Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Jean-Luc Racine, director de cercetare la CNRS şi autor al cărţii ”Cachemire, au peril de la guerre”, publică în "Le Figraro Magazine” un pertinent comentariu cu titlul: ”Pakistan. În centrul terorismului mondial?”
Punctul de pornire al analizei este dat, fireşte, de recentele atentate declanşate la Bombay de comadourile teroriste venite din Pakistan. Soldate cu 188 de morţi şi peste 3000 de răniţi, aceste atentate au determinat, în opinia analistului, India "să ceară socoteală vecinului său, Pakistanul”, având în vedere faptul că, "potrivit primelor investigaţii, implicarea elementelor pakistaneze este în afara oricărui dubiu”. Totuşi, se întreabă Jean-Luc Racine, "care sunt responsabilităţile Guvernului şi, într-un plan mai larg, ale Pakistanului, unde se ascund numeroşi terorişti?”.
Implicarea Pakistanului. Din capul locului, analistul francez evidenţiază distincţia pe care Guvernul indian o face între comandoul desprins din Lashkar-e–Taiba, mişcare islamistă radicală de origine pakistaneză şi autorităţile guvernamentale pakistaneze. "Delhi a protestat la adresa Pakistanului pentru că Lashkar este o mişcare pakistaneză, dar India nu a acuzat Pakistanul- ca stat.” Cu toate astea, ancheta deschisă de către oficialităţile indiene trebuie să stabilească dacă există sau nu o implicare a ISI( Inter Services Intelligence- cel mai mare serviciu de acest gen din Pakistan n.n.) sau alte servicii de informaţii şi de securitate din ţara vecină. Este cunoscut, în acest sens, un precedent: ISI a mai folosit mişcările teroriste pentru a influenţa situaţia din Afganistan sau din Kashmir. Totuşi, situaţia s-a schimbat după alegerea ca preşedinte a lui Asif Zardari, care a purces la desfiinţarea aripii politice a ISI. De aici lucrurile încep să se complice, pentru că mişcarea Lashkar-e- Taiba însăşi a luat fiinţă , la sfârşitul anilor 80 , cu sprijinul ISI, având ca scop principal lupta împotriva trupelor ruseşti din Afganistan. După ce trupele ruseşti s-au retras de la Kabul, radicalii din mişcare s-au infiltrat în Kashmir, regiune disputată de către India şi Pakistan. Chiar dacă, în anul 2002, fostul preşedinte pakistanez Muşaraf a interzis , în mod oficial, mişcarea Lashkar, el a lăsat-o, totuşi, să prospere în Kashmir. De reţinut ar mai fi şi faptul că răscoalele anti-musulmane din 2002, care s-au soldat cu peste 2000 de morţi, i-au împins pe musulmani la radicalizare or, aceste violenţe s-au petrecut fără ca puterile locale să se reacţioneze şi fără ca justiţia indiană să îi pedepsească pe vinovaţi.
Relaţiile între India şi Pakistan. Continuându-şi argumentaţia, Jean- Luc Racine este de părere că " unul dintre obiectivele asasinatelor de la Bombay este acela de a deteriora, de a învenina relaţiile diplomatice dintre India şi Pakistan, relaţii care erau în curs de ameliorare după 2004. Mai mult, printre problemele cele mai spinoase se află tocmai contenciosul asupra Kashmirului şi , bineînţeles, terorismul. După venirea în fruntea statului pakistanez a lui Zardari , tonul Islamabadului, apropo de chestiunea Kashmirului s-a moderat, observatorii remarcând o întoarcere la "linia Musharraff”, adică la reconciliere. Fapt care, evident, i-a iritat foarte mult pe ”şoimii” pakistanezi. Aceştia nu s-au dat în lături să pună piedici cererii indiene de extrădare a complicilor comandoului de la Bombay, fireşte în măsura în care ei ar exista... În acest fel, până în prezent, numai pakistanezii din al Qauida au putut fi extrădaţi. În momentul de faţă, Guvernul pakistanez este sub presiune. În fapt, fiecare dintre părţi face serioase eforturi pentru ca lucrurile să nu evolueze în direcţia unei escalade militare, cu atât mai mult cu cât, atât India cât şi Pakistanul dispun de arme nucleare. Iar asta face ca "autorităţile să reflecteze de două ori înainte de a lansa ofensiva.”
Este, Pakistanul, centrul terorismului? În aprecierea lui Jean- Luc Racine, dar, desigur , nu numai a lui, Pakistanul "are această imagine de pepinieră a terorismului, pentru că militarii ISI au instrumentat, într-o epocă, grupuri armate.” Astăzi, însă, constată cu multă îndreptăţire analistul francez, teroriştii se întorc împotriva guvernanţilor pakistanezi. Două exemple sunt edificatoare: atentatul de la Islamabad împotriva hotelului Marriott, din 25 septembrie 2008 (soldat cu 55 de morţi şi 300 de răniţi) viza direct puterea. Pe de altă parte, numai în 2007, teroriştii au ucis, în Pakistan, cca 1.000 de persoane.
Dar, continuă Jean-Luc Racine demonstraţia, pentru a înţelege originile stărilor de fapte de azi trebuie să mergem în urmă cu câteva decenii. Atunci, Pakistanul Generalului Zia ul- Haq avea relaţii foarte rele cu Statele Unite, mai precis până la invazia sovietică în Afganistan. După aceea, Statele Unite au început să se servească de Pakistan. În consecinţă, Islamabadul a devenit baza aeriană şi sprijinul logistic pentru mujahedinii afgani.
Aşa încât, spre finalul analizei, reputatul analist ajunge să consemneze această ”ironie a sorţii”: filierele, utilizate astăzi, au fost puse la punct cu ajutorul SUA, ele fiind, la origine, îndreptate împotriva Armatei Roşii. După ce sovieticii au plecat, aceiaşi combatanţi au fost folosiţi în Kashmir în favoarea talibanilor, la jumătatea anilor 90- Până şi taberele de antrenament au servit, în primul rând, jihadului regional.
Nimic nou sub soare! - am fi tentaţi să adăugam, de vreme ce cu toţii cunoaştem principiul :nimic nu se pierde, totul se transformă!
