Israel - A inceput mancatoria

Israelienii incep sa-si dea seama, incetul cu incetul, ca sunt extrem de mici sansele ca premierul Ariel Sharon sa revina in viata politica. Suntem in plina campanie electorala. Scurtcircuitul provocat de imbolnavirea brusca a lui Sharon a transformat campania intr-o ciudata confruntare interna, in interiorul partidelor, si nu de idei, in fata electoratului.

Daca m-ar intreba cineva, la intoarcerea din Israel, dupa o saptamana de incertitudini privind sansele de supravietuire a premierului Ariel Sharon, cum as caracteriza situatia de aici, as spune "bulversata". Totul, de la campania electorala pana la bucataria de partid, este dat peste cap. Acum auzi ca ministrii Cabinetului condus temporar de Ehud Olmert sunt de acord sa stranga randurile si sa lase deoparte raca, in numele stabilitatii, acum ca membrii Likud (partidul parasit de Sharon) pleaca din Guvern. Ba joi, ba duminica, ba amana, ba se razgandesc.

S-AU DECIS. La ora redactarii acestei corespondente, presa israeliana anunta ca ministrii Likud au inmanat deja demisiile lor din Guvern sefului partidului, Benjamin Netanyahu, dar ca acestea nu vor fi prezentate oficial decat duminica, in prima zi de lucru in Israel. Cica partidul lui Sharon a pus caramizi la temelia divizarii Ierusalimului, iar ei nu vor sa fie partasi la asa un gest. Ieri a fost zi de alegeri preliminare in Likud, pentru alcatuirea listelor electorale, asa cum a fost si la partidul de centru Shinui, asupra caruia planeaza amenintarea imposibilitatii patrunderii in cel de-al 17-lea Knesset (Parlament) din istoria tarii.

VESTI. E instabilitate pe scena politica, pentru ca de la Spitalul Hadassah Ein Karem, din Ierusalim, in care se afla internat premierul Sharon, nu vin vesti decat partial incurajatoare. Sunt sperante de viata, da. Dar nu sperante pentru politica. Medicii il asteapta pe Sharon sa se trezeasca din coma profunda indusa medicamentos, pentru a-i evalua gradul de afectare a organismului, in urma masivei hemoragii cerebrale suferite acum o saptamana.

PREGATIRI. Intre timp, in retortele institutelor de sondare a opiniei publice sau printre marii consultanti electorali, se "coace" strategia pentru era post-Sharon. La Kadima, partidul lui Sharon, se strang randurile in jurul celui ce va fi, probabil, viitorul lider: actualul premier interimar, Ehud Olmert. Specialistii in relatii publice incearca sa convinga electoratul ca este nevoie de un partid de centru, dar, de teama ca inca n-au reusit si ca pierderea lui Sharon ca lider le-ar putea stirbi din sansele de castig la urne, lanseaza oferte cel putin ciudate. Reuven Adler, unul dintre strategii partidului, a propus ca in fruntea listei candidatilor Kadimei la alegerile din martie sa se afle insusi Ariel Sharon, dar competitor din partea partidului la postul de premier sa fie Ehud Olmert. Dandu-si seama de ciudatenia situatiei, Olmert a respins propunerea.

In ciuda temerilor sale, Kadima lui Sharon este inca in topul preferintelor electoratului, dar mai sunt trei luni pana la alegeri, iar empatia creata de situatia lui Sharon ar putea sa nu se mai reflecte in rezultatele la urne.

CAMPANIE PALIDA. Dincolo, in tabara de stanga, la Partidul Muncii, se petrec lucruri ciudate. Pleaca doi dintre consilierii electorali, sondajele arata ca partidul pierde mandate pe drum, iar Ehud Barak, una dintre figurile emblematice pentru partid, este curtat de Kadima. Singurii vizibili pe strada, in campania lor electorala, laburistii au suferit o puternica lovitura prin plecarea fostului premier si ministru de Externe Shimon Peres la Kadima lui Sharon.

Nimic nu "miroase" a campanie. Viata merge inainte, cu bune si rele, rare sunt afisele electorale si ele sunt ale unui singur lider, ca si cand cu el s-ar petrece ceva la 28 martie: Amir Peretz, liderul Partidului Muncii. Din cand in cand, pe cate un autobuz mai zambeste un lider al partidului ultraortodox Shass, dar campania lui se pierde printre reclamele la ziare, sosuri, loto. Israelul traieste timpuri interesante. Niciodata incertitudinea politica n-a fost mai mare aici. Alegerile din martie ar putea marca una dintre cele mai mari rate de absenteism la urne in istorie. Pentru ei, ceva neobisnuit. Pentru noi, romanii, deja regula.