Italia face ping-pong cu africani

Autorităţile franceze au întins la ma­ximum nervii Guvernului italian, care încearcă să scape de refugiaţii africani sosiţi în Peninsulă, dându-le permise cu care, teoretic, pot circula liber în spa­ţiul Schengen. Deocamdată, re­mar­că presa italiană, numai România a arătat deschidere şi înţelegere pentru problema prin care trece Italia cu re­fugiaţii africani. Şi asta după ce pre­şedintele Traian Băsescu l-a sunat săp­­tă­mâna trecută pe premierul Silvio Berlusconi, pentru a-l informa că ţa­ra noastră e gata să primească

200 de refugiaţi. Artista Ramona Bădescu a anunţat ieri în presa ita­liană că e "mândră" de disponibilitatea Guver­nu­lui român de a primi 200 de emigranţi tunisieni, ca răspuns la apelul lan­sat de Italia. Mai mult, Bădescu sus­ţi­ne că gestul României trebuie să fie "un exemplu pentru toate ţările UE". 

Autorităţile de la Paris nu sunt însă nici pe departe dispuse la gesturi de bunăvoinţă. Duminică, francezii au blocat trenurile care făceau legătura între localitatea ita­liană Ventimiglia şi Coasta de Azur, trenuri în care intenţionau să se urce sute de refugiaţi tunisieni. Măsura a deranjat Guvernul italian, mai ales că gestul francezilor n-a fost consi­derat de Comisia Europeană o violare a normelor europene. Franţa a susţinut că decizia sa a fost luată pentru a împiedica aproximativ 300 de persoane, militanţi de stânga francezi şi italieni, care se adunaseră la Venti­miglia pentru a-i susţine pe refugiaţi, să provoace tulburări.

"Statele membre au responsabi­litatea de a evalua gra­vitatea ame­ninţărilor la ordinea pu­­blică, ce pot, în cazuri excep­ţi­o­na­le, să permită reintroducerea controalelor la frontieră, prevăzută în ar­t­icolul 24 al Codului", a anunţat purtătoarea de cuvânt a comisarului UE pentru afa­ceri interne.

Gestul francezilor a fost văzut ca o nouă umilinţă servită Italiei de Hexagon. Ministrul de Externe de la Roma, Franco Frattini, l-a însărcinat pe ambasadorul italian la Paris să comunice cât de contrariată este Italia şi să ceară explicaţii vizavi de "măsurile ilegitime care violează în mod clar principiile europene".

Reprezentanţii Ligii Nordului, formaţiune de dreaptă aflată la guvernare în Italia alături de partidul lui Berlusconi, au avut o reacţie şi mai dură. Liga, din care face parte şi ministrul de Interne italian, a propus boicotarea produselor franceze.

Poziţia miniştrilor de Interne şi de Externe din Italia nu a fost însă întotdeauna binevoitoare cu imigranţii. Iar principala comunitate străină care a căzut victimă de­cla­ra­ţi­i­lor celor doi a fost chiar cea a ro­mânilor care trăiesc în Italia.

În februarie 2009, la o întâlnire cu ministrul român de Externe de la acea vreme, Cristian Diaconescu, Franco Frattini cerea României să-şi ţină infractorii acasă, adică să-i împiedice pe cetăţenii cu cazier să iasă din ţară.

Anul trecut, autorităţile de la Roma se arătau îngrijorate de perspectiva intrării României în Schengen şi îşi propuneau să lanseze o legis­laţie care le-ar fi permis să-i expulzeze mai rapid pe români. Ministrul de Interne, Roberto Maroni, a avut şi el numeroase "scăpări" în ceea ce-i priveşte pe români. În urmă cu doi ani, el susţinea că cei mai mulţi infractori din Italia provin din rândul comunităţii româneşti, lucru contrazis de statistici.

Mai mult decât atât, vara trecută, când Franţa trimitea în România avioane pline cu romi, Roberto Maroni declara nu numai că susţine măsurile pe care preşedintele francez le-a "copiat" de la Italia, dar şi că in­tenţionează să adopte o politică mai dură decât cea a Hexagonului în pri­vinţa romilor, dar şi a comunitarilor în general.

Un lucru este cert: inimile Franţei şi Italiei nu mai bat la unison ca în 2010, când, aflaţi la Tripoli, în vizită la Muammar Gadaffi, secretarul de stat francez pentru afaceri europene, Pierre Lellouche, şi ministrul italian de Externe, Franco Frattini, au căzut de acord la o cola că măsura Hexagonului de a-i expulza pe romii români este una excelentă.