fostul bloc estic, dominat de Moscova. "Dubcek este, fara indoila, simbolul a ceea ce noi numim 'Primavara de la Praga', dar rolul sau istoric este mult mai complex", a comentat analistul Oldrich Tuma.
"El iesea in lume, mergea pe strada, frecventa baia publica si se pierdea printre spectatori la meciurile de fotbal sau de hochei pe gheata. Daca avea o viziune politica bine conturata? Era comunist si nu a dorit niciodata sa iasa din acest cadru", a adaugat istoricul. "Intotdeauna l-am considerat un om onest si de caracter. Dar si o persoana indecisa, mai degraba un simbol decat un simplu protagonist al unor evenimente", a completat, la randul sau, sociologul Jirina Siklova.
Pe fondul unei nemultumiri ingrijoratoare a populatiei obosita de tot mai multe neajunsuri, conducerea remaniata a KSC in frunte cu Dubcek a procedat, intr-o prima faza, la o relansare economica prodenta, spre furia Moscovei. Iar dupa ridicarea cenzurii, care a lepadat imediat botnita impusa de rusi si a impulsionat activitatile culturale, Kremlinul a intrat intr-o adevarata panica.
"Descatusate, mijloacele de informare in masa au inceput sa puna intrebari si sa abordeze subiecte de neatins in urma cu numai cateva luni. Sperantele au renascut intr-o societate ale carei aspiratii depaseau cu mult obiectivele initiale ale lui Dubcek", a precizat Tuma. In aceste conditii, noul sef al KSC s-a trezit "in trena" evenimentelor. Incurajat de liderii dogmatici ai fostei RDG si Poloniei, Walter Ulbricht si Wladyslaw Gomulka, ispaimantati de perspectiva de a auzi ca "Polonia asteapta propriul Dubcek", seful Partidului comunist al URSS, Leonid Brejnev, a optat pentru interventie militara.
Numai in primele zile, ocuparea Cehoslovaciei, in 21 august 1968, de unitatile sovietice si ale altor patru state membre ale Pactului de la Varsovia (Bulgaria, Ungaria, Polonia si RDG), s-a soldat cu sute de morti. "Mi-au facut asta mie, mie care mi-am consacrat intreaga viata cooperarii cu Uniunea Sovietica. Este cea mai mare tragedie a vietii mele", a spus Dubcek inainte de a fi arestat, deportat la Moscova si constrans sa semneze un protocol umilitor vizand "normalizarea situatiei".
"In dimineata de 21 august 1968 am ajuns in gara Zbecno. Era plin de lume, oamenii strigau 'Rusii ne ocupa', erau surprinsi si speriati", isi aminteste Jaroslava Sindlerova, pe atunci studenta. "Si mi-am zis: Ce va mira? Dubcek a fost naiv. Eu aveam 20 de ani si am inteles. El nu", a adaugat ea.